ÎCCJ, decizie (scj.ro #188608)

Asupra contestației în anulare de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 305 din data de 26 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 291 alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 303.118 RON și echivalentul în RON, la cursul BNR de la data punerii în executare, a sumei de 30.000 euro, prin obligarea acestuia la plata către stat a acestor sume.

A menținut măsura sechestrului asigurător, dispusă prin ordonanța nr. x/2015 din 09.06.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției - până la concurența sumei de 435.823 RON.

Conform art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 18.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 15.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală, iar 3000 RON în faza de cercetare judecătorească.

În baza art. 217 alin. (7) C. proc. pen., a dispus plata din cauțiunea în valoare de 150.000 RON, instituită prin ordonanța nr. x/2015 din 04.05.2016, cu raportare la ordonanța de luare a măsurii controlului judiciar pe cauțiune nr. x/2015 din 25.04.2016, depusă pe numele inculpatului A. la B. - Agenția Brașov, în contul curent nr. x, a cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 18.000 RON.

Conform art. 217 alin. (6) C. proc. pen., a restituit din cuantumul cauțiunii suma de 132.000 RON către inculpat.

II. Prin decizia penală nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 305 din data de 26 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016.

A desființat, în parte, sentința atacată și, rejudecând:

A înlăturat dispoziția privind confiscarea de la inculpat a sumei de 30.000 euro.

A menținut măsura sechestrului asigurător, dispusă prin ordonanța nr. x/2015 din data de 09.06.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, numai până la concurența sumei de 303.118 RON.

A menținut restul dispozițiilor din sentința apelată care nu sunt contrare prezentei decizii.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva aceleiași sentințe.

III. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul A., ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători P2 la data de 4 decembrie 2018, primind termen de soluționare la data de 21 ianuarie 2019.

Prin rezoluția Vicepreședintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 12 decembrie 2018, în baza punctului 3 lit. a) din Hotărârea nr. 156 din 6 decembrie 2018 a Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza a fost scoasă de pe rol, în vederea repartizării aleatorii către completurile de 5 judecători nou înființate, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea nr. 1367 din 5 decembrie 2018 adoptată de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la efectele deciziei nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curții Constituționale a României.

Urmare repartizării aleatorii, cauza a revenit spre soluționare completului de 5 Judecători Penal 2 pentru anul 2018, nou înființat, cu termen de judecată la data de 19 decembrie 2018.

În motivarea contestației în anulare formulate, contestatorul condamnat a susținut, în esență, nelegala compunere a completului de 5 Judecători care a soluționat cauza în apel, considerând că în speță au fost încălcate dispozițiile art. 32 din Legea 304/2004, în ceea ce privește modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet.

De asemenea, contestatorul condamnat invocă împrejurarea că din conținutul Hotărârii nr. 68 din data de 22 noiembrie 2017 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că modalitatea de stabilire a completului de judecată ce a soluționat cauza în apel a fost aceea anterior menționată, respectiv prin tragerea la sorți a doar 4 membri ai completului de judecată, nu a tuturor celor 5 judecători ce au intrat în compunerea acestui complet, susținându-se că au fost încălcate prevederile art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013.

În drept, a fost invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

IV. Examinând calea de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile legale care guvernează contestația în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că aceasta îndeplinește, cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care o va admite în principiu.

Conform textului de lege mai sus-menționat, pentru a fi admisibilă, contestația în anulare trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiții:

- să fie formulată în termenul prevăzut de lege;

- să fie invocate motive dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

- să fie depuse sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.

În ce privește prima condiție de admisibilitate, potrivit art. 428 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare întemeiată pe motivele prevăzute la art. 426 lit. a) și c) - h) din același cod poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În cauză, așa cum rezultă din actele dosarului, hotărârea contestată a fost pronunțată la data de 28 iunie 2018, redactarea acesteia fiind finalizată la data de 19 decembrie 2018. Ca atare, la data ședinței de judecată, hotărârea atacată nu a fost comunicată părților.

În raport cu împrejurarea că hotărârea contestată nu a fost comunicată contestatorului condamnat și că, în cadrul contestației în anulare a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., se constată faptul că introducerea contestației în anulare (la data de 4 decembrie 2018) s-a realizat cu respectarea termenului stabilit de alin. (1) al art. 428 C. proc. pen.

