ÎCCJ, Decizia nr. 35/2019

Asupra contestației în anulare de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 305 din data de 26 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 291 alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 303.118 RON și echivalentul în RON, la cursul BNR de la data punerii în executare, a sumei de 30.000 euro, prin obligarea acestuia la plata către stat a acestor sume.

A menținut măsura sechestrului asigurător, dispusă prin Ordonanța nr. 961/P/2015 din 09.06.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției - până la concurența sumei de 435.823 RON.

Conform art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 18.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 15.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală, iar 3000 RON în faza de cercetare judecătorească.

În baza art. 217 alin. (7) C. proc. pen., a dispus plata din cauțiunea în valoare de 150.000 RON, instituită prin Ordonanța nr. 961/P/2015 din 04.05.2016, cu raportare la Ordonanța de luare a măsurii controlului judiciar pe cauțiune nr. 961/P/2015 din 25.04.2016, depusă pe numele inculpatului A. la B. - Agenția Brașov, în contul curent nr. x, a cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 18.000 RON.

Conform art. 217 alin. (6) C. proc. pen., a restituit din cuantumul cauțiunii suma de 132.000 RON către inculpat.

II. Prin Decizia penală nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 305 din data de 26 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2016.

A desființat, în parte, sentința atacată și, rejudecând:

A înlăturat dispoziția privind confiscarea de la inculpat a sumei de 30.000 euro.

A menținut măsura sechestrului asigurător, dispusă prin Ordonanța nr. 961/P/2015 din data de 09.06.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, numai până la concurența sumei de 303.118 RON.

A menținut restul dispozițiilor din sentința apelată care nu sunt contrare prezentei decizii.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva aceleiași sentințe.

III. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul A., ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători P2 la data de 4 decembrie 2018.

În motivarea contestației în anulare formulate, contestatorul condamnat a susținut, în esență, nelegala compunere a Completului de 5 judecători care a soluționat cauza în apel, considerând că în speță au fost încălcate dispozițiile art. 32 din Legea nr. 304/2004, în ceea ce privește modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet.

În acest sens, s-a arătat că deși dispozițiile legale în vigoare la data soluționării cauzei în apel prevedeau că judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnați prin tragere la sorți, în Completul de 5 judecători care a pronunțat decizia penală atacată a fost inclus de drept președintele secției penale (în locul vicepreședintelui aflat în stare de incompatibilitate), nefiind desemnat aleatoriu un judecător, astfel cum impunea Legea nr. 304/2004.

O atare soluție, a precizat contestatorul condamnat, s-a întemeiat pe dispozițiile Regulamentului privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, contestatorul condamnat a invocat împrejurarea că prin Hotărârea nr. 61 din data de 19 octombrie 2017 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost aprobat Calendarul intern pentru tragerea la sorți a Completelor de 5 judecători pentru anul 2018, stabilindu-se că cele 4 formațiuni de judecată vor fi conduse conform dispozițiilor art. 32 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv: președintele instanței supreme, vicepreședinții instanței supreme sau președintele secției penale, după caz.

Totodată, prin Hotărârea nr. 68 din data de 22 noiembrie 2017 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost aprobată compunerea completelor de 5 judecători în materie penală și civilă pentru anul 2018, stabilindu-se că C5 - P1 va fi condus de vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și C5 - P2 va fi condus de președintele secției penale.

În motivarea căii extraordinare de atac, contestatorul condamnat a mai invocat Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 1021/29.11.2018, prin care Curtea Constituțională a decis următoarele:

"1. Admite sesizarea formulată de prim-ministrul Guvernului României și constată existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013.

Din considerentele deciziei precitate, contestatorul condamnat a citat mai multe paragrafe, respectiv:

