ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4446/2018

Asupra cererilor de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 10 noiembrie 2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat instanței de contencios administrativ anularea Deciziei nr. 35 din 14 august 2015 și a Încheierii nr. 120 din 21 octombrie 2015, respectiv anularea măsurilor dispuse la: I pct. 3, II pct. 1, II pct. 2, II pct. 3 din Decizia nr. 35 din 14 august 2015.

Prin Sentința nr. 976 din data de 22 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României. A fost anulată în parte Decizia nr. 35 din 14 august 2015 și Încheierea nr. 120 din 21 octombrie 2015 după cum urmează: s-au anulat măsurile dispuse la punctul I.3 din decizie, în temeiul art. 43 din Legea nr. 94/1992; s-au anulat măsurile dispuse la pct. II.2 și II.3 din decizie, dispuse în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992.

Prin încheierea din data de 31 mai 2016, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul Sentinței civile nr. 976 din 22 martie 2016, în sensul că numărul încheierii a cărei anulare parțială s-a dispus este 102 din 21 octombrie 2015 și nu 120 din 21 octombrie 2015, cum din eroare s-a menționat.

Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs atât reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cât și pârâta Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

3.1. Recurentul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare cu consecința casării în parte a sentinței civile recurate, respectiv admiterea în totalitate a acțiunii/contestației formulate.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

3.1.1. Prima critica adusă sentinței pronunțate este subsumată dispozițiilor art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., în sensul că sentința nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat reținerea instanței.

În mod greșit instanța de fond, prin respingerea capătului de cerere prin care MADR a solicitat anularea măsurii dispusă la II pct. 1 din Decizia nr. 35 din 14 august 2015, a reținut că s-a constatat pe cale judiciară faptul că ministerul, prin prepușii săi, nu a interpretat corect aplicabilitatea normelor de drept cauzând un prejudiciu solicitantului A., astfel acordarea cu întârziere a ajutorului de stat, și mai cu seamă plata penalităților, constituind o pagubă în bugetul MADR.

Din cele reținute de auditori Curții de Conturi ai României, reiese clar faptul că aceștia critică modul în care MADR a formulat/administrat actele de procedură în susținerea intereselor sale legitime, pe parcursul derulării procesului judiciar în soluționarea Dosarului nr. x/2010, transformându-se în organ superior de control judiciar, depășindu-și atribuțiile. Astfel, potrivit competențelor, auditorii publici externi, au îndatorirea de a verifica modul de punere în executare a Sentinței civile nr. 2439 din 24 mai 2013 pronunțate de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2010, hotărâre cu valoare de lege, respectiv modul de calcul și de acordare a sumelor pe care instanța le-a pus în sarcina ministerului, și nu de a interpreta dispozițiile instanței cuprinse în titlul executoriu, așa cum rezultă din Procesul-verbal de constatare nr. 135307 din 22 iulie 2015. Or, acest aspect poate fi comparat cu criticarea unui act normativ cu caracter obligatoriu. Prin urmare, auditorii Curții de Conturi ai României susțin că plata de către AAADR a dobânzii legale aferentă debitului principal, stabilit de instanța de judecată în Dosarul x/2010, constituie un prejudiciu.

Recurentul susține că toate argumentele sale expuse și motivate judicios, au fost ignorate cu desăvârșire. Hotărârea pe care o critică prin prezentul recurs trebuie să cuprindă considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat argumentele expuse de către părți, în caz contrar aceasta se sancționează cu nulitatea.

Recurentul a arătat că MADR nu a interpretat greșit actele normative aplicabile în speța soluționată de Curtea de Apel Timișoara, întrucât, la data la care solicitantul ajutorului de stat, SC A. SA, respectiv la data de 04 septembrie 2008, și-a întocmit dosarul pentru a beneficia de ajutorul de stat, erau în vigoare prevederile H.G. nr. 1415/2004 modificată prin H.G. nr. 1580/2005; la data la care s-a adresat instanțelor de judecată, respectiv 21 februarie 2011, erau în vigoare prevederile H.G. nr. 1214/2009.

Din analiza Sentinței civile nr. 2439 din 24 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2010, rezultă faptul că SC A. a solicitat acordarea ajutorului de stat în baza H.G. nr. 1415/2004 modificată prin H.G. nr. 1580/2005, ca urmare a întocmirii și depunerii dosarului aferent acestui ajutor la data de 04 septembrie 2008, solicitare la care DAJ Timiș nu a răspuns acestuia până la data 21 februarie 2011, când A. s-a adresat instanței. Astfel, la data la care a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată solicitarea formulată de A., legislația se modificase și erau aplicabile prevederile H.G. nr. 1214/2009.

La data de 4 septembrie 2008, data la care A. își întocmise dosarul pentru a i se acorda ajutor de stat pentru 23 de capete de bovine sacrificate ca urmare a diagnosticării acestora cu boala Bluetonque, legiuitorul acorda aceste despăgubiri doar pentru oi, potrivit prevederilor H.G. nr. 1415/2004 modificată prin H.G. nr. 1580/2005, dispoziții legale în care legiuitorul stabilea la Anexa 1 lista cuprinzând bolile transmisibile pentru care se acordă despăgubiri la pct. 23 Bluetonque (febra catarală la oi). La data formulării cererii de chemare în judecată de către A., respectiv data de data de 21 noiembrie 2009, legislația se modificase, iar din luna septembrie 2009 erau obligatorii prevederile H.G. nr. 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea și plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, prevederi prin care legiuitorul modificase Anexa nr. 1 lista cuprinzând bolile transmisibile pentru care se acordă despăgubiri, incluzând la pct. 23, Bluetonque (denumită boala limbii albastre și febra catarală la oi).

