ÎCCJ, Decizia nr. 85/2022

A. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANȚĂ

I. Prin sentința penală nr. 305 din data de 26 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 291 alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 303.118 RON și echivalentul în RON, la cursul BNR de la data punerii în executare, a sumei de 30.000 euro, prin obligarea acestuia la plata către stat a acestor sume.

A menținut măsura sechestrului asigurător, dispusă prin ordonanța nr. 961/P/2015 din 09.06.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției- până la concurența sumei de 435.823 RON.

Conform art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 18.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 15.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală, iar 3000 RON în faza de cercetare judecătorească.

În baza art. 217 alin. (7) C. proc. pen., a dispus plata din cauțiunea în valoare de 150.000 RON, instituită prin ordonanța nr. 961/P/2015 din 04.05.2016, cu raportare la ordonanța de luare a măsurii controlului judiciar pe cauțiune nr. 961/P/2015 din 25.04.2016, depusă pe numele inculpatului A. la B. - Agenția Brașov, în contul curent nr. x, a cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 18.000 RON.

Conform art. 217 alin. (6) C. proc. pen., a restituit din cuantumul cauțiunii suma de 132.000 RON către inculpat.

În baza art. 274 alin. (1) teza ultimă C. proc. pen., a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 RON, să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

II. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2015 din 15 iunie 2016, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției s-a dispus, în temeiul art. 327 lit. a) C. proc. pen., trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 (art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în vechea reglementare), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În cuprinsul rechizitoriului s-a arătat că la data de 24.11.2015, numiții C. și D. au formulat denunțuri, vizându-l pe inculpatul A., în care au învederat că, în cursul anului 2013, D. l-a cunoscut pe inculpatul A. - deputat în Parlamentul României și ministru al energiei la acel moment, după care, ulterior, acesta i l-a prezentat pe numitul E., în acea perioadă primar al municipiului Iași, despre care a afirmat că poate ajuta firma F. S.A în derularea unor proiecte în municipiul Iași.

S-a precizat că după inițierea de către F. a proiectului de management al traficului în municipiul Iași (autoritate contractantă municipiul Iași, prin primar E.), D. a avut mai multe întâlniri cu inculpatul A., acesta solicitându-i un comision de 5% din valoarea contractului respectiv. Deși D. i-a explicat că nu poate suporta această sumă, având în vedere că și primarul E. solicitase 10% cu titlu de mită din valoarea contractului, inculpatul a afirmat că nu îl interesează și că dorește procentul de 5%.

Actul de sesizare a instanței menționează că, în cadrul discuțiilor dintre cei doi, s-a stabilit ca suma reprezentând acest procent (aproximativ 3,4 milioane RON) să fie remisă lui A. în două forme: parțial în numerar, sens în care suma de 30.000 euro i-a fost înmânată de către D., în vara anului 2013, la Hotel G. și, parțial, printr-un contract de consultanță fictiv, anume contractul nr. x/2.05.2013 încheiat cu firma H. S.R.L., recomandată de numitul I., persoană de încredere din anturajul lui A., în baza căruia reprezentanții F. au remis firmei H. S.R.L., prin intermediul acestui mecanism, suma totală de 303.118 RON, în tranșe lunare, în perioada mai 2013- iunie 2014.

În cuprinsul rechizitoriului au fost prezentate și analizate, în probațiune: denunțul și declarațiile martorului D.; denunțul și declarațiile martorului C.; declarațiile martorilor: E.; J., I., K. și L.; M.; N.; procesul-verbal din 11.02.016 de redare a convorbirii purtate în mediul ambiental la data de 10.02.2016 între martorul I. și inculpatul A.; procesul-verbal din 23.02.2016 de redare a convorbirii purtate în mediul ambiental la data de 09.02.2016 între martorii I. și L.; procesul-verbal din 27.10.2015 de redare a convorbirii purtate în mediul ambiental la data de 12.10.2015 între martorii E. și J., preluat din dosarul nr. x/2015; contractul de prestări servicii nr. x din data de 02.05.2013, încheiat între F. S.A., beneficiar, și H. S.R.L., prestator; rapoartele de activitate la contractul de prestări servicii nr. x din data de 02.05.2013, împreună cu facturile aferente, emise de H. S.R.L. pentru cumpărătorul F. S.A.; planșă fotografică reprezentând comunicările tip sms purtate între inculpatul A. și martorul D., stocate în memoria telefonului mobil marca x; factura seria x nr. x RO emisă la data de 5.08.2013, de către O. S.A. către S.C. H. S.R.L., în valoare de 1.992,59 RON; factura nr. x emisă la data de 10.10.2013 de către Institutul pentru Cercetarea Avangardei Românești și Europene către S.C. H. S.R.L., în valoare de 4.500 RON; facturile seria x OLM nr. x din 2.10.2013 emisă de S.C. P. S.R.L. către S.C. H. S.R.L., în valoare de 960 RON; seria x OLM nr. x din 12.12.2013 emisă de S.C. P. S.R.L. către S.C. H. S.R.L., în valoare de 610 RON; seria x nr. x din 27.01.2014 emisă de S.C. Q. S.R.L. către S.C. H. S.R.L., în valoare de 98.658,37 RON; seria x nr. x din 14.05.2013 emisă de S.C. R. S.R.L. către S.C. H. S.R.L., în valoare de 379,84 RON și seria x nr. x din 7.12.2012 emisă de S.C. S. S.R.L. către S.C. H. S.R.L., în valoare de 2.852 RON; suport optic tip DVD-R, marca x, fiind inscripționat pe carcasa acestuia "Înregistrări ambientale audio-video purtate de către I. cu A. și alte persoane, la data de 10 februarie 2016, între orele 18:39:17 - 20:43:09, în municipiul București. COPIE SUPORT Th 2. Cf. art. 143, alin. (2) C. proc. pen.,duplicat probă digitală", cu seria x 5; suport optic tip DVD-R, marca x, fiind inscripționat pe carcasa acestuia "Înregistrare ambientală audio; J. și E. 12 octombrie 2015, 17:04:04 - 19:14:03, București. COPIE SUPORT Th 8, duplicat probă digitală", cu seria x 1 și suport optic tip DVD-R, marca x, fiind inscripționat pe acesta "Înregistrări ambientale audio-video purtate de către L. cu I., la 09 februarie 2016, între orele 14:35:28 - 16: 04:05, în municipiul Brașov, jud. BV COPIE SUPORT Th 1", cu seria x D2.