"după intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2013, prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 3/2014, s-a stabilit o practică menținută până în prezent, prin care unul dintre membrii Completurilor de 5 judecători era de drept o persoană din conducerea Înaltei Curți de Casație și Justiției (președinte, vicepreședinte, președinte de secție). Astfel, s-a creat și menținut o evidentă diferență de optică între voința legiuitorului, exprimată prin lege, și interpretarea dată acestei voințe, exprimată printr-un act administrativ. În timp ce legea stabilea că toți judecătorii care fac parte din complet sunt trași la sorți, actul administrativ a limitat/limitează sfera legii, timp de aproape 5 ani. Colegiul de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție a ignorat intrarea în vigoare a noii legi (Legea nr. 255/2013), cu privire la modul de compunere a completurilor de 5 judecători, rămânând tributar Legii nr. 202/2010, care, într-adevăr, prevedea că președintele instanței supreme prezida Completurile de 5 judecători și de unde se putea trage concluzia că acesta era un membru de drept al acestora. În aceste condiții, pe cale regulamentară, a stabilit că numai 4 din cei 5 judecători sunt trași la sorți, cel de-al cincilea membru fiind considerat "de drept" un judecător cu funcție de conducere, respectiv președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, vicepreședinții sau șefii de secție, ceea ce poate fi calificat drept o formă de control a activității completului din partea conducerii. În acest fel, hotărârea Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție - ca act administrativ - a creat și premisele excluderii de la aplicare a unei norme procedurale, anume textul legal care permitea și decanului de vârstă din componența Completului să îl conducă, după caz" - paragraful 148; "prin propriile sale hotărâri, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și-a atribuit competențe ce aparțin completului de judecată, în interpretarea unor texte legale cu vădit caracter procedural, subrogându-se completului de judecată" - paragraful 145; " instanța supremă, prin Colegiul de conducere, pe cale de interpretare, a denaturat conținutul legii în privința modului de alegere a membrilor Completului de 5 judecători și, totodată, tot pe cale de interpretare, a refuzat aplicarea imediată a noii legi. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, pe cale de interpretare, a dat un alt conținut normelor de lege privind desemnarea membrilor completurilor de 5 judecători și a refuzat, în mod expres, să urmeze conținutul acestora" - paragraful 156; "textul art. 32 din Legea nr. 304/2004 reprezintă o garanție aferentă imparțialității obiective a instanței, parte a dreptului la un proces echitabil. Între aceste garanții se înscrie caracterul aleatoriu atât al distribuirii cauzelor în sistem informatic, cât și al compunerii completului de judecată instituit prin lege. Astfel, repartizarea cauzelor în mod aleatoriu, fiind o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, a fost instituită prin art. 11 și art. 53 din Legea nr. 304/2004, cu scopul de a conferi o garanție în plus independenței funcționale a judecătorului și imparțialității actului de justiție, principala modalitate de repartizare aleatorie fiind cea informatică [a se vedea și Decizia nr. 5103 din 1 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal]. Prin urmare, și în privința compunerii aleatorii a completului de judecată, hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție - de la momentul aplicării prevederilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 255/2013 și Legea nr. 207/2018 (respectiv din 1 februarie 2014 până în prezent) - trebuiau să fie o expresie a acestei garanții și să înlăture orice posibilitate de a nu fi trași la sorți toți membrii completului, evitând, astfel, instituirea introducerii "de drept" a unui judecător cu funcție de conducere din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca membru al Completului de 5 judecători, care, pe această cale, devine și președinte al Completului. O asemenea obligație incumba Înaltei Curți de Casație și Justiție în virtutea loialității pe care aceasta trebuia să o manifeste față de principiile constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului"- paragraful 188.

În contextul prezentat, contestatorul condamnat a concluzionat că maniera de desemnare a compunerii Completului de 5 judecători, în etapa soluționării în apel a Dosarului nr. x/2017 s-a realizat cu încălcarea prevederilor art. 32 din Legea nr. 304/2004. Decizia penală nr. 118/28.06.2018 a fost pronunțată, în opinia contestatorului, de un complet format cu încălcarea prevederilor legale, lipsit de atributele legalității și imparțialității, instituite prin legislația română și europeană. În acest sens, s-a solicitat aplicarea directă a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, invocându-se cauzele Richert c. Polonia, Hotărârea din data de 25.10.2011, Jorgic c. Germania, Hotărârea din data de 12.07.2007, Levents c. Letonia, Hotărârea din data de 28.11.2002, Fatullazev c. Azerbaijan, Hotărârea din data de 22.04.2010 și Findlay c. Regatului Unit, Hotărârea din data de 25.02.1997.

În drept, a fost invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza I din C. proc. pen., având în vedere nelegala compunere a completului de judecată, care atrage, în opinia contestatorului condamnat, incidența dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În acest sens, contestatorul condamnat a făcut trimitere și la paragraful 198 din Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 a Curții Constituționale în care se arată că:

"Întrucât atât în materie penală, cât și extrapenală, sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiționată și, prin urmare, absolută a actelor îndeplinite de un astfel de complet și ținând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare."

Prin Încheierea nr. 212 din data de 19 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători penal 2 - 2018 a admis, în principiu, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017.

