ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7111/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : U.P., minor în vârstă de 14 ani asistat de mama sa U.R., a chemat în judecată pe P.A.B. pentru a fi obligată să-și repare instalația de baie, sub sancțiunea în caz de neîndeplinirea obligației, a condamnării sale la daune cominatorii în cuantum de 10.000 lei pe fiecare zi de întârziere cu începere de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la îndeplinirea obligației. Reclamantul a mai cerut ca pârâta să-i restituie suma de 2.000.000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru perioada 2000-2003 sumă calculată provizoriu.

În motivarea acțiunii reclamantul a învederat că pârâta locuiește la etajul superior apartamentului deținut de reclamant și deși i-a cerut să-și repare instalația de baie aceasta nu a dat curs solicitării astfel că peretele încăperii de baie a reclamantului s-a infiltrat cu apă, degradându-se și l-a obligat să zugrăvească, în fiecare an, dar situația nu a putut fi remediată întrucât pârâta, cu rea-credință nu a executat reparațiile ce se impuneau. Ulterior, reclamantul și a precizat acțiunea în sensul că a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât și a lui N.G. Prin încheierea din 10 octombrie 2003, Judecătoria Ploiești a respins cererea motivat de faptul că reclamantul nu a justificat poziția procesuală pentru N.G.

Aceeași instanță, prin sentința civilă nr. 9606 din 15 decembrie 2003 a respins acțiunea reținând că reclamantul a renunțat la proba cu expertiză tehnică, nu s-a prezentat în instanță pentru a răspunde la interogator și a fost decăzut din proba cu martori, astfel că nu și-a dovedit pretențiile. S-au mai consemnat și susținerile pârâtei din întâmpinare potrivit cărora, infiltrațiile de apă se datorau stării de degradare a acoperișului blocului ceea ce a condus la degradarea chiar și a pereților din apartamentul pârâtei. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 1024 din 5 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de U.P. asistat de mama sa U.R. împotriva sentinței civile nr. 9666 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Ploiești.

În motivarea soluției instanța de apel răspunzând criticilor formulate de reclamant a învederat că respingerea cererii de introducere în cauză în calitate de pârât a lui N.G.a fost corectă cât timp reclamantul nu a justificat poziția procesuală de pârât a persoanei respective și nu a probat calitatea acestuia de proprietar alături de pârâtă a apartamentului amplasat deasupra celui al reclamantului. Pe de altă parte, s-a învederat că prin memoriul din 11 noiembrie 2003 reclamantul a făcut doar mențiunea că este proprietarul apartamentului degradat din culpa pârâtei fără însă să solicite și constatarea calității sale de proprietar, calitate în raport de care au și promovat acțiunea. În contra ambelor hotărâri reclamantul U.P.

asistat de mama sa U.R. a declarat recurs invocând motivele de casare prev. de art. 304 pct. 4 și 5 C. proc. civ., și susținând în esență că instanțele au încălcat principiul dreptului la apărare cât și cel al disponibilității întrucât refuzându-le cererea de introducere în cauză a pârâtului N.G. le-a înfrânt dreptul recunoscut de lege, de a fixa cadrul procesual și a stabili participanții la proces. Au fost încălcate dispozițiile art. 57 C. proc. civ., art. 13 și art. 135 C. proc. civ., întrucât în cererea de precizare a acțiunii a evidențiat și motivul pentru care a înțeles să-l cheme în judecată și pe N.G. iar dacă instanța nu ar fi fost lămurită avea posibilitatea să procedeze conform art.129 C. proc.

civ. A mai arătat că dacă instanța ar fi apreciat că solicitarea de chemare în judecată a lui N.G. s-ar fi făcut peste termenul prevăzut de lege și părțile nu ar fi consimțit să se judece împreună se putea aplica art. 135 C. proc. civ. iar în cazul în care s-ar fi considerat că și-ar fi exercitat drepturile procesuale contrar art. 723 1 C. proc. civ., instanța trebuia să facă aplicarea menționatului text de lege. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Or, în speță, așa cum a reținut instanța de fond și a confirmat instanța de apel, reclamantul a renunțat la proba cu expertiză de specialitate, nu s-a prezentat alături de mama sa pentru interogator și nu a indicat martorii pe care înțelegea să-i audieze, astfel că practic nu a administrat nici o probă din cele încuviințate și astfel nu și-a dovedit acțiunea.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului de chemare în judecată și a lui N.G. în calitate de pârât, corect instanțele au reținut că cererea reclamantului nu a fost motivată la instanța de fond iar precizarea din apel că și acesta ar fi avut statutul de coproprietar al apartamentului deținut de pârâți pe care îl locuiau împreună era irelevantă cauzei, cât timp așa cum deja s-a reclamantul nu-și dovedise acțiunea, atât la instanța de fond cât și în apel. Pe de altă parte, pe lângă argumentele reținute și de instanța de apel referitor la respingerea cererii de chemare în judecată a lui N.G., este de semnalat și faptul că în speță nu erau întrunite cerințele art. 57 C. proc. civ., întrucât N.G.

nu putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, cererea nu a fost motivată, nu s-au depus exemplare pentru comunicare și copie de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare și înscrisurile depuse. Astfel fiind, celelalte aspecte, cum ar fi sugerarea aplicării de către instanțe a dispozițiilor art.135 și art. 723 alin. (1) C. proc. civ., invocate de recurentul reclamant, au un caracter pur ipotetic și prin urmare nu pot constitui obiect de critică în recurs cu atât mai mult cu cât soluția instanței de apel nu este motivată pe menționatele texte. În acest context susținerile din recurs potrivit cărora instanța și-a obstrucționat reclamantului dreptul de a fixa cadrul procesul și respectiv i-a încălcat dreptul la apărare nu au suport legal.

În fine, invocând dispozițiile art. 129 C. proc. civ., pentru a critica instanța de fond recurentul reclamant a ignorat prevederile alin. (1) al menționatului text potrivit cărora părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecată și să-și probeze pretențiile, ceea ce însă recurentul reclamant, potrivit celor deja expuse nu a făcut. Față de cele ce preced recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul U.P. asistat de mama sa, U.R., împotriva deciziei nr.1024 din 5 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2004.