Instanța, în soluționarea cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2010, s-a raportat la prevederile legale în vigoare la data la care aceasta a fost sesizată, astfel încât chiar și în ipoteza existenței temeiului legal necesar pentru a putea pretinde acordarea despăgubirilor/ajutorului de stat, era obligatoriu să se verifice instituțiile implicate în stabilirea și întocmirea dosarului de ajutor de stat.

Auditorii Curții de Conturi și-au depășit atribuțiile și au interpretat reținerile instanței din cuprinsul Sentinței civile nr. 2439 din 24 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2010, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 5590 din 18 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în stabilirea ca fiind prejudiciu dobânda legală aferentă sumei plătită solicitantului.

Având în vedere cele menționate, MADR, prin contestația formulată cu privire la măsura dispusă la pct. 11.1 din Decizia nr. 35 din 14 august 2015 menținute prin Încheierea nr. 102 din 21 octombrie 2015, a criticat interpretarea făcută de autorii publici sentinței puse în executare de către instituție, învederând faptul că aceștia și-au depășit exercitarea atribuțiilor menționate anterior. Consideră recurenta că auditorii aveau atribuția de a verifica modul de punere în executare a titlului executoriu, respectiv calculul sumelor și nu argumentele ce au stat la baza convingerilor instanței de a emite acest titlu.

Astfel, instanța de fond, în soluționarea prezentei cauze, nu a motivat în nici un fel de ce a reținut că paguba în bugetul MADR este pricinuită ca urmare a nerespectării legalității punerii în executare a unui titlu executoriu, chiar dacă acesta, din urmă, este motivat cu interpretarea greșită a legii aplicabile în speța respectivă. Faptul că pe cale judiciară s-a constatat că solicitantul A. avea dreptul la ajutorul solicitat, nu poate constitui motivarea instanței de fond, în soluționarea prezentei cauze, respectiv de a aprecia că ministerul, prin prepușii săi, nu fi interpretat corect aplicabilitatea normelor de drept.

MADR nu a refuzat plata despăgubirilor către reclamanta SC A. SA, ci a considerat că cererea acesteia privind plata despăgubirilor pentru sacrificarea bovinelor, nu se încadrează în prevederile legale ale H.G. nr. 1415/2004 modificată prin H.G. nr. 1580/2005, prevederi legale în care legiuitorul acorda despăgubiri pentru boala Bluetonque febra catarală la oi nu la bovine, prevederi legale în vigoare la data întocmirii dosarului de A., motiv pentru care solicităm ca instanța de control judiciar să constate faptul că prepușii ministerului au interpretat corect aplicabilitatea normelor de drept în vigoare la data respectivă.

Modificarea legislației în domeniu nu se poate interpreta ca fiind culpa MADR - DAJ Timiș în neaplicarea prevederilor legale, coroborate cu prevederile UE, prevederi pe care instanța în soluționarea Dosarului nr. x/2010, le-a considerat că sunt aplicabile solicitantului A., la data pronunțării titlului executoriu. Întrucât legiuitorul a stabilit că reținerile instanței în pronunțarea unei hotărâri trebuie motivate de fapt și de drept pentru a se asigura o bună administrare a justiției, și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare, se supune acest aspect analizei instanței de recurs.

De altfel, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Achina împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia. Or, în cauză, deși instanța a pronunțat o soluție care reprezintă fondul cauzei, este evident faptul că nicio critică formulată de MADR împotriva măsurii contestate nu a fost cercetată și nicio probă nu a fost luată în considerare, soluția bazându-se strict doar pe constatările auditorilor externi ai Curții de Conturi, fără a motiva în fapt și în drept reținerea proprie pentru care a dispus respingerea contestației formulate de MADR prin care s-a solicitat anularea măsurii dispusă la II pct. 1 din Decizia nr. 35 din 14 august 2015 menținută prin Încheierea nr. 102 din 21 octombrie 2015.

3.1.2. În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, subsumat dispozițiilor art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a invocat faptul că sentința a fost data cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material.

Se arată că MADR a executat Sentința civilă nr. 2439 din 24 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2010, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 5590 din 18 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, chiar dacă se consideră că această hotărâre vine și adaugă la lege, impunând aplicarea unor prevederi legale unui solicitant care nu putea să profite de aplicarea acestora. Mai mult, acordarea, de către instanța de judecată, potrivit prevederilor C. civ. (art. 998) a dobânzilor nu reprezintă un prejudiciu creat ca urmare a unei fapte ilicite săvârșite de către un funcționar public din cadrul MADR. Or, în prezenta cauză, Curtea de Conturi a României a considerat că dobânzile acordate de legiuitor prin C. civ. sunt aducătoare de prejudicii la bugetul ministerului, instituind în sarcina MADR recuperarea acestui prejudiciu. MADR a respectat prevederile legale aplicabile la data întocmirii dosarului de ajutor/despăgubire, iar, prin titlul executoriu, instanța a considerat că este aplicabilă legislația în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată formulată de A.

Totodată, potrivit pct. 5 și 6 din Regulamentul Curții de Conturi, prejudiciu reprezintă pierdere provocată patrimoniului public sau privat al statului, al unei unități administrativ-teritoriale ori al unei entități publice a acestora, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite de către o persoană cu atribuții în administrarea patrimoniului. Or, în prezenta cauză, punerea în executare a unei hotărâri definitive și irevocabile de către MADR, cu putere de lege, fie ea chiar și greșită, nu reprezintă o cheltuială nejustificată efectuată în bugetul ministerului.

