ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 224/2016

Decizia nr. 224/2016

Deliberând asupra excepției inadmisibilității, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 355 din 04 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă contestația formulată de condamnatul A. (deținut în Penitenciarul Tîrgu Jiu, jud. Gorj) împotriva sentinței penale nr. 242 din data de 03 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul cu nr. x/95/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 120 din 30 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, ca inadmisibilă și a fost obligat contestatorul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Craiova a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. x/95/2015 condamnatul A. a formulat contestație în anulare cu privire la sentința penală nr. 242 din 03 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/95/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 120 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel Craiova, motivând, în esență, că deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, s-a dispus condamnarea sa.

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., solicitând admiterea contestației în anulare formulată împotriva sentinței penale nr. 242 din 03 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/95/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 120 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel Craiova.

Din actele și lucrările dosarului a reieșit că, potrivit verificărilor efectuate de Compartimentul Executări penale din cadrul Tribunalului Gorj în Registrul pentru evidența și punerea în executarea sentințelor penale pe anul 2009, prin încheierea penală din 17 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, în baza art. 278 C. proc. pen., s-a îndreptat eroarea materială din cuprinsul sentinței penale nr. 242 din 3 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/95/2013 al Tribunalului Gorj, în sensul că s-a dispus indisponibilizarea prin instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului apartament de locuit situat în oraș Bumbești-Jiu, județul Gorj; de asemenea, s-a îndreptat eroarea materială din cuprinsul sentinței penale nr. 242 din 3 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/95/2013 al Tribunalului Gorj, în sensul că s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatei B. a duratei reținerii și arestului preventiv de la 25 aprilie 2013, la zi, în loc de deducerea din pedeapsa aplicată inculpatei B. a duratei reținerii și arestului preventiv de la 25 mai 2013, la zi.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 120 din 30 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-au admis apelurile formulate de parchet și inculpații C., D., E., F., A., B., G., H., I. și J., s-a desființat sentința penală, în parte, în ce privește latura penală cu privire la inculpații sus menționați, s-a înlăturat sporul de 2 ani închisoare aplicat inculpatului C., și s-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat, de 11 ani închisoare în pedepsele componente.

Privitor Ia inculpatul A., s-a înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat prin hotărârea apelată și s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată acestui inculpat în pedepsele componente. In baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (7 acte materiale) în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. actual (5 acte materiale), precum și din infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (5 acte materiale) în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. actual (6 acte materiale).

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. actual (5 acte materiale), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. din 1969 pe o durată de 4 ani. În baza art. 329 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. actual (6 acte materiale), același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34, lit. b) și art. 35 C. pen. din 1969, s-au recontopit pedepsele de mai sus cu pedepsele aplicate inculpatului prin hotărârea apelată pentru infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. actual, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. din 1969 pe o durată de 4 ani.

Totodată, s-a dispus deducerea în continuare a arestului preventiv de la 03 iunie 2014 la zi pentru inculpații: C., D., E., F., A., B. și G., iar cheltuielile judiciare în cuantum de câte 200 lei (onorarii parțiale avocat oficiu pentru inc. F., D., C., B., A. și J.), au rămas în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocatură Dolj.

Prin încheierea din 02 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a dispus: „Admite cererea. Dispune îndreptarea erorii materiale din minuta și dispozitivul Deciziei penale nr. 120 din 30 ianuarie 2015, în Dosarul nr. x/95/2013 al Curții de Apel Craiova. Înlătură măsura confiscării dispusă prin hotărârea apelată cu privire la imobilul apartament de locuit situat în oraș Bumbești-Jiu, Jud. Gorj cum din eroare s-a menționat''.

Prin sentința penală nr. 274 din 08 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul cu nr. x/95/2015, Tribunalul Gorj a declinat competența soluționării cererii formulate de A., deținut în Penitenciarul Tg. Jiu, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, urmând ca suma de 130 lei reprezentând onorariu avocat oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că petentul se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 242 din 03 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/95/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 120 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel Craiova, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. actual (5 acte materiale); infr. prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. actual (6 acte materiale); art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. actual (5 acte materiale); art. 329 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. actual (6 acte materiale); art. 7 alin. (1) din L 39/2003 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. actual.

S-a arătat că cererea în contestație în anulare poate fi formulată în scris, personal, prin reprezentant legal sau mandat cu procură specială, iar în cauză, condamnatul A., la termenul din 08 decembrie 2015, a menționat că își însușește cererea formulată de unchiul său, numitul K., invocând în drept dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

Astfel, tribunalul a reținut că judecarea contestației în anulare întemeiată pe cazurile prevăzute în art. 426 lit. b) - h) C. proc. pen., este de competența instanței care a pronunțat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere, respectiv Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Primind cauza spre competenta soluționare a contestației formulată de condamnatul A., Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a înregistrat-o Ia data de 21 decembrie 2015, sub nr. x/54/2015.

