ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3386/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat anularea măsurilor dispuse la pct. I.5 și pct. II.2. din Decizia nr. 18 din 12 august 2014 și modificarea, în acest sens, a încheierii nr. 120 din 06 octombrie 2014, acte emise de pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul III, în Dosarul nr. III/40601/2014.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 629 din 06.03.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României; a anulat, parțial, încheierea nr. 120 din data de 06.10.2014 și Decizia nr. 18 din 12 august 2014, emise de Curtea de Conturi a României - Departamentul III, în ceea ce privește măsura dispusă la pct. I.5. și a respins acțiunea cu privire la măsurile dispuse la pct. II.2.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței au declarat recurs ambele părți. 3.1. Recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat casarea acesteia, cu consecința anularii măsurilor dispuse la pct. II.2 din Decizia nr. 18 din 12 august 2014 a Curții de Conturi a României privind recuperarea prejudiciului în sumă de 10.000 RON, cu titlu de daune morale, acordate printr-o hotărâre judecătorească, precum și a prejudiciului în cuantum de 87.517 RON, reprezentând despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, respectiv cu celelalte drepturi salariale. 3.1.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că hotărârea judecătorească atacată: - cuprinde considerente contradictorii, întrucât suma de 97.512 RON reprezintă despăgubiri și daune morale, plătite din bugetul instituției, acordate în baza sentinței civile nr. 2048 din 21 martie 2012 a Curții de Apel București pronunțate în Dosar nr. x/2011, și nu doar prejudiciul reprezentând daune morale; - nu este corespunzător motivată, deoarece judecătorul fondului nu a arătat argumentele de fapt și de drept pentru care a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea măsurii dispuse la pct. II.2 din Decizia nr. 18 din 12 august 2014 și nici nu a precizat care sunt motivele pentru care nu a ținut seama de prevederile cuprinse în Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice. 3.1.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, fundamentat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat faptul că prima instanță în mod eronat a eludat dispozițiile din Legea nr. 124/2014, care constituiau temei pentru exonerarea sa de la plata sumei de 97.512 RON și care au fost interpretate prin Decizia nr. 33/2016 pronunțată în Dosar nr. x/2016 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 3.1.3. În cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a menționat că judecătorul fondului: - nu a motivat în fapt și în drept cele reținute de acesta în pronunțarea hotărârii; - se contrazice în afirmații; - nu s-a pronunțat cu privire la temeiul de drept invocat de reclamant în susținerea acțiunii. 3.2. Recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a solicitat casarea, în parte, a sentinței cu privire la soluția de admitere, în parte, a cererii de anulare și, în urma rejudecării procesului în fond, respingerea acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 628 C. proc. civ., întrucât nu a avut în vedere faptul că măsura atacată a fost dispusă în temeiul art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată. În opinia recurentei, un aspect important de care instanța de fond nu a ținut cont este acela că recuperarea prejudiciului în data de 18.09.2014 nu a fost adusă la cunoștința Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, astfel încât aceasta s-a pronunțat strict pe actele prezentate cu ocazia soluționării contestației. Recurenta arată faptul că, în urma verificării demersurilor întreprinse în vederea recuperării debitului stabilit prin sentința penală nr. 230 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Fetești, echipa de audit a constatat că abia în anul 2013, cu adresa din 19 martie 2013, DAJ Ialomița a adus la cunoștința conducerii Direcției juridice din MADR faptul că, pentru recuperarea sumei prin executare silită, a luat legătura cu BEJ A. din Slobozia, care a menționat că nu este competent pentru punerea în executarea hotărârii penale. Ulterior, în data de 01.10.2013, același birou a transmis o adresă prin care solicita MADR să formuleze o nouă cerere de executare silită prin care să solicite punerea în executare a hotărârii față de debitorul S.C. C. S.A. Cluj-Napoca, care a fost absorbit de către S.C. "C. S.A. Ca atare, în mod corect s-a reținut faptul că entitatea auditată a stat în pasivitate aproximativ 2 ani. Mai mult decât atât, la data emiterii Deciziei nr. 18 din 12 august 2014, debitul nu era încă recuperat.

