ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1211/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1211/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 3471 din 17
mai 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admisă
acțiunea formulată de reclamanta SC A.T.G. SRL BUCUREȘTI împotriva pârâtei SC
C.N.D.P.I. R. SA și s-a constatat desființat de drept contractul de închiriere nr.
134 din 15 ianuarie 2004 încheiat între părți și s-a dispus evacuarea pârâtei
din spațiul comercial situat în București.
Tribunalul a reținut că
între părți s-a încheiat, la data de 14 ianuarie 2004, contractul de închiriere
nr. 15 având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra spațiului
comercial, în schimbul plății de către pârâtă a sumei de 1.900 Euro plus
T.V.A., lunar. Potrivit art. 8 din contract, pârâta avea obligația de a achita
chiria anticipat, din două în două luni, până la data de 15 ale lunii
anterioare pentru următoarele două luni, prin emiterea unui bilet de ordin, iar
potrivit art. 9 din contract, părțile au prevăzut ca în caz de neplată să fie
calculate și penalități de întârziere de 1,5 % pe zi de întârziere.
Pe de altă parte, părțile au
stipulat prin clauza de la art. 31 din contract, ca, în caz de nerespectare a
clauzelor esențiale ale contractului, să se desființeze de drept contractul din
vina părții care nu și-a respectat obligația, fără a fi necesară punerea în
întârziere și fără vreo formalitate prealabilă.
Pârâta nu și-a îndeplinit
obligația de plată a chiriei aferentă lunilor martie și aprilie 2006, astfel că
a fost aplicabil pactul comisoriu de gradul IV, contractul fiind desființat de
drept.
Pârâta a formulat apel,
susținând că instanța nu a ținut seama de faptul că pe rolul Tribunalului
București, secția a VI-a comercială, se află dosarul nr. 201/3/2006, în care
s-a pronunțat sentința nr. 578 din 15 februarie 2006 cu privire la constatarea
nulității art. 36 din contractul de închiriere referitor la rezilierea
unilaterală și a notificării subsecvente, că acțiunea este inadmisibilă,
lipsită de interes și fără obiect.
Prin decizia nr. 481 din 17
octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins
apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța a reținut următoarele : instanța de fond a apreciat corect că
reclamanta a formulat capătul de cerere în constatarea desființării de drept a
unui raport juridic și nu a unui fapt, cererea formulată de SC C.N.D.P.I. R. SA
BUCUREȘTI pentru constatarea nulității absolute a art. 36 din contract a fost
respinsă, astfel că există interesul reclamantei de a se constata desființarea
de drept a contractului de închiriere, iar acțiunea reclamantei este întemeiată
pe art. 8 și 31 din contractul de închiriere, nefiind lipsită de obiect, în
raport de acțiunea din dosarul nr. 201/3/2006 al Tribunalului București, secția
a VI-a comercială.
Instanța de fond a
soluționat corect excepțiile procesuale invocate precum și fondul cauzei.
Pârâta a declarat recurs
împotriva deciziei nr. 481 din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția
a V-a comercială, susținând, în esență, următoarele: instanța de apel reține
eronat că pârâta mai avea un drept de folosință asupra spațiului comercial, la
1 martie 2006, în pofida Notificării concediului locațiunii făcută de
reclamantă la data de 29 decembrie 2005; de asemenea, instanța de apel, în
soluționarea excepției lipsei de interes, a ținut seama de sentința nr. 578
dinn 15 februarie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială,
interpretând greșit textul art. 1.200 și 1.201 C. civ.
De asemenea, recurenta a
susținut că este criticabilă dezlegarea instanței de apel în ceea ce privește
culpa contractuală a pârâtei; deoarece instanța a reținut doar neîndeplinirea
obligației legale a recurentei de a emite facturile de chirie la termenul din
15 ale lunii anterioare pentru următoarele două luni, prin emiterea unui bilet
la ordin.
Instanța de apel a reținut
greșit că a fost desființat de drept contractul de închiriere chiar la data
scadenței obligației de plată a chiriei.
Potrivit art. 8 din
contract, plata privea dreptul de folosință asupra imobilului începând cu 1
martie 2006 pentru lunile martie și aprilie 2006, lunile ianuarie și februarie
fiind achitate în decembrie 2005.
În acest caz instanța a
încălcat principiul din art. 1024 C. civ., că termenul este în favoarea
debitorului.
Recursul este nefondat
pentru următoarele considerente : instanța a reținut corect că la data de 1
martie 2006, pârâta mai avea un drept de folosință asupra spațiului comercial,
în mod corect a soluționat excepția lipsei de interes a reclamantei, invocată
de către pârâtă și față de art. 8 din contractul de închiriere, s-a constatat
ca desființat de drept, contractul de închiriere.
Din dezvoltarea în fapt a
motivelor de recurs, se constată că nu se regăsesc punctele 7-teza a doua, 8 și
9 ale art. 304 C. proc. civ., criticile formulate nu pot fi reținute și în
consecință, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta SC C.N.D.P.I. R. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 481 din 17
octombrie 2006 a Curțiide Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 16 martie 2007.