ÎCCJ, Decizia nr. 343/2011

Ședința publică de la 20 iuie 2011 Asupra recursului de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 1615 din 28 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției nr. 6003/2887/VIII-1/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică; a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin rezoluția nr. 8414/2145/VIII/1/2010 din 8 iunie 2010 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A.I., întrucât aceasta nu întrunea condițiile de fond și formă prevăzute de art. 222 C. proc.

pen. În fapt, s-a reținut că prin plângerea ce a făcut obiectul lucrării nr. 8414/2145/VIII/1/2010, petentul A.I. a solicitat cercetarea magistratului Iacob Marius, procuror șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care a soluționat, în opinia petiționarului, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, lucrările nr. 2383/1449/VIII/1/2010, 2387/1445/VIII/1/2010, 23891451/VIII/1/2010, 2391/1447/VIII/1/2010, 2709/1387/VIII/1/2010 ale aceleiași unități de parchet. De asemenea, petentul a formulată plângere împotriva magistraților O.O., procuror șef adjunct al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, V.R., R.J.

și A.D., procurori în cadrul aceleiași secții, precum și împotriva mai multor magistrați judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție care au soluționat dosarele nr. 9570/1/2009, 9718/1/2009, 9770/1/2009, 9771/1/2009, 9804/1/2009, 9805/1/2009, 255/1/2009. Procurorul a constatat că petentul nu a evidențiat vătămările ce i-au fost cauzate, mijloacele de probă pe care plângerea penală se întemeiază și nici elementele constitutive ale vreunei infracțiuni. Plângerea formulată de către petentul A.I.

împotriva rezoluției sus menționate a fost respinsă, ca neîntemeiată, de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția nr. 6003/2887/VIII-1/2010 din 15 iulie 2010. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul A.I., înregistrată la data de 5 august 2010 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. 6628/1/2010, susținând că aceasta este „netemeinică, ilegală și abuzivă”; petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. Examinând actele dosarului, prima instanță a constatat că plângerea petentului este inadmisibilă, întrucât nu este îndreptată împotriva unei rezoluții sau ordonanțe de netrimitere în judecată.

S-a reținut că, în cauză, nu a fost adoptată o soluție de netrimitere în judecată ci una de respingere a plângerii petentului pentru neîndeplinirea condițiilor cerute de art. 222 C. proc. pen., rezoluția procurorului putând fi supusă numai controlului ierarhic intern, conform art. 278 C. proc. pen., posibilitate de care petentul a uzat, astfel cum rezultă din actele dosarului nr. 6003/2887/VIII-1/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Având în vedere că măsura dispusă de procuror prin rezoluția atacată în prezenta cauză nu se circumscrie dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. și că orice alte acte sau măsuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispoziției acestuia nu sunt supuse plângerii ce se poate adresa judecătorului, prima instanță a respins plângerea petentului A.I., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petentul; recursul nu a fost motivat. Analizând cauza sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează. Astfel după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 275 și următoarele C. proc. pen. împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală orice persoană poate face plângere, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, plângerea fiind soluționată potrivit distincțiilor prevăzute de art. 275 alin. (3) C. proc. pen. și art. 278 alin. (1) și (2) C. proc. pen. În materia soluțiilor de netrimitere în judecată legiuitorul a prevăzut nu doar posibilitatea exercitării controlului ierarhic (potrivit art. 278 C. proc.

pen.), dar și a celui judecătoresc, în procedura specială reglementată de art. 278 1 C. proc. pen. Rezultă așadar că în situația în care într-o cauză concretă nu s-a dispus una dintre soluțiile expres și limitativ prevăzute de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. și nici nu sunt incidente alte cazuri de excepție în care legiuitorul a prevăzut dreptul de a se supune o soluție/măsură a procurorului cenzurii instanței, nu există dreptul de a ataca prin plângere actul procurorului. În cauza dedusă judecății petentul s-a adresat primei instanțe cu o cerere neprevăzută de legea procesuală în vigoare, deoarece, deși întemeiată pe prevederile art. 278 1 C. proc. pen., plângerea formulată nu avea ca obiect una dintre soluțiile de netrimitere în judecată expres și limitativ prevăzute de art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., pentru ca partea să fie îndrituită a sesiza instanța în această procedură. Se constată, așadar, că prima instanță a dat o justă interpretare și aplicare prevederilor legale incidente, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică. Pentru considerente ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinței nr. 1615 din 28 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 6628/1/2010. Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 iunie 2011.