Mai mult, auditorii Curții de Conturi ai României au reținut faptul că MADR nu a refuzat plata despăgubirilor către reclamanta SC A. SA, ci a considerat că cererea acesteia privind plata despăgubirilor nu se încadrează în prevederile legale ale H.G. nr. 1415/2004. Instanța, în soluționarea cererii formulate de A., a reținut că sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 1214/2009, precum și prevederile art. 5 din Normele metodologice din 7 octombrie 2009 privind finanțarea cheltuielilor pentru acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, potrivit cărora acordarea despăgubirilor se face la valoarea de piață, în termen de 90 de zile de la tăierea acestora, uciderea sau afectarea în alt mod a animalelor, conform art. 2 lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 349/2005 al Comisiei de stabilire a normelor privind finanțarea comunitară a intervențiilor de urgență și a combaterii anumitor boli ale animalelor menționate în Decizia 90/424/CEE a Consiliului. Față și de prevederile europene menționate Tribunalul Timiș a constatat că A. are dreptul la despăgubirile/ajutorul de stat solicitat pentru sacrificarea vitelor ca urmare a depistării acestora cu boala bluetonque. Faptul că în legislația națională, legiuitorul autohton nu a corelat prevederile naționale cu cele ale Uniunii Europene, nu poate fi imputat MADR sau angajaților acestuia.

Potrivit pct. 12 din Regulamentul Curții de Conturi, auditorii Curții de Conturi pot verifica utilizarea formelor de sprijin financiar din partea statului, respectiv, în speța de fața, modul în care MADR a pus în executare sentința civilă dată de instanță, nu modul de soluționare și argumentele care au dus la pronunțarea acestei hotărâri, cu putere de lege. Administrarea și utilizarea fondurilor publice de către MADR s-a făcut cu respectarea unei hotărâri irevocabile, auditorii Curții de Conturi neavând nici un motiv de a stabili un prejudiciu, atât timp cât nu s-au cheltuit bani publici ca urmare a unei fapte ilicite săvârșite de un funcționar public din cadrul ministerului, ci s-a pus în executare o sentință definitivă. Auditorii Curții de Conturi, depășindu-și atribuțiile au analizat împrejurările care au condus instanța la pronunțarea sentinței executorii. Față de cele expuse, considerăm că auditorii Curții de Conturi au doar atribuția de a verifica modul de executare a sentinței nu și aspectele de fond care au stat la baza pronunțării sentinței, întrucât aceștia nu au atribuții de control judiciar.

Din Procesul-verbal de constatare nr. 135307 din 22 iulie 2015, întocmit de auditorii publici externi, reiese faptul că au fost încălcate prevederile art. 84-85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată și art. 5 din O.U.G. nr. 110/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv - republicată. Auditorii publici consideră că nu au fost respectate prevederile de la art. 84 lit. c) din Legea nr. 188/1999, respectiv faptul că pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se angajează răspunderea civilă a funcționarului public; în speță, MADR nu a fost obligat la plata de daune unei terțe persoane, ci a fost obligat de instanță în baza unor reglementări UE și naționale a acorda ajutorul de stat cuvenit conform dosarului întocmit de solicitant. Astfel, executarea titlului în cauză, nu poate fi încadrat în categoria de daune, aduse bugetului de stat.

Totodată, auditorii publici consideră că nu au fost respectare prevederile de la art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 110/1999, prin care legiuitorul a statuat că persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public. Or, auditorii publici externi ai Curții Conturi nu au identificat ce obligații nu au fost respectate în realizarea unei bune gestiuni financiare, atât timp cât orice instituție publică are obligația de a respecta dispozițiile puse în sarcina acesteia de către o instanță de judecată, printr-o hotărâre ce are valoare de titlu executoriu/lege.

În cadrul ședinței de conciliere, reprezentanții ministerului au expus în fața auditorilor punctul de vedere cu privire la constatarea nr. 4, prin care s-a apreciat că MADR nu a luat măsurile cere se impun în vederea recuperării cheltuielilor suplimentare efectuate din bugetul de stat ca urmare a punerii în executare a Sentinței civile nr. 2439 din 24 mai 2013 pronunțate de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2010. Auditorii susțin că MADR nu a efectuat demersurile necesare în vederea obținerii finanțării prin solicitarea deschiderii de credite la Ministerul Finanțelor Publice și alimentarea conturilor direcției agricole județene. Față de această acuzație, MADR a arătat motivat faptul că la data la care A. a solicitat acordarea ajutorului de stat ca urmare a sacrificării a 23 de bovine ca urmare a depistării bolii Bluetonque, legislația internă, respectiv prevederile H.G. nr. 1415/2004 modificată prin H.G. nr. 1580/2005, nu prevedea acordarea ajutorului pentru bovine ci numai pentru ovine.

Auditorii susțin că MADR a stat în pasivitate și nu a depus toate diligentele în vederea apărării intereselor proprii, respectiv nu a fost contestat suma solicitată de A. ca ajutor de stat. Față de aceste acuze, MADR a arătat faptul că pe cale procesuală, institutul a formulat apărări pe fondul cauzei în măsura în care i s-au comunicat toate actele procedurale de către instanța de judecată și de către instituția din subordine, respectiv MADR Timiș. Mai mult, MADR Timiș avea posibilitatea de a contesta suma solicitată așa cum s-a precizat prin Nota de relații dată de directorul direcției juridice din cadrul MADR.

Chiar dacă MADR ar fi fost prezent prin consilier juridic la termenul de judecată la care s-a soluționat de către Curtea de Apel Timișoara cererea depusă de A., nu se puteau modifica convingerile instanței cu privire la cauza dedusă judecății; mai mult, legiuitorul a stabilit că se poate solicita judecarea în lipsă, nefiind obligatorie prezența în sala de judecată a părților.