În ce privește cea de-a doua condiție de admisibilitate, Completul de 5 Judecători reține că, așa cum rezultă din motivele scrise ale contestației, contestatorul condamnat și-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac formulată pe cazul de contestație prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza a I-a C. proc. pen., potrivit căruia împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța nu a fost compusă potrivit legii.

În acest context, Completul de 5 Judecători reține că, ceea ce se invocă de către contestatorul condamnat în susținerea cererii formulate este împrejurarea că desemnarea completului de judecată care a pronunțat hotărârea contestată s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, prin nerespectarea rigorilor impuse de textul menționat referitoare la tragerea la sorți a tuturor membrilor acestui complet.

Se face trimitere, în acest sens, la decizia Curții Constituționale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018, care a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători.

De asemenea, contestatorul condamnat invocă împrejurarea că din conținutul Hotărârii nr. 68 din data de 22 noiembrie 2017 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că modalitatea de stabilire a completului de judecată ce a soluționat cauza în apel a fost aceea anterior menționată, respectiv prin tragerea la sorți a doar 4 membri ai completului de judecată, nu a tuturor celor 5 judecători ce au intrat în compunerea acestui complet, susținându-se că au fost încălcate prevederile art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013.

Completul de 5 Judecători reține, totodată, că potrivit paragrafului 198 din decizia Curții Constituționale anterior menționate:

"Întrucât atât în materie penală, cât și extrapenală, sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiționată și, prin urmare, absolută, a actelor îndeplinite de un astfel de complet, și ținând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare.

Contrar celor susținute de către reprezentantul Ministerului Public, în cauză nu se poate susține că aplicabilitatea deciziei Curții Constituționale anterior citate vizează doar situațiile în care contestația în anulare a depășit etapa analizării admisibilității în principiu, deoarece o asemenea distincție nu este menționată în considerentele și dispozitivul acestei decizii.

În raport cu toate aspectele anterior expuse, rezultă că împrejurările de fapt și de drept susținute de către contestatorul condamnat în cadrul contestației în anulare formulate se circumscriu, de principiu, cazului de contestație în anulare menționat de art. 426 lit. d) teza I-a C. proc. pen.

Reținând, totodată, că și cea de a treia condiție de admisibilitate a contestației în anulare este îndeplinită în cauză, întrucât contestatorul condamnat invocă în dovedire înscrisuri care se află la dosar, Completul de 5 Judecători constată că sunt întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen. pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate de condamnatul A., sens în care aceasta va fi admisă în principiu, urmând a se fixa termen pentru soluționarea, pe fond, a acestei căi extraordinare de atac.

"Până la soluționarea contestației în anulare, instanța sesizată, luând concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere".

Din economia textelor de lege ce reglementează calea extraordinară de atac analizată, inclusiv din situarea sediului materiei (art. 430 C. proc. pen.) anterior dispozițiilor referitoare la soluționarea admisibilității în principiu a contestației (431 și următoarele C. proc. pen.), rezultă că o cerere de suspendare a executării pedepsei aplicate prin hotărârea contestată poate fi analizată în etapa procedurală în care se află cauza.

În acest context, Completul de 5 Judecători apreciază că, în raport cu împrejurările de fapt și de drept invocate de către contestatorul condamnat în cererea formulată, văzând contextul generat de necesitatea analizării în concret, în speță, a efectelor deciziei Curții Constituționale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curții Constituționale a României, în cauză se impune, în temeiul dispozițiilor art. 430 C. proc. pen., suspendarea executării pedepsei aplicate contestatorului condamnat prin sentința penală nr. 305 din 26 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare.

În consecință, Completul de 5 Judecători va dispune punerea de îndată în libertate a contestatorului condamnat A. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis în baza hotărârilor judecătorești anterior menționate, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite în principiu contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017.

Fixează termen pentru soluționarea contestației în anulare la data de 21 ianuarie 2019, Sala secției penale, pentru când se va cita contestatorul condamnat.

II. Admite cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 305 din 26 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare.

Dispune punerea de îndată în libertate a contestatorului condamnat A. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 305 din 26 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, dacă nu este arestat în altă cauză.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 decembrie 2018.