ÎCCJ, Decizia nr. 478/2011

Ședința publică de la 28 noiembrie 2011 Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 908 din 26 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 3180/1/2010 a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta S.A. Inotești împotriva rezoluției nr. 24450/5377/VIII/1/2009 din 9 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 24450/5377/VIII/1/2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 9 noiembrie 2009, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a plângerii formulate de petiționara S.A.

Inotești, prin reprezentant legal D.M. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că prin plângerea înregistrată la 29 octombrie 2009 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, petenta, prin reprezentantul său legal D.M., a solicitat „cercetarea judecătorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a procurorului de ședință de la cele 3 termene care au falsificat calitatea părților în dosarul nr. 374/42/2008 și au dat termen la 17 noiembrie 2009”. Prin aceeași plângere petentul a solicitat cercetarea penală a magistratului procuror O.L. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen.

- faptă săvârșită în legătură cu rezoluția nr. 18174/5717/VIII/1/2008 din 11 decembrie 2008, precum și a procurorului general care a întocmit rezoluția nr. 12739/6633/VIII/1/2008 din 11 decembrie 2008. S-a constatat că plângerea formulată nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 221 C. proc. pen., astfel încât aceasta este inadmisibilă. Indicarea, în cuprinsul plângerii, a mențiunilor cerute de textul de lege invocat constituie o condiție de admisibilitate a plângerii, dându-i acestuia un conținut precis, clar. Împotriva rezoluției procurorului, petentul D.M. a formulat în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., plângere la instanță solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea de cercetări.

Plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă de către Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin sentința nr. 908 din 26 mai 2010, cu motivarea că plângerea petentei nu a fost îndreptată împotriva unei soluții de neîncepere a urmăririi penale dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe, petenta S.A. Inotești a declarat recurs. Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petentă nu este fondat. Potrivit art. 278 1 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale sau a ordonanței, ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Rezultă așadar, din cuprinsul normelor legale enunțate, că plângerea care are un asemenea temei vizează exclusiv o rezoluție sau ordonanță a procurorului de netrimitere în judecată, confirmată ca urmare a respingerii plângerii formulate în temeiul art. 275-278 C. proc.

pen. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că plângerea petentei adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate face obiectul controlului judecătoresc reglementat de prevederile art. 278 1 C. proc. pen., întrucât nu privește o soluție de netrimitere în judecată dispusă de procuror, iar din examinarea actelor dosarului a rezultat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a comunicat acesteia o soluție de netrimitere în judecată. Invocarea de către recurenta petentă a prevederilor art. 278 1 C. proc. pen., este greșită, întrucât, astfel cum s-a arătat, nu sunt incidente dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., deoarece petenta nu a făcut dovada existenței unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, împotriva căreia să fi făcut plângerea cu care a investit instanța de fond.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.A. Inotești împotriva sentinței nr. 908 din 26 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 3180/1/2010. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.A. INOTEȘTI împotriva sentinței nr. 908 din 26 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 3180/1/2010. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2011.