Din cuprinsul Deciziei civile nr. 5590 din 18 iulie 2014 în Dosarul nr. x/2010, reiese fără putință de tăgadă faptul că ministerul a criticat hotărârea instanței de fond cu privire situația de fapt expusă de A.. Având în vedere criticile formulate de MADR, prin recurs, instanța de recurs în rejudecarea cauzei 29579/325/2010* a reținut că reclamantul s-a pretins vătămat în dreptul său recunoscut de H.G. nr. 1214/2009, întrucât la data introducerii acțiunii de instanță H.G. nr. 1415/2004 era modificată prin H.G. nr. 1214/2009. Prin contestația formulată, MADR a arătat faptul că nu sunt incidente prevederile art. 84 din Legea nr. 188/1999, neputând fi atrasă răspunderea funcționarilor publici din cadrul instituției pentru plata pe care o consideră legal făcută. Atât timp cât MADR nu poate recupera de la prepușii săi sumele plătite în temeiul unor hotărâri judecătorești executorii, pentru că lipsește unul din elementele esențiale ale răspunderii materiale, și anume vinovăția (art. 84 lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici) și nici nu se poate vorbi de o greșeală a vreunui funcționar public, astfel încât răspunderea civilă să fie îndreptată împotriva acestuia, se solicită anularea măsurii.

Se invocă ca practică judiciară Decizia civilă nr. 4814/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2012; Decizia civilă nr. 5677 din 11 iunie 2013 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2011.

În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost scutită de plata taxei de timbru potrivit prevederilor art. 30 din Ordonanța de Urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

3.2. Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și pârâta Curtea de Conturi, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte, a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea în tot a acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a unor norme de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

3.2.1. Cu privire la măsura de la pct. 1.3 din Decizia nr. 35 din 14 august 2015 emisă de către Departamentul III, astfel cum a fost menținută prin Încheierea nr. 102 din 21 octombrie 2015 a Comisiei de soluționare a contestațiilor

Recurenta a arătat că instanța a analizat numai din punct de vedere al angajamentului sumelor, așa cum rezultă din O.M.A.D.R. nr. 203/2014, fără a lua în calcul faptul că sumele angajate și plătite de Ministerul Agriculturii și Dezvoltări Rurale către SC B. SRL nu au documente justificative.

Recurenta a arătat că abaterea consemnată în actul de control are în vedere faptul că SC B. SRL nu a prezentat toate documentele justificative (contractele, facturile și ordinele de plată), care să justifice sumele decontate (plătite de către SC B. SRL) subcontractanților, astfel că nu se poate stabili dacă suma facturată de această firmă către Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, este reală. Alin. (4) al articolului unic al O.U.G. nr. 92/2011, introdus de articolul unic pct. 2 din Legea nr. 110/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 92/2011 pentru aprobarea organizării unor acțiuni de informare privind politicile aplicate în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale, în plan intern și internațional, precizează explicit faptul că participarea operatorilor economici din agricultură la târguri și expoziții internaționale se realizează pe piețe de interes, prin organizarea de pavilioane naționale, standuri specializate pe produse agricole sau mini-expoziții se face pe bază de programe elaborate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. În concluzie, MADR era obligat prin lege, să elaboreze programe pentru participarea operatorilor economici din agricultură la târguri și expoziții internaționale etc.

Raportat la faptul că instanța de fond a înlăturat și susținerile sale referitoare la aplicarea Anexei nr. 1 la H.G. nr. 296/2007, cu modificările și completările ulterioare, întrucât și această anexă se referă la participarea operatorilor economici la târguri și expoziții, consideră recurenta că, de asemenea, în mod eronat, a fost reținut acest aspect, deoarece, practic, prin includerea prevederilor art. 3 - art. 5 din Anexa la H.G. nr. 296/2007, la articolul unic pct. 2 din Legea nr. 110/2012 pentru aprobarea O.U.G. nr. 92/2011, Parlamentul României a stabilit o serie de condiții de eligibilitate pentru persoanele juridice care doresc să participe la aceste târguri și expoziții internaționale, numai dacă (de exemplu): nu sunt în insolvență sau în executare silită; nu înregistrează debite la bugetul de stat, respectiv bugetele locale, sau provenind din neplata contribuțiilor de asigurări sociale, a contribuțiilor de asigurări pentru șomaj, a contribuției de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, precum și a contribuțiilor pentru asigurări sociale de sănătate (art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 296/2007, cu modificările și completările ulterioare).

În ceea ce privește relația contractuală dintre MADR și SC B. SRL, trebuiau respectate prevederile art. 4 lit. b) și art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 296/2007, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că era obligatorie inclusiv stabilirea cheltuielilor aferente comisionului prevăzut în contractul încheiat cu societatea organizatoare a pavilioanelor naționale și a decontului final pe care operatori economici trebuia sa îl prezinte, societăți organizatoare, respectiv SC B. SRL Prin urmare, prevederile art. 3 - art. 5 din Anexa la H.G. nr. 296/2007 se aplică la MADR, așa cum rezultă din prevederile articolului unic pct. 2 din Legea nr. 110/2012 pentru aprobarea O.U.G. nr. 92/2011 pentru aprobarea organizării unor acțiuni de informare privind politicile aplicate în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale.

3.2.2. Referitor la măsura de la pct. II.2 din Decizia nr. 35 din 14 august 2015 emisă de către Departamentul 111, astfel cum a fost menținută prin încheierea nr. 102/21 octombrie 2015 a Comisiei de soluționare a contestațiilor

a) Deși reprezentanților DADR - Olt (prin documentația depusă SC C. SRL) și, ulterior, reprezentanților MADR (prin transmiterea de către DADR a documentației, cu Adresa nr. x din 19 iunie 2013) li s-a adus la cunoștință, în luna iunie 2013, faptul că a fost realizată o construcție nouă pe un teren aflat la acel moment în extravilan (lucrare finalizată în martie 2013) și pentru care beneficiarul nu achitase, în prealabil, taxa prevăzută la art. 92 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aceștia nu au aplicat sancțiunile civile și contravenționale prevăzute la art. 114 alin. (1) și (2) din același act normativ.

