ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 267/2025

Ședința publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității cererii de revizuire de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 204/F pronunțată la data de 17 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; de ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 5 ani și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării acelorași drepturi.

S-a dispus deducerea duratei măsurilor preventive privative de libertate (reținere, arestare preventivă și arest la domiciliu) începând cu data de 03.12.2015 până la 08.02.2016 și pedeapsa executată în baza MEPÎ nr. 77/20.06.2018 începând cu data de 20.06.2018 până la 19.12.2018.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpatul A., a sumei de 100.000 euro sau contravaloarea în RON la cursul BNR din ziua plății și s-a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. 611/P/2015 din data de 25 ianuarie 2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurența sumei de 100.000 euro.

Împotriva acestei hotărârii a declarat apel, printre alții și inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

II. Cu majoritate prin decizia penală nr. 90 A din data de 1 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție -cu privire la inculpatul A. s-au dispus următoarele:

Admite printre altele apelul inculpatului A. împotriva sentinței penale nr. 204/F din data de 17 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 4 ani închisoare, la 3 ani închisoare.

În baza art. 91 din C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 92 din C. pen. cu aplicarea art. 93 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. i s-a impus inculpatului să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Brașov sau Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Brașov.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse prin prezenta hotărâre sau al săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), și b) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, începe de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. se va executa numai în caz de executare a pedepsei principale, pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare vor rămâneîn sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel, a declarat recurs în casație și inculpatul A.. Totodată, recurentul inculpat a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., iar prin încheierea din data de 6 iunie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 a fost admisă această cerere.

III. Prin încheierea pronunțată la data de 23 mai 2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023 în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., au fost admise în principiu cererile de recurs în casație formulate de recurentul B. și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA împotriva deciziei penale nr. 90/A din data de 01 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis în principiu, în parte, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 90/A din data de 01 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, în ceea ce privește cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 și 7 din C. proc. pen.

IV. La data de 15 aprilie 2025, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție -a fost înregistrată, sub numărul x/2025, cererea formulată de condamnatul A., de revizuire a încheierii din 23 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Prin cererea formulată, revizuentul A., prin apărător ales, a arătat, în esență, că instanța, la momentul soluționării recursului în casație, nu s-a pronunțat cu privire la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. nici prin decizia nr. 384/RC și nici prin încheierea de admitere în principiu din data de 23 mai 2023, textul de lege, a fost declarat neconstituțional, iar consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În cauză, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Astfel, se constată că obiectul cauzei de față îl constituie cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. ce vizează o încheiere pronunțată într-un recurs în casație și, pe cale de consecință, competența nu poate reveni decât instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În acest sens, se reține, pe de o parte, că potrivit art. 458 din C. proc. pen. competența de a soluționa cererea de revizuire revine instanței care a judecat cauza în primă instanță, or judecătorul de filtru nu face o judecată în primă instanță, prevederile procedurale referitoare la examinarea admisibilității în principiu fiind diferite de cele care reglementează judecata în primă instanță. Dispozițiile legale care reglementează calea de atac a revizuirii fac referire la instanța competentă să soluționeze cauza, în sensul unei instanțe de judecată în complet colegial, și nu la un judecător desemnat în procedura prealabilă.

Pe de altă parte, se reține că procedura admisibilității în principiu a recursului în casație nu presupune analizarea temeiniciei motivelor invocate, ci exclusiv verificarea îndeplinirii condițiilor legale pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac. În cadrul acestei etape preliminare, instanța - reprezentată printr-un complet compus dintr-un singur judecător - se pronunță doar asupra admisibilității în principiu a recursului, fără a se angaja într-o analiză de fond a criticilor formulate.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A. Înalta Curte - constată că aceasta este admisibilă în principiu.

Astfel, procedând, în conformitate cu dispozițiile art. 459 din C. proc. pen., la analiza admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulate, Înalta Curte constată că aceasta vizează încheierea din 23 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, prin care, în esență, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis în principiu, în parte, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 90/A din data de 01 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, în ceea ce privește cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 și 7 din C. proc. pen.

Potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., revizuirea cu privire la latura penală poate fi cerută când hotărârea a cărei retractare se solicită s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce respectiva hotărâre a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Prima etapă, obligatorie, indiferent de cazul de revizuire invocat, constă în analiza condițiilor de admisibilitate a revizuirii, procedură în cadrul căreia instanța de revizuire examinează regularitatea cererii de revizuire în raport de care urmează a fi efectuat un control judecătoresc prin rejudecarea cauzei care face obiectul cererii de revizuire, fapt ce în speță presupune verificarea condițiilor prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen.

Examinând îndeplinirea acestor condiții, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de A. a fost formulată în scris, motivată în fapt și în drept, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază, respectiv cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. - hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În acest punct instanța, în examinarea admisibilității în principiu a cererii formulate constată:

- existența unei decizii a Curții Constituționale prin care a fost declarată neconstituțională o normă legală, respectiv art. 438 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

- decizia Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a încheierii pronunțată la data de 23 mai 2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023;

- hotărârea supusă revizuirii a fost întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituțională, respectiv cererea de recurs în casație întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. fiind respinsă, ca inadmisibilă, cu motivarea că prevederile legale în discuție vizează doar situația în care "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal", soluție care nu a fost pronunțată în speță, instanța de apel dispunând condamnarea inculpatului revizuent.

Pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă se impune ca revizuentul să fi invocat excepția de neconstituționalitate în cadrul dosarului său soluționat definitiv, condiție îndeplinită așadar în speță, sens în care,

Înalta Curte apreciază că art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. - invocat de revizuent ca temei legal al cererii - este apt să determine admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Pe fondul cererii de revizuire Înalta Curte - constată că prin încheierea pronunțată la data de 23 mai 2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023 în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., au fost admise în principiu cererile de recurs în casație formulate de recurentul B. și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA împotriva deciziei penale nr. 90/A din data de 01 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu, în parte, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 90/A din data de 01 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, în ceea ce privește cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 și 7 din C. proc. pen.

Cererea de revizuire a fost formulată în conformitate cu dispozițiile art. 457 alin. (1) teza finală din C. proc. pen., în mai puțin de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 50 din 18 februarie 2025, de către recurentul-inculpat A. coman, persoană care a promovat recursul în casație ce a format obiectul dosarului nr. x/2023

Ulterior acestei hotărâri, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, este neconstituțională.

În plus, se constată că recurentul-inculpat A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. în cadrul dosarului nr. x/2023 anterior publicării deciziei Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, cerere ce i-a fost admisă de către Înalta Curte prin încheierea din data de 30 octombrie 2023.

Totodată, Înalta Curte - apreciază că, deși hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate într-o altă cauză, aceasta profită și revizuentului A. care a declanșat controlul de constituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. anterior momentului publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025, în condițiile prevăzute de lege.

Sub acest aspect, Curtea Constituțională prin decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016 a reținut: că "33. (...) o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a ridicat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv."

Mai mult, consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă, revizuentul fiind în executarea unei hotărâri pe care o consideră nelegală și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În consecință, Înalta Curte, apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459 din C. proc. pen., sens în care, făcând aplicarea celor statuate de Curtea Constituțională în considerentele deciziei mai sus arătate, va admite cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva încheierii din 23 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În privința procedurii și etapelor judecății cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., admiterea căii extraordinare de atac se va realiza uno ictu, determinând anularea încheierii pronunțate în procedura de filtru a recursului în casație și trimiterea pentru repartizare aleatorie în vederea judecării căii de atac întemeiate pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.. În acest sens, s-a pronunțat anterior Înalta Curte prin decizia penală nr. 134 din 15 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, decizia penală nr. 628 din 14 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, decizia penală nr. 18 din 10 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, decizia penală nr. 594 din 7 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, decizia penală nr. 914 din 29 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și decizia penală nr. 915 din 29 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, hotărâri prin care au fost admise cererile de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., au fost anulate încheierile atacate și s-a dispus rejudecarea admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată în etapa examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație care, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., se face atunci când procedura de comunicare a cererii este legal îndeplinită, de un complet format din un judecător, în cameră de consiliu și fără citarea părților, iar, potrivit art. 461 alin. (1) din C. proc. pen., rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în procedura de filtru a recursului în casație, Înalta Curte va trimite cauza la repartizare aleatorie, pentru verificarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din 23 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul- revizuent A. împotriva încheierii din 23 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Anulează în parte încheierea atacată și dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., numai cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație, formulată de recurentul A., în ceea ce privește cazul casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2025.