În cuprinsul rechizitoriului se arată că în dosarul nr. x/2015 au fost trimiși în judecată E., pentru luare de mită, D. și J., pentru dare de mită, precum și C. pentru complicitate la dare de mită, fiind autorizate de către judecător măsuri de supraveghere tehnică, între care și supravegherea audio-video a unor persoane.

Ca atare, procesele-verbale de redare a unora dintre discuțiile purtate între martori, precum și între anumiți martori cu inculpatul au fost preluate de către parchet, prin ordonanță, în prezenta cauză, ca mijloace de probă, fiind de natură, în opinia parchetului, să întărească susținerile martorilor-denunțători.

Din coroborarea și analiza probelor anterior enumerate, parchetul a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de către inculpatul A., fiind dovedite toate elementele constitutive ale acesteia, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.

S-a considerat că pretinderea, primirea banilor și promisiunea inculpatului A. de a interveni pe lângă funcționarul public E. pentru a-l determina să îndeplinească un act ce intra în atribuțiile sale de serviciu rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor C., D., E., J., L., M., I., K. între ele, precum și cu afirmațiile din conținutul dialogurilor ambientale din datele de 9.02.2016, de 10.02.2016 și de 12.10.2015, astfel cum au fost expuse anterior, apreciindu-se că fapta se caracterizează prin unitate infracțională naturală.

În ceea ce privește latura subiectivă, rechizitoriul menționează că inculpatul a acționat cu intenție directă, calificată prin scop, acela al determinării funcționarului să facă un act ce intra în atribuțiile sale de serviciu, iar legătura de cauzalitate între activitatea infracțională a inculpatului și rezultatul produs - starea de pericol pentru bunul mers al unei instituții publice și pentru încrederea de care ar trebui să se bucure, subminată prin acțiuni de natură a crea suspiciuni în ce privește corectitudinea și imparțialitatea funcționarilor - rezultă din însăși săvârșirea faptei, ex re.

S-a mai menționat că, după consumarea traficului de influență, s-a materializat și promisiunea de intervenție, iar rezultatul final - încheierea și buna derulare a contractului între asocierea F. și municipiul Iași, a fost rezultatul, pe de o parte, a traficului de influență exercitat de inculpatul A., iar pe de altă parte, a comiterii de către funcționarul public E. a infracțiunii de luare de mită pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, inclusiv în baza asigurării date de inculpatul A., că mituitorii sunt "de încredere".

S-a apreciat că fapta inculpatului A., astfel descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 (art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din legea nr. 78/2000, în vechea reglementare), cu aplicarea art. 5 C. pen.

Prin rechizitoriu s-au mai dispus: clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 292 C. pen.. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 în vechea reglementare) și disjungerea cauzei și efectuarea cercetărilor într-un dosar separat, sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 322 C. pen., aflată în legătură cu infracțiunea de trafic de influență dedusă judecății și menținerea măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanța din 9.06.2016.

Totodată, rechizitoriul menționează măsurile preventive și asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale, precum și metodele de supraveghere tehnică utilizate.

III. La data de 15 iunie 2016, Înalta Curte a fost sesizată prin rechizitoriul nr. x/2015 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, formându-se dosarul nr. x/2016, înregistrat pe rolul secției penale.

Prin încheierea nr. 798 din data de 14 iulie 2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate de inculpatul A. în cadrul procedurii reglementate de art. 342 C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2015 din 15 iunie 2016, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, privind pe inculpatul A., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, motiv pentru care a dispus începerea judecății.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul A., care a fost respinsă, ca nefondată, prin încheierea nr. 139/C din data de 9 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Pe tot parcursul procedurii de cameră preliminară a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, instituită în faza de urmărire penală (ordonanța nr. 961/P/2015 din data de 25.04.2016) față de inculpat.