Mai mult decât atât, în anul 2014, reprezentanții DADR - Olt au propus și reprezentanții MADR au aprobat restituirea taxei achitate de către SC C. SRL (taxă achitată în iunie 2013 de către societatea comercială, operațiune justificată prin documentația depusă). În fapt, reprezentanții direcției de specialitate din cadrul ministerului (DGPAS) s-au limitat la a respinge (în iulie 2013) documentația de scoatere a terenului din circuitul agricol, fără a iniția/propune măsurile legale de sancționare a SC C. SRL, contrar intereselor statutului.

Fondul de ameliorare a fondului funciar (constituit din taxele de scoatere definitivă/temporară a terenurilor agricole situate în extravilan) este, potrivit prevederilor legale, un fond administrat de minister și nu de consiliul local (în relația consiliul local și SC C. SRL existând practic o relație contractuală - de concesiune a terenului agricol, iar sancțiunile aplicabile fiind în acest sens doar de natură contractuală), acesta din urmă neavând competența de a aplica sancțiunile stipulate de lege.

b) Ulterior respingerii documentației de scoatere din circuitul agricol (în iulie 2013), aceeași reprezentanți ai MADR (din cadrul DGPAS) au avizat nelegal documentația de introducere a terenului în intravilanul localității (în 2 octombrie 2013), avizele și aprobările obținute de la diverse instituții abilitate și incluse în documentația depusă de beneficiar la minister fiind întocmite pe considerentele că acest teren era în circuitul agricol (fapt nereal, întrucât pe terenul respectiv era construită centrala fotovoltaică, aspect cunoscut de reprezentanții DGPAS și ai DADR - Olt). Motivațiile reprezentanților ministerului pentru eliberarea avizului favorabil de introducere a terenului în intravilanul localității s-au formulat (în cadrul avizului) prin învederarea unor prevederi legale referitoare strict la terenuri aflate în circuitul agricol, contrar realității situației terenului în speță.

Intimata-reclamantă afirmă faptul ca au emis acest aviz pe baza documentelor existente la dosar, ignorând faptul că știau, încă din luna iunie 2013, că pe terenul respectiv exista o centrală fotovoltaică (fapt necontestat de aceștia), terenul nemaifiind, practic, în circuitul agricol, eliberarea avizului fiind contrară prevederilor legale și a intereselor ministerului și, implicit, ale statului. Ulterior eliberării acestui aviz favorabil, Consiliul Județean Olt a emis (în 23 octombrie 2013) un aviz favorabil pentru aprobarea introducerii în intravilan a terenului, în baza inclusiv a avizului favorabil emis de minister (art. 47

1

din Legea nr. 350/2001, cu modificările și completările ulterioare), pentru ca în 29 octombrie 2013 consiliul local Osica de Sus să aprobe definitiv această operațiune (PUZ - pentru introducere teren în intravilan aferent "Centrală fotovoltaică Arina I" în comuna Osica de Sus, Tarlaua 23, Parcela 247, județul Olt - HCL w.41/29 octombrie 2013).

c) Auditorii publici externi nu au statuat faptul că investiția realizată nu este de interes public, ci faptul că aceasta s-a realizat fără achitarea taxei prevăzute de Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

MADR a invocat, în mod nejustificat, prevederile Legii nr. 123/2012, întrucât prin acestea nu sunt prevăzute excepții de la achitarea taxei prevăzute de Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Referitor la Legea nr. 255/2010, cu modificările și completările ulterioare, menționată de intimatul-reclamant, acest act normativ se referă strict la exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. Astfel, la art. 1 și art. 2 alin. (1) din legea menționată se specifică lucrările de utilitate publică pentru care se aplică acest act normativ, lucrarea în speță (centrală fotovoltaică) neregăsindu-se în cuprinsul acestor articole. în fapt, așa cum precizează și reprezentanții ministerului, "obiectivul de investiții realizat de SC C. SRL este de interes public local" și nu de interes național. Astfel, în ceea ce privește producerea, transportul și distribuția energiei electrice nu sunt aplicabile prevederile art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 255/2010, care se referă strict la obiectivele de interes național. în consecință, nu sunt aplicabile excepțiile de la plata taxei de scoatere din circuitul agricol, așa cum sunt prevăzute la art. 14 din Legea nr. 255/2010.

d) De asemenea, este eronată afirmația MADR cu privire la Adresa nr. x din 10 iulie 2013, în sensul că "entitatea subordonată ministerului nu a comunicat acestuia prin Adresa nr. x din 10 iulie 2013 faptul că pe terenul în speță există amplasată o investiție, motiv pentru care nu se poate proba faptul că angajații DGPAS din cadrul MADR au acționat contrar intereselor legitime ale ministerului".

Adresa la care se face referire a fost emisă de reprezentanții DGPAS din cadrul ministerului și transmisă unității subordonate, respectiv DADR - Olt și reprezintă refuzul avizului de scoatere din circuitul agricol și a fost retransmisă de această subunitate, în anul 2014, către direcția economică din cadrul ministerului pentru a justifica restituirea taxei, decizia de restituire fiind luată de direcția economică fără vreo altă documentație existentă la minister și/sau direcția agricolă. În concluzie, prin introducerea acestei afirmații nereale (contrară conținutului actului de control) reprezentanții ministerului încearcă să elimine un aspect esențial al constatării, respectiv cunoașterea de către reprezentanții DGPAS și direcției agricole a faptului că pe terenul agricol a fost construită o centrală fotovoltaică.

3.2.3. Cu privire la măsura de la pct. II.3 din Decizia nr. 35 din 14 august 2015 emisă de către Departamentul III, astfel cum a fost menținută prin Încheierea nr. 102 din 21 octombrie 2015 a Comisiei de soluționare a contestațiilor

În actul de control este prezentat modul de calcul al sumei 156.336,61 RON reprezentând dobânzi și penalități de întârziere stabilite în timpul misiunii de audit, până la data de 10 iulie 2015, precum și detaliat în Anexa nr. 52 la Procesul-verbal de constatare.