Totodată, a admis cererea de suspendare a executării Sentinței penale nr. 305 din 26 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare și a dispus punerea de îndată în libertate a contestatorului condamnat A. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis în baza Sentinței penale nr. 305 din 26 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017, dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a pronunța această soluție, s-a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege în art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate de condamnatul A., respectiv contestația în anulare a fost formulată cu respectarea termenului stabilit de alin. (1) al art. 428 din C. proc. pen., împrejurările de fapt și de drept susținute de către contestatorul condamnat se circumscriu, de principiu, cazului de contestație în anulare menționat de art. 426 lit. d) teza I din C. proc. pen., reținând, totodată, că și cea de a treia condiție de admisibilitate a contestației în anulare este îndeplinită în cauză, întrucât contestatorul condamnat a invocat în dovedire înscrisuri care se află la dosar.

Deopotrivă, s-a mai apreciat că, în raport cu împrejurările de fapt și de drept invocate de către contestatorul condamnat în cererea formulată, văzând contextul generat de necesitatea analizării în concret, în speță, a efectelor Deciziei nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curții Constituționale a României, în cauză se impune, în temeiul dispozițiilor art. 430 din C. proc. pen., suspendarea executării pedepsei aplicate contestatorului condamnat prin Sentința penală nr. 305 din 26 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare.

Cu ocazia dezbaterilor, pe fondul contestației în anulare formulată de condamnatul A., de la termenul din 18 februarie 2019, acesta a susținut, prin apărătorul ales, aceleași motive formulate în cererea scrisă reluate, ulterior, și prin concluziile scrise depuse la data de 20.02.2019.

Analizând contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017 prin prisma motivului invocat, respectiv prevederile art. 426 alin. (1) lit. d) teza I din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este întemeiată pentru motivele ce se vor expune în continuare.

Preparator, Înalta Curte reține că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 modif., justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) din aceeași lege, justiția se înfăptuiește de către judecători în numele legii, este unică, imparțială și egală pentru toți.

Conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 modif., judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, aceștia trebuie să fie imparțiali, având libertate deplină în soluționarea cauzelor deduse judecății, în conformitate cu legea.

Pe de altă parte, prin dispozițiile art. 4 alin. (4) din legea anterior referită se instituie interdicția în sensul că judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.

Aceste prevederi legale cu valoare de principiu, care instituie, în sarcina instanțelor judecătorești, și implicit a judecătorilor, competența exclusivă de interpretare și aplicare a legii în procedurile judiciare pendinte au fost transpuse și în jurisprudența instanței de contencios constituțional. Astfel, prin Decizia nr. 108/2014 asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească și autoritatea executivă, Curtea Constituțională a stabilit că aceasta nu poate da dezlegare unor probleme litigioase care intră în competența altor autorități și instituții publice, motiv pentru care modul de interpretare și aplicare al dispozițiilor legale incidente intră în sfera de înfăptuire a actului de justiție cu condiția ca instanțele judecătorești să fie sesizate prin acțiuni specifice.

Prioritar analizei contestației în anulare formulată de condamnatul A., Înalta Curte va expune conținutul succesiv al dispozițiilor legale reclamate ca fiind încălcate în cauză de către instanța de apel care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv art. 32 din Legea nr. 304/2004, care reglementează compunerea Completului de 5 judecători din cadrul instanței supreme.

Astfel, art. 32 Legea nr. 304/2004 a suferit, în intervalul 2013 - 2018, o serie de modificări după cum urmează:

Potrivit dispozițiilor legale incidente în anul 2013, ca interval de referință, art. 32 din legea precitată avea următorul conținut:

(1) La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc două complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(2) În alte materii decât cea penală se stabilesc la începutul fiecărui an două complete de 5 judecători.

(3) În compunerea completelor prevăzute la alin. (2) intră, de regulă, judecători specializați, în funcție de natura cauzei.

(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție aprobă compunerea completelor de 5 judecători. Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnați de președintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(5) Completul de 5 judecători este prezidat de președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. În lipsa acestora, completul poate fi prezidat de un președinte de secție desemnat în acest scop de președintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(6) Cauzele care intră în competența completelor prevăzute la alin. (1) și (2) vor fi repartizate aleatoriu în sistem informatizat.

Ulterior, prin Legea nr. 255/2013, alin. (1), (4) și (5) ale art. 32 au fost modificate și aveau următorul cuprins:

(1) La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție aprobă numărul și compunerea completelor de 5 judecători, la propunerea președintelui secției penale. Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnați, prin tragere la sorți, în ședință publică, de președintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(5) Completul de 5 judecători este prezidat de președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, atunci când acesta face parte din complet, potrivit alin. (4), de președintele secției penale sau de decanul de vârstă, după caz."