Examinând contestația în anulare, curtea de apel a reținut că A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin. a) și b) C. pen. 1969, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) V.C.P. și proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, reținându-se în fapt că, în perioada 2010-05 martie 2013, cu ajutorul altor inculpați din cauză, a participat la recrutarea, cazarea, transportarea și transferarea prin acte de înșelăciune, amenințare și violență, în scop de exploatare sexuală, în Anglia, a persoanelor vătămate L., M., N., O., P., R., și S.. De asemenea, în aceeași perioadă, a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției și a obținut foloase de pe urma practicării prostituției de către numitele T., U., J., V. și X.

Cu ocazia judecării cauzei în fond, inculpatul A. a negat săvârșirea infracțiunilor, arătând că nu s-a implicat și nu are cunoștință despre traficarea persoanelor vătămate și nici despre activitatea de prostituție pe care se pretinde că a înlesnit-o, arătând că a fost un simplu transportator, neexistând probe în sensul că ar fi exercitat acte de constrângere sau înlesnire a activității de prostituție desfășurate de persoanele vătămate, inculpatul formulând apărări în legătură cu fiecare dintre persoanele vătămate, în final solicitând achitarea, întrucât nu este autorul infracțiunilor deduse judecății.

Aceste critici ale inculpatului rezultă în mod evident din practicaua și considerentele Deciziei penale nr. 120 din 30 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/95/2013, fiind examinate de instanța de apel (pag. 116 parag. 3 - pag. 118 paragraf penultim din decizie) și respinse ca nefondate.

Prin prezenta contestație în anulare, condamnatul A. a invocat incidența art. 426 lit. b) C. proc. pen. (când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal), motivată însă prin critici de netemeinicie a soluției de condamnare, în sensul că nu a fost dovedită săvârșirea infracțiunilor de către condamnat sub aspect obiectiv și subiectiv. In acest ultim sens s-a invocat împrejurarea că A. a fost doar transportator al unor cunoștințe, fără să știe că respectivele persoane sunt implicate într-o activitate de recrutare și exploatare prin practicarea prostituției și, de asemenea, că nu a înlesnit practicarea prostituției și nu a obținut foloase patrimoniale din această activitate.

Din examinarea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că legiuitorul a stabilit expres condițiile de admisibilitate în principiu pentru contestația în anulare, după cum urmează:

- cererea de contestați în anulare este făcută în termenul prevăzut de art. 428 alin. (2) C. proc. pen. (pentru motivul de contestație prev de art. 426 lit. b) C. proc. pen., contestația poate fi introdusă oricând);

- motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prev de art. 426;

- în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Analizând aceste prevederi în raport de conținutul cererii de contestație în anulare, curtea de apel a reținut că, deși contestatoml a invocat existența unor probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal - asemenea cauze fiind cele prev de art. 16 lit. e)-j) C. proc. pen. (lipsa plângerii prealabile sau a altei condiții prevăzute de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; intervenirea amnistiei, prescripției sau decesul inculpatului; retragerea plângerii prealabile, intervenirea împăcării sau a unui acord de mediere, în condițiile legii; existența unei cauze de nepedepsire prevăzute de lege; existența autorității de lucru judecat; intervenția unui transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), argumentarea cererii se referă la un motiv de achitare, respectiv cel prev de art.  16 lit. c) C. proc. pen. - nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea.

Față de aceste considerente curtea de apel a reținut că prezenta contestație în anulare nu îndeplinește condițiile de admisibilitate analizate anterior, astfel că, în conformitate cu prevederile citate, a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva Deciziei penale nr. 355 din 04 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/54/2015, a formulat apel condamnatul A.

În esență, condamnatul a susținut că Hotărârea nr. 355/2016 nu este definitivă și poate fi supusă apelului. Totodată, a susținut că în cauză este incidență o cauză de încetare a procesului penal.

Examinând apelul formulat de condamnatul A., /nalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În speța dedusă judecății, condamnatul A. a declarat apel împotriva Deciziei nr. 355 din 04 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată împotriva deciziei de condamnare.

Înalta Curte constată însă că decizia apelată este definitivă, curtea de apel pronunțându-se doar asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare. în acest sens se observă că, deși art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilește că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 C. proc. pen. Așadar, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 432 C. proc. pen. întrucât nu a fost depășit momentul procesual al admisibilității în principiu.

De altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele Hotărârii prealabile nr. 5 din 04 martie 2015 că „În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 C. proc. pen.:

a) dispozițiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate;

b) spre deosebire de dispozițiile legale menționate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4) potrivit cărora ,,Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu. "

Se constată, așadar, că apelantul condamnat A. a învestit Înalta Curte cu soluționarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 355 din 04 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/54/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 260 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 355 din 04 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/54/2015.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar suma de 260 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 mai 2016.