IV. Pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut că situația de fapt a fost corect reținută în rechizitoriu, în sensul că, inculpatul A., lider județean al unei formațiuni politice, deputat în Parlamentul României și ministru al energiei la acel moment, în schimbul exercitării influenței asupra martorului E., la acea dată primar al municipiului Iași, și a promisiunii făcute denunțătorului de a interveni pe lângă acesta pentru a-l determina să agreeze semnarea contractului privind proiectul de management al traficului în municipiul Iași cu F. și derularea în bune condiții a acestuia (acte ce intrau în atribuțiile martorului E., în calitate de reprezentant al beneficiarului), cu intenție directă, i-a pretins martorului D. un comision de 5% din valoarea acestui contract. Suma reprezentând acest procent (aproximativ 3,4 milioane RON) i-a fost remisă în două forme: parțial în numerar prin înmânarea sumei de 30.000 euro de către D., la data de 21.07.2013, la un restaurant libanez, din cadrul Hotelului G. și, parțial, printr-un contract de consultanță fictiv, nr. x/2.05.2013, având valoarea de 5.000 euro lunar+TVA, ce a fost încheiat cu firma H., recomandată de I., persoană de încredere din anturajul lui A., prin care reprezentanții F. au remis acestei firme suma totală de 303.118 RON, în tranșe lunare, în perioada mai 2013- iunie 2014, banii fiind folosiți, în mare parte, pentru diverse cheltuieli ale organizației județene de partid, la solicitarea inculpatului A..

Sub aspectul încadrării juridice, s-a apreciat că fapta reținută în sarcina inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, prima instanță precizând că, deși odată cu "pretinderea" foloaselor, cu "acceptarea" promisiunilor, infracțiunea de trafic de influență poate fi considerată realizată, activitatea ulterioară de "primire" a foloaselor pretinse sau promise nu este lipsită de relevanță penală, ci constituie alături de activitatea ilicită ce o precede, o unitate infracțională naturală, cu toate consecințele ce decurg de aici (în acest sens s-a menționat decizia nr. 4784/1972 a Tribunalului Suprem, în materie penală).

În acest sens, prima instanță a considerat că pretinderea de către inculpatul A. a comisionului de 5% din valoarea contractului încheiat de F. cu Primăria Municipiului Iași este dovedită cu declarațiile martorului D., date atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești desfășurate la fond, coroborate cu cele ale martorului C. și ale martorilor M. și J. .

S-a apreciat că rațiunile care au stat la baza semnării contractului de consultanță nr. x/2.05.2013 dintre firma H. și F., modalitatea, scopul, persoanele implicate în încheierea și derularea acestuia sunt aspecte care demonstrează pretinderea comisionului de către A., arătându-se că între pretinderea comisionului de 5% de către inculpatul A. și încheierea contractului de consultanță sus menționat există o strânsă legătură, în sensul că, fără pretinderea de către inculpat a comisionului de 5% din valoarea contractului dintre F. și Primăria Municipiului Iași, încheierea contractului de consultanță cu firma H. nu s-ar fi realizat, nu ar fi avut vreo justificare, în condițiile în care din nicio probă administrată nu rezultă că cei de la F. ar fi desfășurat până la acel moment vreo relație comercială cu firma H., că i-ar fi cunoscut pe reprezentanții acesteia sau ar fi existat vreun interes al celor de la F. legat de obiectul de activitate al acestei firme în vederea unor oportunități de afaceri.

Ansamblul probator administrat în cauză a relevat că cel care a stabilit modalitatea de remitere a contravalorii procentului de 5% pretins, solicitându-le celor de la F. încheierea unui contract de consultanță cu o firmă agreată, indicând și persoana cu care F. urma să relaționeze pe parcursul desfășurării acestuia, pe numitul I., a fost inculpatul A..

Relevante în acest sens au fost considerate declarațiile martorilor D. și convorbirea înregistrată ambiental dintre martorul I. și L., din data de 9 februarie 2016, în cadrul căreia, atunci când L. îi relatează că în dosarul penal privindu-i pe D. și C. este menționat un nume, al lui "șefu", I. reacționează imediat, prin mișcarea capului în direcție verticală, înțelegând că e vorba de A., după care, dorind să-și avertizeze "șeful" de cele aflate, a doua zi, la 10 februarie 2016 se întâlnește cu A. și îi relatează cele menționate de L.. În aceste circumstanțe este evident că "șeful" nu era altcineva decât inculpatul A..

Inculpatul A. nu a negat faptul că l-a recomandat pe numitul I. martorului D., dar a arătat că motivul a fost legat de dezvoltarea unei afaceri imobiliare în Brașov, susținere infirmată chiar de către martorul I., care, într-o primă fază, în cadrul declarației din data de 28 februarie 2017, a arătat că respectivul contract a fost încheiat ca urmare a relațiilor de prietenie pe care le-ar fi avut cu numitul C.. Ulterior, martorul I. a revenit asupra celor învederate și a recunoscut că A. a fost cel care i-a dat toate detaliile legate de contract, că au vorbit despre firma H., tot inculpatul fiind cel care a propus modalitatea de încheiere a contractului și destinația sumelor de bani încasate.

Realitatea acestor susțineri este dovedită și de discuția din data de 10.02.2016 dintre I. și A., înregistrată ambiental, în care, la un moment dat, I., referindu-se la activitatea pe care o desfășurase în legătură cu contractul de consultanță încheiat între H. și F., face următoarea afirmație:

"mai bine nu mă trimiteai la ăștia acolo să . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ." și își exprimă îngrijorarea legată de eventualitatea prezentării în fața organelor de urmărire penală, regretul că s-a implicat într-o astfel de activitate, atitudine nejustificată în condițiile în care, așa cum susține inculpatul, nu exista niciun motiv să aibă temeri, deoarece nu fuseseră implicați într-o activitate nelegală.

În privința scopului încheierii contractului de consultanță, la solicitarea inculpatului și în interesul acestuia, au fost apreciate ca fiind relevante declarațiile martorilor audiați în cauză, care au arătat faptul că banii obținuți din acest contract erau direcționați către inculpat pentru plata diferitelor cheltuieli ale organizației județene de partid, cât și în interes personal (declarație I. - fil. 75-77 vol. 1 dos.urm.pen, declarații K. - dosar instanță fond, fila x d.u.p.,declarație C., dosar instanță fond).