Din dispozițiile legale precitate, în vigoare la data soluționării cauzei ce a făcut obiectul deciziei penale atacate, rezultă că modificările textului de lege vizau numărul completurilor de 5 judecători din materie penală, al căror număr nu mai era limitat la două, implicarea președintelui secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în propunerea numărului și a componenței completurilor de 5 judecători, desemnarea judecătorilor din completurile de 5 prin tragere la sorți și stabilirea celui care prezida completul de 5 judecători în persoana președintelui sau vicepreședintelui Înaltei Curți, atunci când acesta făcea parte din complet, a președintelui secției penale, fără a se se face vreo altă precizare și, în aceeași modalitate, a decanului de vârstă.

Se constată că modificările intervenite nu au fost corelate și cu alte texte din legea de organizare judiciară, care au rămas nemodificate.

Astfel, deși se reglementa un număr nelimitat de completuri de 5 judecători în materie penală și două completuri în alte materii, numărul total al completurilor de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți a rămas nemodificat, în număr de 4 (art. 19 din Legea nr. 304/2004).

Totodată, modificările aduse art. 32 nu au fost corelate cu dispozițiile art. 33, care, de asemenea, au rămas nemodificate și care prevedeau, în alin. (1), că: președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreședinți prezidează Secțiile Unite, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Completul de 5 judecători și orice complet în cadrul secțiilor, când participă la judecată, iar în alin. (3) că: președinții de secții pot prezida orice complet de judecată din cadrul secției, iar ceilalți judecători prezidează prin rotație.

Or, se constată că în enumerarea formațiunilor de judecată din cadrul instanței supreme prezidate de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în lipsa acestuia, de unul dintre vicepreședinți era menționat expres de legiuitor și Completul de 5 judecători, alături de Secțiile Unite, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, conținutul prevederilor legale precitate anterior reglementau conducerea Completurilor de 5 judecători de către președintele, respectiv vicepreședinții instanței supreme, în contradicție evidentă cu prevederile art. 32 alin. (4) care reglementau tragerea la sorți a judecătorilor din cadrul acestor completuri.

Mai mult, conform noilor modificări, președintele secției penale avea competența exclusivă de a propune numărul și componența completurilor de 5 judecători, în lipsa unei prevederi exprese a legiuitorului, în toate materiile, deși în alin. (3) al art. 32 (rămas nemodificat) se instituia regula specializării judecătorilor din compunerea completurilor, în funcție de natura cauzei.

În plus, teza a doua din alin. (5) al art. 32, referitoare la prezidarea de către președintele secției penale sau a decanului de vârstă a completurilor de 5 judecători, cu privire la care legiuitorul nu a făcut nicio mențiune așa cum a făcut-o în cazul președintelui instanței și a vicepreședintelui (atunci când acesta face parte din complet) contrazice prevederea din alin. (4) al aceluiași articol conform căruia judecătorii care fac parte din aceste completuri sunt desemnați prin tragere la sorți. Interpretarea literală a art. 32 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, îndrituia președintele secției penale sau decanul de vârstă, după caz, să conducă completurile de 5 judecători indiferent de materie. De altfel, președinții secțiilor civile erau excluși de la conducerea Completurilor de 5 judecători în materie civilă, deși și în cadrul Completurilor de 5 judecători trebuie respectat principiul specializării.

Aspectele relevate anterior denotă lipsa de claritate a modificărilor legislative, imprecizia termenilor folosiți de legiuitor fiind de natură a conduce la interpretări juridice diferite.

De altfel, realitatea juridică a confirmat această concluzie. Or, deși desemnarea, prin tragere la sorți a patru din cei cinci membri ai completurilor de judecată, a avut caracter public și transparent, fiind cunoscută publicului și, implicit, participanților din procesul penal, niciuna dintre părțile implicate în procedurile judiciare aflate pe rolul Completurilor de 5 judecători, apărătorii acestora și Ministerul Public, în intervalul cuprins între 01.02.2014, când au intrat în vigoare modificările referite, și până la pronunțarea de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 685/07.11.2018, nu a invocat nelegala compunere a completului de judecată nici cu ocazia soluționării apelului și nici, ulterior rămânerii definitive a deciziei penale, ca motiv de contestație în anulare. Pe cale de consecință, se constată că atât instanța supremă, cât și părțile și Ministerul Public au dat aceeași interpretare dispozițiilor legale privind compunerea Completurilor de 5 judecători.

Ulterior pronunțării deciziei penale atacate în prezenta cauză, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004, s-au stabilit cu claritate regulile privind Completurile de 5 judecători, atât în materie penală, cât și în alte materii, respectiva desemnarea, prin tragere la sorți, a tuturor membrilor completurilor, precizarea expresă a persoanelor, dar și a modalității concrete, în care se prezidează aceste completuri.