Suma de 156.336,61 RON, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere stabilite până la data de 10 iulie 2015, a fost calculată pentru debitul de 704.489,88 RON, care reprezintă plata de către MADR a unor servicii de inventariere a documentelor, fără ca aceste servicii să fie prestate, conform clauzelor contractuale stabilite în Anexa nr. 2 - Oferta tehnică, lit. a) Propunerea tehnică. Modulul 2 - Serviciu de inventariere a documentelor, la Acordul-cadru de servicii nr. x din 29 august 2013. Debitul de 704.489,88 RON, este alcătuit din: 223.374,84 RON, reprezentând servicii de inventariere a documentelor, aferentă Contractului subsecvent de servicii nr. x din 9 septembrie 2013 (pag. 34 din Procesul-verbal de constatare); 240.557,52 RON reprezentând servicii de inventarie a documentelor, aferentă contractului subsecvent de servicii înregistrat cu nr. x/27 februarie 2014 (pag. 37 din Procesul-verbal de constatare); 240.557,52 RON reprezentând servicii de inventarie a documentelor, aferentă Contractului subsecvent de servicii înregistrat cu nr. x din 1 august 2014 (pag. 39 din Procesul-verbal de constatare).

În actul de control s-a evidențiat faptul că, în ceea ce privește contractele subsecvente la care se face referire în constatarea echipei de audit, acestea au fost încheiate în funcție de cantitățile de documente predate prestatorului pentru serviciile de arhivare, astfel: Contractul subsecvent de servicii nr. x din 9 septembrie 2013, pentru un volum de documente de 650 ml; contractul subsecvent de servicii nr. x, pentru un volum de documente de 700 ml; Contractul subsecvent de servicii nr. x din 1 august 2014, pentru un volum de documente de 700 ml. La toate cele trei contracte nu a fost executat modulul nr. 2 din acordul cadru denumit serviciul de inventariere a documentelor. Valoarea de 704.489,8 RON stabilită în actul de control ca reprezentând servicii neefectuate se referă la toate cele trei contracte subsecvente aferentă modulului 2.

Neefectuarea lucrărilor contractate face imposibilă arhivarea și utilizarea acesteia în viitor pentru identificarea documentelor necesare. Lucrările executate așa cum au fost recepționate nu pot fi considerate lucrări de arhivare, ci aceste sunt lucrări de conservare a documentelor existente, ceea ce contravine contractului încheiat. Chiar dacă unele din serviciile menționate la "Modulul 2: Serviciu de inventariere a documentelor" au fost executate, dar fără a se respecta prevederile contractuale, aceste se consideră tot lucrări neexecutate, având în vedere că aceste trebuie refăcute, astfel: lipsa fizică a filei "Conținutul pe scurt al dosarului" și, implicit, necompletarea ei, a generat la nivelul arhivei MADR necunoașterea, în fapt, a conținutul documentelor din dosarele arhivate; în acest caz nu s-au respectat de către prestatorul de servicii, dispozițiile art. 22 din Ordinul nr. 217/1996 al conducerii Arhivelor Naționale; lipsa fizică a filei de la sfârșitul fiecărui dosar arhivat, în care se menționează numărul de file din dosar și necompletarea ei după ce s-ar fi numerotat filele din dosar, a generat la nivelul arhivei MADR necunoașterea numărului de file din dosarele arhivate; în acest caz, nu s-au respectat de către prestatorul de servicii dispozițiile art. 17 din Ordinul nr. 217/1996 al conducerii Arhivelor Naționale.

Acest fapt, s-a reflectat într-un mod negativ, ulterior, în etapa de predare de către SC D. SRL, a proceselor-verbale de inventariere, când nu s-au putut trece elementele de identificare ale inventarului, așa cum sunt ele prevăzute Anexa nr. 2 a art. 9 din Legea nr. 16/1996 a Arhivelor Naționale, cu modificările și completările ulterioare. În fapt, aceleași aspecte au fost constatate și de Direcția Generala a Arhivelor Naționale, care prin actul de control încheiat a dispus măsurile tehnice de remediere a constatărilor. În concluzie, lucrările de recepție și plată a contractelor încheiate s-au efectuat fără a se analiza modul de îndeplinire a tuturor clauzelor din contracte.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost scutită de plata taxei de timbru potrivit prevederilor art. 30 din Ordonanța de Urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

3.3. Întâmpinările

3.3.1. Recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare față de recursul formulat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Cu privire la măsura dispusă la pct. 1.3 din Decizia nr. 35 din 14 august 2015 menținută prin Încheierea nr. 102 din 21 octombrie 2015 emise de Curtea de Conturi a României

Afirmația auditorilor Curții de Conturi cu privire la neexistența documentelor din care să reiasă sumele pe care SC B. SRL le-a dat subcontractanților nu este susținută legal. MADR a încheiat contract de prestări servicii cu SC B. SRL, cu obligații de rezultat în schimbul unui preț stabilit de părți, plata serviciilor prestate efectuându-se pe baza facturii emise de prestator și a procesului-verbal de recepție cantitativă și calitativă semnat de către reprezentanții beneficiarului, raportat la prevederile contractuale.

Auditorii au considerat că au fost încălcate pct. 2 din Legea nr. 110/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 92/2011. Auditorii au reținut prin Procesul Verbal de constatare din 17 iulie 2015 că ar fi fost încălcate dispozițiile art. 4 lit. b) din Anexa la H.G. nr. 296/2007, însă nu au avut în vedere faptul că legiuitorul a stabilit clar faptul că acest comision trebuie prevăzut în contractul încheiat cu societatea organizatoare a pavilioanelor naționale. Astfel, auditorii Curții de Conturi au extras din textul legal doar faptul că aceste cheltuieli aferente comisionului prevăzut în contractul încheiat cu societatea organizatoare a pavilioanelor naționale, nu se regăsesc în contractul pe care MADR la încheiat cu firma organizatoare a târgului.