Instanța de fond a reținut că, încă de la momentul solicitării intermedierii unei întâlniri cu primarul municipiului Iași, E., de către martorul D., inculpatul A., cunoscând motivul pentru care se dorește acea întrevedere, a acceptat-o, având reprezentarea că prin promisiunea traficării influenței sale față de martorul E., în vederea determinării acestuia să agreeze încheierea contractului celor de la F. cu Primăria municipiului Iași, poate obține unele avantaje, dovadă fiind faptul că i-a expus martorului E. acest lucru, declarația acestuia fiind relevantă:

"ne putem baza pe ei în campania electorală de la locale care urmează, cât și pentru alegerile parlamentare, în sensul susținerii financiare sau cu materiale, în mod legal" (declarație E., dosar instanță fond).

Instanța de fond a apreciat, totodată, că faptul că serviciile facturate nu au fost prestate în realitate de către H., confirmă o dată în plus fictivitatea contractului de consultanță, încheierea acestuia fiind doar o modalitate legală prin care inculpatul A. urma să primească banii pretinși, respectiv echivalentul procentului de 5% din valoarea contractului privind managementul traficului rutier în Iași.

Faptul că nu a fost prestat niciun serviciu de către H. rezultă, în mod cert, din declarațiile celor de la F. S.A., respectiv ale martorilor L. și a reprezentantului H., K., care au infirmat susținerile inculpatului.

S-a considerat nefondată apărarea inculpatului în sensul că activitatea lui s-a limitat doar la a le face cunoștință celor doi martori, D. și E., deoarece acțiunile acestuia, ulterioare încheierii contractului de consultanță, au infirmat această teză, dovadă fiind interesul manifestat ca, respectivul contract, să se desfășoare în bune condiții și fără întârzieri. Probele dosarului au relevat faptul că inculpatul s-a interesat dacă cei de la F. își îndeplinesc obligațiile contractuale, acest lucru făcându-l, fie personal, fie prin intermediul lui I. (declarația martorului D., dosar fond, declarația martorului C., afirmațiile inculpatului, în discuția avută cu I., la 10 februarie 2016, discuție înregistrată ambiental, declarația martorului I.).

Inculpatul A. a depus la dosar listingurile convorbirilor telefonice purtate în perioada reținută de parchet că s-ar fi desfășurat activitatea infracțională, înscrisurile menționate fiind considerate ca nerelevante de către prima instanță, în dovedirea tezei probatorii urmărită de către inculpat, deoarece aceste listinguri conțin apeluri telefonice efectuate începând cu luna august 2013, după ce inculpatului i se remisese o tranșă cash, la data de 21.07.2013, din procentul de 5%, respectiv suma de 30.000 euro de către martorul denunțător, la Hotel G., fapt apreciat a fi produs o diminuare a insistențelor inculpatului. Mai mult, martorii au susținut că mesajele din partea inculpatului au fost transmise fie personal de acesta, fie prin intermediul martorului I. (aspect confirmat de martor) și, în aceste condiții, apelurile acestuia nu se regăsesc în listingurile ce aparțin postului telefonic al inculpatului.

Susținerile inculpatului, făcute cu ocazia declarației date în faza de cercetare judecătorească, la data de 11 aprilie 2017, referitoare la contractul de consultanță nr. x/2.05.2013 dintre firma H. și F., în sensul neimplicării sale în încheierea și derularea acestuia, au fost apreciate ca lipsite de suport probator, din probele administrate rezultând, în opinia primei instanțe, că acest contract a reprezentat o modalitate legală prin care inculpatul urma să primească banii pretinși.

Împrejurarea că în dosarul penal privind pe martorul E. nu se regăsește teza susținerii morale a intervenției inculpatului în determinarea martorului să atribuie licitația Grupului F., nu a fost considerată relevantă din punct de vedere al întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în ceea ce-l privește pe inculpat, după cum nerelevantă a fost apreciată și susținerea apărării potrivit căreia martorul I. s-ar fi folosit în derularea relațiilor cu F. de notorietatea inculpatului A. și de prietenia pe care o avea la nivel relațional cu acesta.

Prima instanță, pe baza coroborării probelor administrate în cauză, a concluzionat în sensul primirii de către inculpat a sumei de 30.000 de euro cash, la hotelul G., de la martorul denunțător D., în contul procentului de 5% solicitat din valoarea contractului încheiat de F. S.A. cu Primăria Iași, ca urmare a exercitării influenței asupra martorului E., deși inculpatul nu a recunoscut acest fapt.

A conchis că lipsa unei probe directe cu privire la această faptă nu este de natură să excludă inexistența ei, întrucât infracțiunile de corupție săvârșite de persoane cu funcții importante în stat (în speță inculpatul era deputat, dar și ministru al energiei) nu sunt, de regulă, comise în prezența mai multor persoane, ci în condiții de maximă clandestinitate, fapt ce exclude de plano existența unor probe relevante, incriminatoare pentru autorul infracțiunii de corupție.

Prima instanță a reținut că legea nu stabilește o ierarhie a probelor, după cum nu stabilește obligativitatea probelor directe, în defavoarea sau prin excluderea probelor indirecte (oricum această clasificare este elaborată de doctrina juridică în materia probelor).