Astfel, art. 32 are, în prezent, următorul conținut, ambiguitățile și contradicțiile legislative cuprinse în reglementarea anterioară generatoare de interpretări diferite a textelor de lege fiind înlăturate prin prevederile exprimate, cu claritate și precizie, în special, în alin. (5) și (6) ale articolului precitat:

(5) Completul de 5 judecători este prezidat de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de unul dintre cei 2 vicepreședinți sau de președinții de secție atunci când aceștia fac parte din complet, desemnați potrivit alin. (4) (prin tragere la sorți).

(6) În cazul în care niciunul dintre aceștia nu a fost desemnat să facă parte din completurile de 5 judecători, completul este prezidat, prin rotație, de fiecare judecător, în ordinea vechimii în magistratură a acestora.

Însă, se constată că prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 Curtea Constituțională, fără a face și o analiză din perspectiva art. 33 din Legea nr. 304/2004, a dat o altă interpretare textelor de lege, arătând că art. 32 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, a reglementat, în mod expres, tragerea la sorți a tuturor membrilor Completului de 5 judecători, fără să facă vreo diferențiere între aceștia și fără să consacre instituția "membrului de drept". De asemenea, art. 32 alin. (5) din lege a stabilit că președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție prezidează completul doar dacă au fost desemnați prin tragere la sorți ca membri ai acestuia, aceeași regulă aplicându-se, evident, și în privința președintelui secției penale. Prin urmare textul analizat conferă acestora dreptul de a prezida completul în măsura în care sunt desemnați prin tragere la sorți și nu pe acela de a face parte de drept din complet. Astfel, voința legiuitorului a fost aceea de a aplica regula tragerii la sorți în privința tuturor membrilor completului (...).

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Textul constituțional nu distinge în funcție de tipul de decizie sau în funcție de atribuția în exercitarea căreia a fost pronunțată. Ca urmare, și deciziile prin care Curtea Constituțională soluționează un conflict juridic de natură constituțională au același regim juridic stabilit de norma juridică mai sus enunțată.

Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție și principiului supremației Constituției, dezlegarea dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 este obligatorie, astfel încât, pentru viitor, nu mai poate fi dată o altă interpretare dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013.

Analizând, în aceste coordonate contestația în anulare formulată de condamnatul A., Înalta Curte urmează a constata că aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă.

Potrivit art. 426 lit. d) teza I din C. proc. pen., se poate face contestație în anulare când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii.

Art. 354 alin. (1) din C. proc. pen. - Compunerea instanței - prevede că instanța judecă în complet de judecată, a cărei compunere este cea prevăzută de lege, încălcarea dispozițiilor privind compunerea completului de judecată fiind sancționată cu nulitatea absolută, conform art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Instanța nu este compusă potrivit legii în cazul în care sunt încălcate prevederile din legea de organizare judiciară sau din legile speciale referitoare la compunerea completului de judecată.

În speță, contestatorul reclamă încălcarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, în condițiile în care doar 4 din cei 5 membri ai completului de apel au fost desemnați prin tragere la sorți.

Având în vedere că motivul invocat în cauză se circumscrie cazului de contestație în anulare privind compunerea completului de judecată, în interpretarea dată de Curtea Constituțională prin decizia precitată anterior, calea extraordinară de atac formulată de contestatorul A. urmează a fi admisă.

Față de cele arătate, în baza art. 432 alin. (1) rap. la art. 426 lit. d) teza I din C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017, va desființa în totalitate decizia penală contestată, anulând formele de executare dispuse în baza Sentinței penale nr. 305 din 26 mai 2017, pronunțată de Înalte Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală sus - menționată și va acorda un termen în vederea rejudecării cauzei după desființare.

Având în vedere temeiurile în drept care au condus la admiterea căii extraordinare de atac relevate anterior conținute în normele procedurale interne, nu se mai impune analizarea solicitării apărării de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nefiind incidentă regula instituită în art. 20 alin. (2) din Constituția României care dă prioritate reglementărilor internaționale, ci excepția reglementată de norma constituțională, legea internă conținând dispoziții mai favorabile în acest caz. Pe cale de consecință, nu se mai impune nici analiza incidenței în cauză a jurisprudenței europene invocate în cererea contestatorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017.

Desființează în totalitate decizia penală contestată și anulează toate formele de executare dispuse în baza Sentinței penale nr. 305 din 26 mai 2017, pronunțată de Înalte Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală sus-menționată.

Fixează termen la 15 aprilie 2019, Sala Secțiilor Unite, pentru rejudecarea apelurilor declarate de inculpatul A. și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 305 din data de 26 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016.

Dispune citarea apelantului-intimat inculpat A. la adresele indicate în dosar.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației în anulare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN