ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.04.2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4889/2009

HOTĂRÂRE
27.04.2009
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4889/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului civil

de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bihor la data de 22 mai 2006 sub nr. 3196/C/2006, reclamantul P.G.

a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta

Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate de pe

lângă Primăria

Bran, să se dispună anularea hotărârii nr. 60 din 1 februarie 2006 emisă de

această instituție și să fie obligată la emiterea unei noi hotărâri prin care

să stabilească valoarea reală a terenului expropriat.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că are calitatea de proprietar asupra cotei de 94 mp teren din nr. top

89 Margine identificat prin nr. cadastral 610 Margine, cotă de teren ce a fost

expropriată în temeiul Legii nr. 198/2004 și că nu este de acord cu suma de

602,54 Euro stabilită ca despăgubire față de împrejurarea că terenul expropriat

nu este arabil ci este o livadă unde acesta a plantat pruni, obținând anual din

producție o sumă mai mare.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 21 din Legea nr. 128/2004.

Pe parcursul procesului,

reclamantul a chemat în judecată și Statul Român prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.

Acest pârât a invocat excepția de

decădere a reclamantului din dreptul de a mai solicita majorarea despăgubirii

acordate, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local Abram.

Prin sentința civilă nr. 99/C din

26 martie 2008, Tribunalul Bihor a admis cererea reclamantului P.G.G. , în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România S.A. și în consecință a modificat, în parte,

Hotărârea nr. 60 din 01 februarie 2006, în sensul că s-a majorat cuantumul

despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru exproprierea imobilului cu nr. top

89 în suprafață de 94 mp cu încă 2359 RON; a respins acțiunea formulată în

contradictoriu cu pârâta Comisia de verificare a dreptului de proprietate de pe

lângă Primăria comunei Abram, județul Bihor, ca fiind formulată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală; a fost obligată pârâta la plata

cheltuielilor de judecată în cuantum de 900 RON, în favoarea reclamantului.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 60 din 01

februarie 2006, s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat

situat în localitatea Margine, categoria de folosință parțial arabil și parțial

curți și construcții cu nr. top 89 în suprafață de 94 mp teren, proprietatea

reclamantului.

În conformitate cu dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 198/2004, despăgubirea a fost stabilită la suma de 602,54

EURO.

Prin raportul de expertiză

agricolă dispus și efectuat în cauză s-a identificat imobilul în litigiu, supus

exproprierii, stabilindu-se valoarea pagubei suferită de reclamant, prin

exproprierea, la suma de 2.359 RON.

S-a avut în vedere, pe de o parte,

valoarea pomilor fructiferi distruși în

nr.

de 9 bucăți, ridicându-se la suma de 415 RON, iar pe de altă parte, valoarea

fructelor

pe perioada de 4 ani până la intrarea pe rod a pomilor în cuantum de 1.944 RON.

S-a constatat că reclamantul este

îndreptățit a obține atât valoarea terenului expropriat, cât și contravaloarea

pierderii suferite prin exproprierea acestuia, motiv pentru care s-a admis

cererea formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale SA, fiind modificată, în parte, Hotărârea nr.

60 din 01 februarie 2006, în sensul majorării cuantumul despăgubirilor cuvenite

reclamantului cu încă 2.359 RON.

Cu privire la pârâta Comisia de

verificare a dreptului de proprietate de pe lângă Primăria Abram, s-a constatat

că aceasta nu are calitate procesuală

pasivă,

neputând fi obligată în raportul juridic dedus judecății, având în vedere

că,

potrivit dispozițiilor art. 2, alin. (1) din Legea nr. 198/2004, calitatea de

expropriator o are Statul Român care este reprezentat în judecată de Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA, potrivit dispozițiilor art.

12, alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004

aprobată prin H.G. nr. 941/2004.

La data de 01 noiembrie 2006 a

fost respinsă excepția de tardivitate a formulării cererii.

Împotriva sentinței pronunțată de

prima instanță a declarat apel, în termen legal, Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin care a solicitat schimbarea

în întregime a acesteia, în sensul respingerii capetelor de cerere formulate de

reclamant, precum și a obligării pârâtei la suportarea cheltuielilor de

judecată.