A avut în vedere faptul că inculpatul A. nu a negat că s-a întâlnit cu martorul D. la data de 21.07.2013, în complexul G., respectiv la restaurantul libanez (detaliile întâlnirii privind ora și locația au fost stabilite chiar de acesta, conform sms-urilor trimise martorului D.), dar a precizat că scopul acestei întâlniri nu era acela de a primi o sumă de bani, ci era legat de "posibilitatea ca acesta (firma martorului D.) să instaleze la Ministerul Energiei o instalație video și de alarmă pentru casieria ministerului", fapt neverosimil, în opinia instanței și neprobat de către inculpat.

Prima instanță a considerat nejustificată susținerea inculpatului, cu atât mai mult cu cât martorului denunțător, cu ocazia audierii de către instanța de fond, în condiții de contradictorialitate și oralitate, nu i-a fost adresată nicio întrebare de către inculpat în ideea obținerii unei confirmări că scopul întâlnirii celor doi de la G. ar fi fost cel învederat de către inculpat.

Audierea martorei T., cu a cărei declarație inculpatul a vrut să dovedească faptul că nu a asistat la discuțiile dintre D. și E., nu a adus vreo probă care să infirme veridicitatea acuzației că inculpatul ar fi primit suma de 30.000 euro.

În consecință, Înalta Curte a constatat că, deși în declarația dată, inculpatul și-a susținut nevinovăția, explicația oferită de inculpat nu este rezonabilă/convingătoare, de natură să justifice concluzia lipsei de temeinicie a probelor acuzării, amintind că în acest domeniu, Înalta Curte a făcut aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că "dacă probele aduse împotriva învinuitului impun o explicație din partea acestuia, iar acesta nu o dă, se va putea deduce, din rațiuni care țin de bunul simț, că aceste explicații nu există și că învinuitul este vinovat", (ex. decizia penală nr. 3501/2013).

Cum contractul fictiv de consultanță nr. x/2.05.2013 în valoare de 5.000 euro lunar + TVA nu acoperea întreaga sumă solicitată de inculpat, pe fondul exprimării nemulțumirilor sale în acest sens (fie direct, fie prin persoane interpuse), martorul denunțător D. i-a înmânat această sumă inculpatului.

Prima instanță a susținut că au relevanță, în acest sens, apelurile telefonice din ziua respectivă și conținutul SMS-urilor, deoarece dovedesc o conivență între inculpat și martor cu privire la scopul întâlnirii și, prin coroborare cu modul în care inculpatul A. a acționat și s-a implicat în încheierea contractului de consultanță (stabilit prin probe directe) conduc la concluzia că remiterea sumei de bani este susținută prin probe indirecte.

Referitor la afirmațiile inculpatului în ceea ce privește remiterea sumei de 30.000 de euro de către martorul denunțător, în sensul că parchetul își bazează acuzația doar pe prezumții, prima instanță s-a referit, de asemenea, la jurisprudența Curții Europene în materia admisibilității "prezumțiilor de fapt", care a stabilit că, în anumite domenii, utilizarea acestora pentru a stabili vinovăția unei persoane nu contravine prezumției de nevinovăție, important fiind ca, în materie penală, aceste prezumții să nu fie utilizate excesiv, pentru a nu goli de conținut puterea de apreciere a judecătorului.

Prima instanță a menționat că în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel de prezumții sunt admisibile, fie în măsura în care sunt rezonabile, prezumă lucruri dificil sau imposibil de probat și pot fi răsturnate de către persoana interesată (cauza Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1998), fie cu condiția să fie rezonabile și proporționale cu scopul vizat (cauza Falk contra Olanda, 19 octombrie 2004), fie cu condiția încadrării lor în limite rezonabile, care să țină cont de gravitatea situației prezumate și să păstreze o limită pentru ca dreptul de apărare să poată fi exercitat. (cauza Phillips c. Marea Britanie, 5 iulie 2001).

Or, în speță, simpla afirmație a inculpatului cu privire la mobilul întâlnirii de la G. cu martorul D. nu e de natură să demonstreze că suma de bani de 30.000 euro nu i-a fost remisă, în contextul probelor administrate.

Prima instanță a menționat că o altă condiție pentru existența infracțiunii de trafic de influență este aceea ca subiectul activ, în speță inculpatul, să aibă influență ori să lase să se creadă că are influență asupra funcționarului public sau persoanei care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) C. pen. sau în cadrul oricărei persoane juridice.

A arătat că inculpatul A., la data săvârșirii faptelor, deținea atât o funcție politică de conducere în cadrul unei formațiuni politice, cât și una de demnitate publică, fiind conștient de puterea poziției conferită de funcțiile avute, astfel încât, în mod deliberat, și-a exercitat influența în vederea atingerii scopului urmărit.

Din probatoriul administrat a reieșit că martorul denunțător a apelat la o persoană din anturajul inculpatului A. pentru a-i face cunoștință cu acesta, în vederea obținerii, desfășurării, susținerii unor proiecte vizate de firma sa, tocmai în considerarea acestor funcții pe care inculpatul A. le deținea la acea dată, respectiv de parlamentar și lider județean al unei formațiuni politice, care îi permiteau exercitarea unei influențe asupra colegilor de partid, cât și posibilitatea de a intermedia întâlniri cu persoane din cercul său relațional.

Instanța de fond a precizat că în anul 2011, potrivit declarației date la prima instanță, martorul D., prin intermediul numitului U., l-a cunoscut pe inculpatul A. cu care a avut mai multe întâlniri, în care au discutat de diferite proiecte care erau în curs de desfășurare în Brașov (construirea unui aeroport) și de care firma F. era interesată, discuțiile avute creându-i martorului convingerea existenței unei influențe reale pe care inculpatul o putea exercita asupra unor persoane cu funcții decizionale în ceea ce privește proiectele firmei pe care o conducea (declarație D., dosar instanță fond).

În considerarea acelorași rațiuni, martorul D. arată, în aceeași declarație, că l-a contactat pe inculpat, solicitându-i intermedierea unei întâlniri cu primarul municipiului Iași, E., persoană pe care, așa cum afirmă inculpatul, o cunoștea din anul 2005, de când obținuse funcția de primar.

Cunoscând motivul pentru care martorul D. dorea să se întâlnească cu E., inculpatul a acceptat solicitarea martorului interesat de câștigarea licitației privind proiectul de management al traficului rutier, organizată de Primăria Municipiului Iași, și a intermediat întâlnirea cerută de acesta.

Influența deținută de către inculpat este confirmată de declarația martorului E., care a confirmat existența unei relații pe linie de partid, bazată pe încredere, recunoscându-i inculpatului autoritatea, în sensul că pe lângă faptul că cei doi se întâlneau la ședințele de partid, martorul chiar îi cerea și sfaturi legate de statutul său viitor în partid. Această relație apropiată pe linie de partid era de notorietate în plan local, relevantă fiind și declarația martorului J., dată în fața primei instanțe, care a arătat că a aflat despre legătura de prietenie dintre A. și E., întrucât apăreau diferite articole despre acest subiect.

Exercitarea influenței inculpatului s-a manifestat încă de la începutul întâlnirii cu acesta, când A. a precizat martorului E. că îi "cunoaște pe cei de la F., că sunt serioși și totodată sunt prietenii săi", iar după plecarea acestora a încercat să-l convingă pe martor cu privire la seriozitatea persoanelor cu care discutase, încercând să-i capaciteze interesul, prin trimiteri la posibile sponsorizări ale campaniei electorale de către cei de la F.

Instanța de fond a respins apărarea inculpatului referitoare la percepția martorului E. cu privire la modul de acțiune al inculpatului A. ("Nu am avut percepția că A. mi-ar fi sugerat, prin prezentarea celor doi reprezentanți ai firmei că-mi sugerează să acționez în sensul câștigării licitației de către aceștia"), astfel de percepție nefiind relevantă pentru a aprecia asupra întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.

A reținut că o a treia condiție pentru existența infracțiunii de trafic de influență constă în aceea ca subiectul activ să promită intervenția sa pe lângă un funcționar public sau o persoană care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) C. pen. sau în cadrul oricărei persoane juridice spre a-l determina să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Subliniind că promisiunea nu trebuie să fie întotdeauna explicită, ci e suficient ca din probe să rezulte că s-a manifestat în mod implicit, instanța de fond a apreciat că, din modul în care inculpatul a acționat, rezultă, în mod evident, existența unei promisiuni în sensul prevăzut de legea penală.

Astfel, a menționat că în analiza existenței acestei condiții nu poate fi omis faptul că martorul D., anterior solicitării de intermediere a întâlnirii cu E., mai avusese cu inculpatul A. mai multe întrevederi, în cadrul cărora au abordat unele oportunități de afaceri în județul Brașov ale firmei F., au vorbit de proiecte planificate a se desfășura la nivel local, toate aceste discuții creându-i martorului convingerea existenței unei influențe reale pe care inculpatul putea să o exercite asupra unor factori de decizie prin intervențiile sale, toate pe fondul unor promisiuni corelative din partea inculpatului, dovadă fiind faptul că acesta nu a refuzat solicitările ulterioare ale martorului în acest sens.

Prima instanță a considerat că modul în care inculpatul A. i-a prezentat martorului E. pe reprezentanții firmei F. nu face decât să confirme existența unei promisiuni, anterioare acestei întâlniri, din partea sa către D., de a-l sprijini în demersul său legat de încheierea contractului privind managementul traficului în municipiul Iași, dovadă încercarea de a-l convinge pe martorul E. că cei de la F. reprezintă varianta cea mai bună pentru acest proiect (așa cum reiese din declarația martorului E., inculpatul nu s-a limitat la simpla prezentare de nume, ci a simțit nevoia să dea detalii despre calitatea celor doi, să sublinieze că îi sunt prieteni și să menționeze ceea ce aceștia urmăresc, iar după plecarea celor doi reprezentanți ai F., inculpatul A. a simțit nevoia să accentueze cele menționate în prezența celor doi și să-i capaciteze acestuia interesul, spunându-i despre cei de la F. - declarație E. 13.12.2016, instanță fond, filele x).

De altfel, dacă nu ar fi existat o promisiune anterioară acestei întâlniri din partea inculpatului, în sensul determinării primarului municipiului Iași, E., să agreeze semnarea contractului privind proiectul de management al traficului în municipiul Iași cu F., nu s-ar fi justificat atitudinea inculpatului, ulterioară întâlnirii dintre D. și E., încercarea de a-l convinge pe martorul E. prin prezentarea firmei F. ca o firmă serioasă, dispusă să-i susțină în campania electorală, iar pe D. și C. ca prietenii săi.

S-a mai considerat, din perspectiva existenței unei promisiuni a inculpatului de determinare a primarului municipiului Iași, în sensul ca acesta să agreeze semnarea contractului cu F., este relevantă și discuția martorului E. cu J., aceasta fiind de natură să infirme susținerile inculpatului care a încercat să-și minimalizeze activitatea la "simpla recomandare" a celor de la F., martorului E..

