ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7111/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

U.P., minor în vârstă de 14 ani

asistat de mama sa U.R., a chemat în judecată pe P.A.B. pentru a fi obligată

să-și repare instalația de baie, sub sancțiunea în caz de neîndeplinirea

obligației, a condamnării sale la daune cominatorii în cuantum de 10.000 lei pe

fiecare zi de întârziere cu începere de la rămânerea definitivă a hotărârii și

până la îndeplinirea obligației.

Reclamantul a mai cerut ca pârâta

să-i restituie suma de 2.000.000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru

perioada 2000-2003 sumă calculată provizoriu.

În motivarea acțiunii reclamantul a

învederat că pârâta locuiește la etajul superior apartamentului deținut de

reclamant și deși i-a cerut să-și repare instalația de baie aceasta nu a dat

curs solicitării astfel că peretele încăperii de baie a reclamantului s-a

infiltrat cu apă, degradându-se și l-a obligat să zugrăvească, în fiecare an,

dar situația nu a putut fi remediată întrucât pârâta, cu rea-credință nu a

executat reparațiile ce se impuneau.

Ulterior, reclamantul și a precizat

acțiunea în sensul că a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât și

a lui N.G.

Prin încheierea din 10 octombrie

2003, Judecătoria Ploiești a respins cererea motivat de faptul că reclamantul

nu a justificat poziția procesuală pentru N.G.

Aceeași instanță, prin sentința

civilă nr. 9606 din 15 decembrie 2003 a respins acțiunea reținând că

reclamantul a renunțat la proba cu expertiză tehnică, nu s-a prezentat în

instanță pentru a răspunde la interogator și a fost decăzut din proba cu

martori, astfel că nu și-a dovedit pretențiile.

S-au mai consemnat și susținerile

pârâtei din întâmpinare potrivit cărora, infiltrațiile de apă se datorau stării

de degradare a acoperișului blocului ceea ce a condus la degradarea chiar și a

pereților din apartamentul pârâtei.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia nr. 1024 din 5 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul

declarat de U.P. asistat de mama sa U.R. împotriva sentinței civile nr. 9666

din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Ploiești.

În motivarea soluției instanța de

apel răspunzând criticilor formulate de reclamant a învederat că respingerea

cererii de introducere în cauză în calitate de pârât a lui N.G.a fost corectă

cât timp reclamantul nu a justificat poziția procesuală de pârât a persoanei respective

și nu a probat calitatea acestuia de proprietar alături de pârâtă a

apartamentului amplasat deasupra celui al reclamantului.

Pe de altă parte, s-a învederat că

prin memoriul din 11 noiembrie 2003 reclamantul a făcut doar mențiunea că este

proprietarul apartamentului degradat din culpa pârâtei fără însă să solicite și

constatarea calității sale de proprietar, calitate în raport de care au și

promovat acțiunea.

În contra ambelor hotărâri

reclamantul U.P. asistat de mama sa U.R. a declarat recurs invocând motivele de

casare prev. de art. 304 pct. 4 și 5 C. proc. civ., și susținând în esență că

instanțele au încălcat principiul dreptului la apărare cât și cel al

disponibilității întrucât refuzându-le cererea de introducere în cauză a

pârâtului N.G. le-a înfrânt dreptul recunoscut de lege, de a fixa cadrul

procesual și a stabili participanții la proces. Au fost încălcate dispozițiile

art. 57 C. proc. civ., art. 13 și art. 135 C. proc. civ., întrucât în cererea

de precizare a acțiunii a evidențiat și motivul pentru care a înțeles să-l

cheme în judecată și pe N.G. iar dacă instanța nu ar fi fost lămurită avea

posibilitatea să procedeze conform art.129 C. proc. civ. A mai arătat că dacă

instanța ar fi apreciat că solicitarea de chemare în judecată a lui N.G. s-ar

fi făcut peste termenul prevăzut de lege și părțile nu ar fi consimțit să se

judece împreună se putea aplica art. 135 C. proc. civ. iar în cazul în care

s-ar fi considerat că și-ar fi exercitat drepturile procesuale contrar art. 723

1

C. proc. civ., instanța trebuia să facă aplicarea menționatului text de lege.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 1169 C. civ., cel ce

face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Or, în speță, așa cum a reținut

instanța de fond și a confirmat instanța de apel, reclamantul a renunțat la

proba cu expertiză de specialitate, nu s-a prezentat alături de mama sa pentru

interogator și nu a indicat martorii pe care înțelegea să-i audieze, astfel că

practic nu a administrat nici o probă din cele încuviințate și astfel nu și-a

dovedit acțiunea.

În ceea ce privește solicitarea

reclamantului de chemare în judecată și a lui N.G. în calitate de pârât, corect

instanțele au reținut că cererea reclamantului nu a fost motivată la instanța

de fond iar precizarea din apel că și acesta ar fi avut statutul de

coproprietar al apartamentului deținut de pârâți pe care îl locuiau împreună

era irelevantă cauzei, cât timp așa cum deja s-a reclamantul nu-și dovedise

acțiunea, atât la instanța de fond cât și în apel.

Pe de altă parte, pe lângă

argumentele reținute și de instanța de apel referitor la respingerea cererii de

chemare în judecată a lui N.G., este de semnalat și faptul că în speță nu erau

întrunite cerințele art. 57 C. proc. civ., întrucât N.G. nu putea pretinde

aceleași drepturi ca și reclamantul, cererea nu a fost motivată, nu s-au depus

exemplare pentru comunicare și copie de pe cererea de chemare în judecată,

întâmpinare și înscrisurile depuse.

Astfel fiind, celelalte aspecte, cum

ar fi sugerarea aplicării de către instanțe a dispozițiilor art.135 și art. 723

alin. (1) C. proc. civ., invocate de recurentul reclamant, au un caracter pur

ipotetic și prin urmare nu pot constitui obiect de critică în recurs cu atât

mai mult cu cât soluția instanței de apel nu este motivată pe menționatele

texte.

În acest context susținerile din

recurs potrivit cărora instanța și-a obstrucționat reclamantului dreptul de a

fixa cadrul procesul și respectiv i-a încălcat dreptul la apărare nu au suport

legal.

În fine, invocând dispozițiile art.

129 C. proc. civ., pentru a critica instanța de fond recurentul reclamant a

ignorat prevederile alin. (1) al menționatului text potrivit cărora părțile au

îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, ele au

obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau de judecată și să-și probeze pretențiile, ceea

ce însă recurentul reclamant, potrivit celor deja expuse nu a făcut.

Față de cele ce preced recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul U.P. asistat de mama sa, U.R., împotriva deciziei

nr.1024 din 5 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 decembrie 2004.