Prin decizia civilă nr. 135/2008

din 10 septembrie 2008, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul

declarat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România

SA, reținând că soluția cu privire la nepronunțarea instanței de fond asupra

excepției de decădere a reclamantului din termenul de a formula plângere

împotriva Hotărârii nr. 60 este corectă, deși nemotivată, deoarece hotărârea

poate fi atacată în 15 zile de la data comunicării, și nu de la data

elaborării, ori în dosar nu s-a făcut dovada datei comunicării.

Referitor la capetele de cerere

formulate, respectiv anularea hotărârii și emiterea uneia care să o înlocuiască

pe cea dintâi, instanța de fond a admis acțiunea în sensul modificării

hotărârii sub aspectul doar al cuantumului despăgubirilor, fără a afecta măsura

exproprierii, astfel încât, instanța de apel a statuat că și această critica

este nefondată și lipsită de interes.

Cu privire la criticile

referitoare la temeinicia hotărârii, instanța de apel le-a găsit neîntemeiate

deoarece valoarea suplimentară acordată de instanță a fost acea a pomilor

fructiferi și valoarea fructelor pe perioada necesară intrării lor pe rod,

stabilită printr-o expertiză de specialitate, reținându-se în mod corect că

prin cuantumul despăgubirilor celui expropriat trebuie să i se acopere

prejudiciul integral.

Împotriva deciziei de mai sus, a

declarat recurs, în termen legal, pârâta Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA, critica având următoarele aspecte:

Decizia recurată a fost dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii având în vedere că modificarea

hotărârii recurate nu este posibilă decât în condițiile administrării probei cu

expertiză tehnică judiciară.

În mod greșit instanța de apel a

menținut măsura modificării hotărârii nr. 60 din 01 februarie 2006 emisă de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local Abram, Județul

Bihor, măsură dată de instanța de fond.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul

declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea nr. 60 din 01

februarie 2006, s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat

situat în localitatea Margine, categoria de folosință parțial arabil și parțial

curți și construcții cu nr. top 89 în suprafață de 94 mp teren, proprietatea

reclamantului.

În conformitate cu dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 198/2004, despăgubirea a fost stabilită la suma de 602,54

EURO.

Prin raportul de expertiză

agricolă dispus și efectuat în cauză s-a identificat imobilul în litigiu, supus

exproprierii, stabilindu-se valoarea pagubei suferită de reclamant, prin

exproprierea, la suma de 2.359 RON.

S-a avut în vedere, pe de o parte,

valoarea pomilor fructiferi distruși în nr. de 9 bucăți, iar pe de altă parte,

valoarea fructelor pe perioada de 4 ani până la intrarea pe rod a pomilor.

S-a constatat că reclamantul este

îndreptățit a obține atât valoarea terenului expropriat, cât și contravaloarea

pierderii suferite prin exproprierea acestuia, motiv pentru care s-a admis

cererea formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale

SA, fiind

modificată, în parte, Hotărârea nr. 60 din 01 februarie 2006, în sensul

majorării

cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului cu încă 2.359

RON.

Așadar,

instanța de fond a admis acțiunea în sensul modificării hotărârii

doar

sub aspectul cuantumului despăgubirilor, fără a afecta măsura exproprierii,

astfel încât a reținut ca probă concludentă expertiză de specialitate efectuată

în cauză reținând că prin cuantumul despăgubirilor celui expropriat trebuie să

i se acopere prejudiciul integral.

Prin urmare, față de considerentele

expuse, apreciind că în cauză s-a făcut o corectă interpretare și aplicare a

dispozițiilor legale incidente, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

D

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România SA, împotriva deciziei civile nr. 135/A din 10 septembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 aprilie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-10-14
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2697/2014
N., J.L. și S.E., conform chitanțelor de la dosar. Împotriva sentinței civile nr. 273/C din 25 noiembrie 2013 a Tribunalului Bihor au declarat „recursuri” atât reclamanții, cât și pârâta, cale de atac pe care, ulterior, părțile au calificat
ÎCCJ 2014-02-06
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 401/2014
Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr, 939/C din 2 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosar nr. 4096/111/2008, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N. A.D.N.R. SA. A fos
ÎCCJ 2013-10-31
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4943/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 951/ C din 29 iunie 2012, Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C.I. și C.R. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Compania Națion
ÎCCJ 2018-05-10
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1687/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 951/C din 29 iunie 2012, Tribunalul Bihor, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtul pârât pârâtul Statul Român prin Compan
ÎCCJ 2009-01-19
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 244/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 122 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Sibiu a fost admisă contestația formulată de contestatorii T.I. și T.E. în contradictoriu
Sursă