Apărările formulate în cauză 4.1. Recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare în care, pe de o parte, a invocat excepția nulității recursului Curții de Conturi iar, pe de altă parte, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la filele 50-53 dosar. 4.2. Recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului părții adverse, ca nefondat, pentru motivele dezvoltate la filele 57-62 dosar. 4.3. Recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus răspuns la întâmpinarea recurentei-pârâte, concluzii scrise, precum și practică judiciară.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16.03.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 27.04.2017, completul de filtru a respins excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi, excepție invocată de recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, apreciind că aspectele prezentate în cadrul memoriului de recurs pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. De asemenea, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursurile declarate în cauză îndeplinesc condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursurile, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului acestora, în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, pentru data de 13.10.2017.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinările depuse la dosar, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Controlul judiciar declanșat de recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale are ca obiect verificarea legalității pct. I.5 și a pct. II.2 din Decizia nr. 18 din 12 august 2014, prin care s-au stabilit măsuri de remediere a deficientelor, precum și a încheierii nr. 120 din 06 octombrie 2014, prin care au fost respinsă contestația administrativă formulată împotriva actului de control anterior arătat, acte emise de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi. După cum s-a prezentat la pct. 2 din prezenta decizie, prima instanță a admis, în parte, acțiunea reclamantului și a anulat actele administrative contestate în ceea ce privește măsura dispusă la pct. I.5 din Decizia nr. 18 din 12 august 2014. Instanța de control judiciar împărtășește soluția pronunțată de Curtea de Apel pentru că este corespunzător motivată și reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Răspunzând punctual motivelor de recurs prezentate de părțile litigante, Înalta Curte reține următoarele: 6.1. Referitor la recursul declarat de reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale 6.1.1. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității") Criticile prezentate de parte nu pot fi subsumate acestui motiv de recurs, întrucât nu este vorba despre încălcarea normelor procedurale; aceste critici se încadrează, în realitate, la motivul de recurs menționat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece partea invocă motivarea contradictorie și insuficientă a sentinței contestate. 6.1.2. Motivul reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." În primul rând, recurentul a invocat caracterul contradictoriu al argumentației primei instanțe pe problema compunerii sumei de 97.512 RON, acordate în baza sentinței civile nr. 2048 din 21 martie 2012 a Curții de Apel București pronunțate în Dosar nr. x/2011. Înalta Curte apreciază că această critică este pur formală, în condițiile în care în cuprinsul hotărârii judecătorești contestate instanța de primă jurisdicție a prezentat în detaliu conținutul actelor administrative deduse judecății. În al doilea rând, recurentul a precizat faptul că sentința analizată nu este corespunzător motivată, deoarece judecătorul fondului nu a arătat argumentele de fapt și de drept pentru care a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea măsurii dispuse la pct. II.2 din Decizia nr. 18 din 12 august 2014 și nici nu a precizat care sunt motivele pentru care nu a ținut seama de prevederile cuprinse în Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice. Instanța de control judiciar consideră că această critică este nefondată, întrucât motivarea realizată de judecătorul fondului este clară, convingătoare și pertinentă. Ca atare, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. 6.1.3. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") Cu titlul prealabil, Înalta Curte reține faptul că, la pct. II.2 din Decizia nr. 18 din 12 august 2014, Curtea de Conturi a obligat recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale să procedeze la recuperarea sumei de 97.512 RON, reprezentând despăgubiri și daune morale (plătite din bugetul instituției), acordate în baza sentinței civile nr. 2048 din 21 martie 2012 pronunțate în Dosar nr. x/2011 de către Curtea de Apel București (rămasă irevocabilă în data de 07.11.2013). Această soluție administrativă a fost menținută prin încheierea nr. 120 din 06 octombrie 2014 emisă de Curtea de Conturi. Recurentul-reclamant a susținut faptul că prima instanță în mod eronat a eludat dispozițiile din Legea nr. 124/2014, care constituiau temei pentru exonerarea sa de la plata sumei aflate în discuție. Înalta Curte nu poate primi această critică, deoarece Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice nu este aplicabilă în cauza de față. În concret, nu este vorba despre un prejudiciu constituit din venituri de natură salarială acordate nelegal personalului entității verificate, ci despre un prejudiciu rezultat din obligarea recurentului-reclamant la plata unor despăgubiri, ca urmare a constatării de către instanța de contencios administrativ a nelegalității ordinului de eliberare din funcția publică de conducere a unui funcționar public. 6.2. Referitor la recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi La pct. I.5 din Decizia nr. 18 din 12 august 2014, Curtea de Conturi a obligat recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale să inițieze măsurile legale care se impun pentru recuperarea debitului de 4.249.091,764, stabilit de instanța de judecată în sarcina inculpatului B., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. Cluj-Napoca. Măsura administrativă anterior descrisă a fost menținută prin încheierea nr. 120 din 06 octombrie 2014 emisă de Curtea de Conturi. Instanța de control judiciar apreciază că este corectă soluția primei instanțe de anulare a măsurii analizate, în raport cu argumentele prezentate de aceasta. Astfel, nu se poate imputa recurentului-reclamant faptul că nu a pus în executare sentința penală nr. 230 din 14.11.2008 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosar nr. x/2007 la momentul rămânerii sale definitive (prin pronunțarea deciziei penale nr. 1321/R din 08.06.2011 de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală) cât timp legiuitorul conferă creditorului dreptul să își recupereze creanța în termen de 3 ani. Într-adevăr, debitul a fost recuperat abia la data de 31.12.2014, când întreaga sumă a fost transmisă de Biroul Executorului Judecătoresc "A." în contul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, însă pentru această perioadă urmează să fie plătite accesorii, situație în care nu se poate susține că bugetul de stat ar fi prejudiciat. Înalta Curte consideră că este nefondată critica recurentei-pârâte referitoare la faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 628 alin. (2) C. proc. civ. În conformitate cu dispozițiile din textul legal anterior arătat, în cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate sau acordate dobânzi, penalități sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii. Ca atare, în mod pe deplin justificat, prima instanță a reținut faptul că executorul judecătoresc este cel care trebuie să actualizeze suma stabilită prin titlul executoriu cu indicele de inflație, iar recurentul-reclamant a investit Biroul Executorului Judecătoresc "A." cu o astfel de cerere, prin adresa din 20 august 2014. Contrar celor susținute de recurenta-pârâtă, toate aceste aspecte au fost aduse la cunoștința sa prin contestația administrativă formulată de recurentul-reclamant împotriva Deciziei nr. 18 din 12 august 2014. Mai mult decât atât, prin Raportul privind modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 18 din 12 august 2014 emis de Curtea de Conturi, s-a concluzionat în sensul că măsura dispusă la pct. I.5 din decizie a fost implementată.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.