Auditorii au ajuns la concluzia eronată că singura formă de plată pentru activitatea desfășurată de SC B. SRL era sub formă de comision, iar celelalte cheltuieli trebuiau plătite de către MADR pe bază de documente justificative la valoarea angajamentelor legale (a contractelor) încheiate între SC B. SRL și partenerii acestuia. Or, SC B. SRL a deținut calitatea de reprezentant oficial a E. în relația cu România, respectiv cu MADR.

MADR a încheiat contract de prestări servicii cu SC B. SRL în calitatea acestuia de reprezentant oficial al E. cu obligații de rezultat în schimbul unui preț stabilit de părți, plata serviciilor prestate efectuându-se pe baza facturii emise de prestator și a procesului-verbal de recepție cantitativă și calitativă semnat de către reprezentanții beneficiarului, raportat la prevederile contractuale. Activitatea desfășurată de SC B. SRL a fost stabilită de către E. care a desemnat această societate ca fiind reprezentantul oficial în relația cu România respectiv cu MADR.

Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că în Contractul nr. x din 6 februarie 2014 nu s-a prevăzut comisionul societății organizatoare, astfel auditorii în mod eronat au considerat că s-a produs un prejudiciu, dispunând a se întreprinde demersurile legale care se impun pentru obținerea documentelor care să justifice plățile în sumă de 1.962.211 RON în baza contractului încheiat de MADR cu SC B. SRL, societate comercială care a asigurat participarea ministerului la târgul BIOFACH 2014 desfășurat în orașul Nurenberg din Germania în perioada 12 - 15 februarie.

O.U.G. nr. 92/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 110/2012 conține o singură trimitere la prevederile H.G. nr. 296/2007, în cadrul alin. (6) al articolului unic, care a statuat că: "(6) Condițiile de eligibilitate și asigurarea finanțării pentru operatorii economici participanți sunt definite și stabilite la art. 3 - 6 din H.G. nr. 296/2007". Astfel, prevederile alin. (6) al articolului unic se referă la aplicarea în mod selectiv a cerințelor din art. 3-6 din Anexa la H.G. nr. 296/2007, respectiv se aplică doar acele prevederi care se referă strict la operatorii economici participanți la târguri privind condițiile de eligibilitate și asigurarea finanțării acestora. Or, prevederile alin. (6) al articolului unic nu conțin nicio condiție privind aplicarea prevederilor din art. 3 - 6 din Anexa al H.G. nr. 296/2007 societății organizatoare a pavilioanelor naționale, neexistând o trimitere în Legea nr. 110/2012 în acest sens. Din analiza juridică a prevederilor O.U.G. nr. 92/2011 rezultă clar faptul că această bază legală nu face nicio trimitere și deci nici nu impune aplicarea prevederilor art. 3 - 6 din Anexa la H.G. nr. 296/2007, cu atât mai puțin a cerințelor din art. 4 (b), menționate de reprezentanții Curții de Conturi ca nefiind respectate de MADR.

Prevederile art. 3 - 6 din Anexa la H.G. nr. 296/2007 nu se aplică în totalitate și întocmai, ci selectiv, respectiv numai acele prevederi care se referă strict la operatorii economici participanți la târgurile organizate de Ministerul Economiei în cadrul Programului de promovare a Exportului. Or, participarea prin intermediul unei societăți organizatoare se supune prevederilor de mai sus și nu ale O.U.G. nr. 92/2011, modificată și completată prin Legea nr. 110/2012. Auditorii Curții de Conturi au interpretat în mod eronat prevederile legale privind calitatea SC B. SRL în relațiile cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, căruia nu i se aplică dispozițiile art. 4 (b) din Anexa la H.G. nr. 296/2007. Prevederile art. 4 lit. b) din H.G. nr. 296/2007, potrivit cărora:

"cheltuielile aferente comisionului prevăzut în contractul încheiat cu societatea organizatoare a pavilioanelor naționale" nu reprezintă o condiție impusă imperativ de Legea nr. 110/2012, deoarece în cuprinsul acestei legi nu există prevederi referitoare la societatea organizatoare a pavilionului național sau prevederi privind aplicarea unor condiții în relațiile cu această societate organizatoare.

MADR a pus la dispoziția reprezentanților Curții de Conturi toate documentele justificative care au stat la baza plății OP 578 din 26 martie 2014 (Referatul de aprobare al Ordinului MADR nr. 203 din 6 februarie 2014 privind participarea la Târgul F. prin organizarea standului de informare al MADR; Contractul nr. x din 6 februarie 2014 încheiat cu SC B. SRL în calitatea sa de reprezentant oficial în România a E.; Procesul-verbal de recepție semnat de reprezentanții MADR și SC B. SRL în 15 februarie 2014; Factura nr. x din 26 februarie 2014).

În Procesul-verbal de constatare nr. x din 22 iulie 2015 întocmit de Curtea de Conturi, document ce a stat la baza emiterii Deciziei nr. 35/2016, auditorii publici au făcut o comparație referitor la participarea MADR la Târgul de la E. în anul 2013 cu anul 2014.