Or, în opinia primei instanțe, activitatea inculpatului A. nu s-a limitat doar la stabilirea întâlnirii dintre E. și D., dovadă fiind faptul că E. apelează, pentru a încerca să stabilească un contact cu cei de la F., la serviciile inculpatului, în condițiile în care datele de contact ale firmei nu fuseseră modificate, putându-se apela, pe cale oficială sau prin intermediul organelor abilitate, în rezolvarea oricărei probleme intervenite în desfășurarea contractului.

Mai mult, martorul J., în declarația dată în faza de urmărire penală, menținută în fața instanței de judecată, a arătat că E., cu ocazia acestei discuții, i-a atras atenția să nu divulge legătura pe care a avut-o cu A. și cu F. S.A. în ceea ce privește contractul pentru managementul traficului de la Iași, o atare atenționare fiind nejustificată, dacă rolul inculpatului A. ar fi fost doar de a intermedia o simplă întâlnire între D. și E..

Deși inculpatul a susținut că nu a participat la discuțiile avute de E. cu cei de la F., încercând să demonstreze acest lucru cu ajutorul martorei T., conform declarațiilor martorilor D. ("La o parte din discuțiile pe care le-am purtat cu E. a asistat și inculpatul A.,"declarație D., dosar instanță,) și E. ("În prima parte a discuției a fost prezent și domnul A., după care a părăsit încăperea, revenind la finalul discuției" declarație E., fila x, instanță fond) a reieșit că a fost prezent la debutul întâlnirii și la finalul discuțiilor.

Prima instanță a considerat că simpla prezență a inculpatului la începutul și finalul întâlnirii și afirmațiile făcute în aceste momente au fost suficiente pentru exercitarea influenței sale în vederea determinării martorului E. să agreeze firma F. în ceea ce privește contractul privind proiectul de management al traficului rutier în municipiul Iași.

În legătură cu o altă condiție pentru existența infracțiunii de trafic de influență, anume aceea ca acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii să se fi comis înainte sau concomitent cu îndeplinirea de către funcționarul pe lângă care s-a promis că se va interveni a actului vizat de cumpărătorul de influență, prima instanță a precizat că în speță, pretinderea de către inculpatul A. a procentului de 5% din valoarea contractului s-a făcut înainte de încheierea contractului dintre firma F. S.A și Primăria municipiului Iași privind proiectul managementului traficului în Iași, astfel cum a arătat martorul denunțător D..

În speță, promisiunea inculpatului A. de a interveni pe lângă funcționarul public E. pentru a-l determina să încheie un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, în schimbul căreia a pretins un procent de 5% din valoarea contractului privind proiectul de management al traficului rutier a rezultat din coroborarea declarațiilor martorilor D., C., E., J., L., M., I., K. (martori audiați în mod nemijlocit, în condiții de contradictorialitate și oralitate, care și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală) cu afirmațiile din conținutul dialogurilor ambientale din datele de 9.02.2016, 10.02.2016 și 12.10.2015, fapta inculpatului caracterizându-se prin unitate infracțională.

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța de fond a considerat că inculpatul a acționat cu intenție directă, calificată prin scopul determinării funcționarului să facă un act ce intra în cadrul atribuțiilor sale de serviciu, inculpatul încercând să-i capaciteze interesul martorului E. prin trimiteri la posibile sponsorizări ale campaniei electorale de către cei de la F. Totodată, a apreciat că legătura de cauzalitate între activitatea infracțională a inculpatului și rezultatul produs - starea de pericol pentru bunul mers al unei instituții publice și pentru încrederea de care ar trebui să se bucure, apare din însăși săvârșirea faptei, ex re.

După consumarea traficului de influență, promisiunea de intervenție s-a și materializat, iar rezultatul final - încheierea și buna derulare a contractului între Asocierea F. și municipiul Iași a fost, în parte, și urmarea traficului de influență exercitat de inculpatul A..

Urmarea imediată produsă a reprezentat-o crearea unei stări de pericol în ceea ce privește buna desfășurare a activității Primăriei Iași, constând în suspiciuni și neîncredere cu privire la cinstea și corectitudinea funcționarului public.

Cât privește momentul consumării, instanța de fond a arătat că deși infracțiunea s-a consumat odată cu pretinderea procentului de 5% din valoarea contractului încheiat de către F. cu Primăria municipiului Iași în prima parte a anului 2013, activitatea ulterioară, de primire a foloaselor pretinse, a constituit, alături de activitatea ilicită ce a precedat-o, o unitate infracțională, astfel încât momentul consumării infracțiunii se situează după intrarea în vigoare a legii noi, ultima tranșă de bani fiind remisă după 1 februarie 2014.

În raport de toate aceste considerații, întemeiate pe materialul probator administrat în cauză, prima instanță a constatat că fapta imputată inculpatului există, că aceasta constituie infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 291 C. pen. și că a fost săvârșită de către inculpat cu vinovăția prevăzută de lege.

V. În legătură cu stabilirea și aplicarea legii penale, prima instanță a avut în vedere că ultima acțiune care a constituit elementul material al infracțiunii a fost săvârșită în luna iunie 2014 (ultima tranșă de 5.000 de euro), acesta fiind și momentul epuizării, astfel încât legea aplicabilă este legea nouă. În raport cu decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, dar și cu interpretarea din doctrină, conform căreia, atunci când acțiunea de pretindere a foloaselor sau de acceptare a promisiunii s-a comis sub legea veche, iar cea de primire sub legea nouă, se va aplica întotdeauna legea nouă, instanța de fond a stabilit că aplicarea legii penale se va face în mod unitar, conform dispozițiilor intrate în vigoare la data de 01.02.2014.

