ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 481/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 481 din 25 ianuarie 2006 Prin sentința penală nr. 1114 din 30 august 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul C.E.M. împotriva sentinței penale nr. 116/1998 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. S-a reținut că prin sentința sus-menționată contestatorul a fost condamnat, la trei pedepse de câte un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 293 C. pen.; art. 26 raportat la art. 288 C. pen. și de art. 291 C. pen., pedepse care au fost constatate grațiate integral și condiționat conform art. 1 din Legea nr. 543/2000. Prin aceeași sentință contestatorul a mai fost condamnat, la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzute de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen.

S-a reținut că, deși de la momentul pronunțării hotărârii de condamnare, cuantumul prejudiciului considerat consecință deosebit de gravă, a fost modificat la 2 miliarde lei, nu se impune reaprecierea cuantumului pedepsei în condițiile art. 458 raportat la art. 461 lit. d) C. proc. pen., în condițiile în care prin săvârșirea infracțiunii s-a cauzat o pagubă de 8.000 dolari S.U.A. și au fost săvârșite mai multe infracțiuni în concurs. Apelul declarat de condamnat a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 763 din 10 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. S-a reținut că se impune menținerea pedepsei de 10 ani închisoare având în vedere că inculpatul a comis mai multe infracțiuni aflate în concurs real și că este cunoscut cu antecedente penale.

Contestatorul a declarat recurs susținând că greșit i s-a respins contestația și nu i s-au aplicat dispozițiile art. 15 C. pen. Recursul nu este fondat. În situația reglementată de art. 15 C. pen., întrucât pedeapsa aplicată se situează sub minimul special prevăzut de legea nouă, care prevede o pedeapsă mai ușoară, reducerea pedepsei nu este obligatorie ci facultativă. În speță, din sentința penală nr. 116/1998 rezultă că în anul 1997 inculpatul, folosind acte falsificate și prezentându-se sub o identitate falsă, a vândut cu act de vânzare/cumpărare autentic, un apartament care era proprietatea altei persoane, cauzând o pagubă de 8000 dolari S.U.A.

Având în vedere fapta concret săvârșită și consecințele acesteia, care au lezat nu numai pe cumpărătorii apartamentului ci și drepturile adevăratului proprietar, împrejurarea că pentru inducerea în eroare s-a uzat de acte, inclusiv de identitate, falsificate, Curtea reține că justificat s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei. Reținând din analiza cauzei că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.