Cu privire la măsura dispusă la pct. II.2 din Decizia nr. 35 din 14 august 2015 menținută prin Încheierea nr. 102 din 21 octombrie 2015 emise de Curtea de Conturi a României, măsură anulată de instanța de fond.

a) Legiuitorul a prevăzut la art. 111 din Legea nr. 18/1991 că: e) amplasarea obiectivelor de orice fel, cu excepția celor prevăzute la art. 92, pe terenurile situate în extravilan, fără avizele și aprobările prevăzute de lege ...constituie contravenție". Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către specialiștii împuterniciți în acest scop de Ministerul Agriculturii și Alimentației și, după caz, de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, de împuterniciții prefectului și specialiștii împuterniciți de directorul general al direcției generale pentru agricultură și alimentație sau, după caz, de inspectorul șef al inspectoratului silvic județean, precum și de către primar. Or, cele două cereri ale societății C. SRL au fost analizate de către angajații DGPAS din cadrul MADR în mod distinct, având în vedere momentul de timp la care au fost transmise și obiectul acestora.

Astfel, au existat două cereri distincte formulate de către SC C. SRL: una având ca obiect scoaterea din circuitul agricol a terenului concesionat de la UAT Osica de Sus, jud. Olt și una privind introducerea în intravilan a terenului. Fiecare cerere a fost întemeiată pe prevederi legale diferite și a fost însoțită de documentație diferită.

Prin cererea nr. x din 19 iunie 2013 emisă de Direcția pentru Agricultură Olt, înregistrată la MADR - DGPAS sub nr. x din 27 iunie 2013, împreună cu documentația anexată, s-a solicitat avizarea documentației depusă de SC C. SRL, în vederea aprobării scoaterii din circuitul agricol a terenului situat în extravilanul Comunei Osica de Sus, jud. Olt, înscris în CF nr. x, tarlaua x, parcela x. MADR a analizat și verificat documentația depusă și a emis Adresa de răspuns nr. x din 10 iulie 2013, prin care a comunicat Direcției pentru Agricultură Olt, faptul ca "(...) Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu emite aviz retroactiv de scoatere din circuitul agricol a terenului situat în extravilan." În temeiul dispozițiilor art. 92 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, Direcția pentru Agricultură Olt, instituția competentă pentru emiterea ordinului de aprobare sau nu a scoaterii din circuitul agricol a terenului în cauză, a transmis beneficiarului răspunsul formulat de MADR, totodată, procedând la restituirea documentației. Astfel, cererea de scoatere din circuitul agricol nr. 1335 din 19 iunie 2013, depusă de SC C. SRL, nu a fost aprobată.

Ulterior, la data de 11 septembrie 2013 sub nr. 79612 a fost înregistrată la MADR cererea nr. x din 22 august 2013 emisă de Direcția pentru Agricultură Olt și documentația aferentă, prin care se solicită avizul necesar introducerii în intravilan a suprafeței de 25 ha teren agricol situat în extravilanul Comunei Osica de Sus, jud. Olt, înscris în CF nr. x, tarlaua x, parcela x.

În temeiul dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 350/2001, s-a constatat faptul că terenul este liber de construcții, fapt atestat și de următoarele documente: Certificatul de urbanism nr. x din 18 iulie 2013 emis de Consiliul Județean Olt; avizul OCPI OLT- BCPI Slatina nr. 348/2013; Avizul de oportunitate nr. x din 24 iulie 2013 emis de Consiliul Județean; drept urmare MADR a emis Avizul de principiu nr. x din 2 octombrie 2013. Certificatul de Urbanism nr. x din 18 iulie 2013, emis de Consiliul Județean Olt evidențiază regimul juridic, economic și tehnic al acestui imobil. Or, la data emiterii acestuia, terenul se încadra la categoria de folosință pășune situată în extravilanul Comunei Osica de Sus, județul Olt. Certificatul de urbanism are caracter obligatoriu, fiind un act prin care autoritatea locală/județeană face cunoscut regimul juridic, economic și tehnic al imobilului, precum și condițiile necesare în vederea realizării unor investiții.

Din documentația existentă la dosarul de fond, anexată la cererea nr. x din 11 septembrie 2013, prin care s-a solicitat avizarea acesteia în vederea elaborării Planului Urbanistic Zonal - introducere în intravilan a terenului agricol situat în extravilanul Comunei Osica de Sus, jud. Olt, înscris în CF nr. x, tarlaua x, parcela x, rezultă faptul că terenul în cauză, pentru care s-a acordat avizul de principiu este liber de construcții, fiind aplicabile dispozițiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar.

Emiterea avizului de către MADR era obligatorie, în cazul în care se solicita introducerea în intravilan a terenurilor agricole, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 350/2001. Astfel, nu rezultă condiții specifice pentru ca terenul propus a fi introdus în intravilanul unei localități, în speță, pentru terenul agricol situat în extravilanul Comunei Osica de Sus, jud. Olt, înscris în CF nr. x, tarlaua x, parcela x, nefiind aprobată scoaterea din circuitul agricol, pentru suprafața de 25 hectare. Mai mult, terenul în cauză aparține domeniului privat al Comunei Osica de Sus, jud. Olt, fiind concesionat către SC C. SRL, conform Contract concesiune nr. x din 11 octombrie 2010. În acest context, având în vedere respingerea cererii de aprobare a scoaterii din circuitul agricol, de către MADR, prin Direcția pentru Agricultură Olt, precum și prevederile art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001, responsabilitatea cu privire la administrarea și verificarea domeniului public și privat al Comunei Osica de Sus, jud. Olt, revine conducătorului unității respective. Or, inițierea/propunerea măsurilor legale pentru sancționarea SC C. SRL, reveneau primarului.

Auditorii externi susțin în mod eronat, prin motivarea recursului promovat, faptul ca terenul în suprafață de 25 ha (tarlaua x, parcela x), situat în extravilanul Comunei Osica de Sus, jud. Olt a fost scos din circuitul agricol fără a se achita în contul ministerului taxa prevăzută de art. 92 (4) din Legea nr. 18/1991. Or, obiectivul de investiții realizat de SC C. SRL este de interes public local, motiv pentru care consideră că sunt aplicabile dispozițiile legale privind exce