VI. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 291 C. pen. raportat la dispozițiile art. 6 și 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, precum și criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.

Astfel, relativ la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, au fost avute în vedere gradul de pericol social al faptei, relevat de modul premeditat și minuțios în care inculpatul a conceput și pus în aplicare întreaga activitate infracțională, a disimulat prețul traficului de influență prin încheierea unui contract fictiv de consultanță, apelând în acest sens la persoane interpuse, din cercul său de apropiați (I. - fostul său șofer), de cuantumul sumelor de bani pretinse (5% din valoarea contractului nr. x/13.08.2013 de aproximativ 69.614.309 RON (fără TVA) și primite, de modul de folosire al acestora (în scop personal, cât și pentru plata unor cheltuieli ale organizației județene a V.).

Relativ la circumstanțele personale ale inculpatului, s-a reținut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are un grad ridicat de educație, o stabilitate familială, însă a avut o atitudine de negare a faptelor săvârșite, susținând, în tot cursul procesului, o stare de fapt nereală, încercând să-și limiteze activitatea doar la simpla prezentare și punere în legătură a două persoane și refuzând să-și asume răspunderea pentru activitatea infracțională, dovedită prin probele administrate.

Prima instanță a avut în vedere și împrejurarea că la data pretinderii procentului de 5%, ca preț al traficării influenței sale, inculpatul deținea calitatea de parlamentar, iar ulterior a devenit ministru al economiei în martie 2014 - decembrie 2014, precum și faptul că acesta a încălcat principiile fundamentale care guvernează statutul de demnitar: probitatea, demnitatea, responsabilitatea, legalitatea, buna credință, onestitatea, transparența, corectitudinea, credibilitatea în exercitarea funcției a cărei nerespectare imputabilă atrage consecințe negative în ceea ce privește continuarea exercitării funcției.

Având în vedere dispozițiile art. 75 C. pen., în raport cu fapta inculpatului, modalitatea de săvârșire a acesteia, atitudinea procesuală avută de inculpat, instanța de fond a apreciat că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante.

VII. Ca atare, prima instanță l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 și 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare, apreciind că pedeapsa aplicată în acest cuantum este de natură să asigure atingerea scopului preventiv-educativ și sancționator al pedepsei și să fundamenteze proporționalitatea între scopul reeducării inculpatului și așteptările sociale față de actul de justiție realizat sub aspectul ordinii de drept încălcate.

VIII. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, prima instanță a apreciat că se justifică aplicarea unui tratament sancționator mai sever, cu executarea pedepsei în regim privativ de libertate,

IX. Prima instanță a apreciat ca fiind necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvîrșirea infracțiunii, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

De asemenea în temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

X. În ceea ce privește confiscarea specială și alte măsuri procedurale, prima instanță a menținut măsura sechestrului asigurător dispus prin ordonanța procurorului din 09.06.2016 din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de combatere a corupției asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului A., menționate în procesul-verbal din 13 iunie 2016 până la concurența sumei de 435.823 RON (30.000 euro echivalent a 132.705 RON conform curs BNR din data de 22.07.2013 și 303.118 RON) și, în baza art. 291 alin. (2) C. pen. raportat la art. 112 lit. c) C. pen., a confiscat de la inculpat suma menționată, obligându-l la plata acesteia către stat.

Totodată, având în vedere și faptul că banii au fost primiți de inculpat înainte de denunțul cumpărătorului de influență, care a beneficiat de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 292 alin. (2) C. pen., prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 292 alin. (3) C. pen., pentru ca suma de bani să fie restituită denunțătorului.

XI. În temeiul art. 398 cu aplicarea art. 274 alin. (1) cu referire la art. 272 alin. (1) C. proc. pen., prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 18.000 RON către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare și, în conformitate cu dispozițiile art. 217 alin. (7) C. proc. pen., a dispus plata din cauțiunea în valoare de 150.000 RON, instituită prin ordonanța nr. 961/P/2015 din 04.05.2016, cu raportare la ordonanța de luare a măsurii controlului judiciar pe cauțiune nr. 961/P/2015 din 25.04.2016, a cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 18.000 RON și, de asemenea, a dispus restituirea către inculpat a sumei de 132.000 RON din cuantumul cauțiunii.

B. JUDECATA ÎN APEL

I. Hotărârea pronunțată în apel

Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță au declarat apel, în termenul legal, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 118 din 28 iunie 2018, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis apelul formulat de inculpatul A., a desființat parțial sentința penală și a înlăturat dispoziția privind confiscarea sumei de 30.000 euro. Apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a fost respins ca nefondat.

II. Procedura în judecarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare

Inculpatul A. și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție au formulat contestații în anulare, invocând, în esență, nelegala compunere a Completului de 5 judecători care a soluționat cauza în apel, considerând că au fost încălcate dispozițiile articolului 32 din Legea nr. 304/2004, în ceea ce privește modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet.

Prin încheierea nr. 212 din data de 19 decembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 fost admisă în principiu contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, a fost admisă cererea de suspendare a executării sentinței penale nr. 305 din 26 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare și s-a dispus punerea de îndată în libertate a contestatorului condamnat A. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 305 din 26 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, dacă nu este arestat în altă ca