ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 481/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

481 din 25 ianuarie 2006

Prin sentința penală nr. 1114 din 30

august 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondată, contestația formulată de contestatorul C.E.M. împotriva sentinței

penale nr. 116/1998 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

S-a reținut că prin sentința

sus-menționată contestatorul a fost condamnat, la trei pedepse de câte un an

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 293 C. pen.; art.

26 raportat la art. 288 C. pen. și de art. 291 C. pen., pedepse care au fost

constatate grațiate integral și condiționat conform art. 1 din Legea nr. 543/2000.

Prin aceeași sentință contestatorul

a mai fost condamnat, la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzute de art. 215 alin. (2) și

(5) C. pen.

S-a reținut că, deși de la momentul

pronunțării hotărârii de condamnare, cuantumul prejudiciului considerat

consecință deosebit de gravă, a fost modificat la 2 miliarde lei, nu se impune

reaprecierea cuantumului pedepsei în condițiile art. 458 raportat la art. 461 lit.

d) C. proc. pen., în condițiile în care prin săvârșirea infracțiunii s-a cauzat

o pagubă de 8.000 dolari S.U.A. și au fost săvârșite mai multe infracțiuni în

concurs.

Apelul declarat de condamnat a fost

respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 763 din 10 octombrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

S-a reținut că se impune menținerea

pedepsei de 10 ani închisoare având în vedere că inculpatul a comis mai multe

infracțiuni aflate în concurs real și că este cunoscut cu antecedente penale.

Contestatorul a declarat recurs

susținând că greșit i s-a respins contestația și nu i s-au aplicat dispozițiile

art. 15 C. pen.

Recursul nu este fondat.

În situația reglementată de art. 15 C.

pen., întrucât pedeapsa aplicată se situează sub minimul special prevăzut de

legea nouă, care prevede o pedeapsă mai ușoară, reducerea pedepsei nu este

obligatorie ci facultativă.

În speță, din sentința penală nr. 116/1998

rezultă că în anul 1997 inculpatul, folosind acte falsificate și prezentându-se

sub o identitate falsă, a vândut cu act de vânzare/cumpărare autentic, un

apartament care era proprietatea altei persoane, cauzând o pagubă de 8000 dolari

S.U.A.

Având în vedere fapta concret

săvârșită și consecințele acesteia, care au lezat nu numai pe cumpărătorii

apartamentului ci și drepturile adevăratului proprietar, împrejurarea că pentru

inducerea în eroare s-a uzat de acte, inclusiv de identitate, falsificate,

Curtea reține că justificat s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei.

Reținând din analiza cauzei că nu

există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu,

Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.