ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1541/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 81 din 27 martie 2007, a

respins acțiunea în anulare formulată de reclamanta D. SCM CRAIOVA cu sediul

social în municipiul Craiova județul Dolj în contradictoriu cu pârâții SC M.R.P.

SRL și V. SCM, ambele cu sediul social în municipiul Craiova județul Dolj, ca

neîntemeiată. De asemenea, a mai fost obligată contestatoarea să plătească

intimatei SC M.R.P. SRL suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în principal că, petenta D. SCM CRAIOVA a

formulat acțiune în anulare împotriva sentinței nr. 126 din 4 iulie 2006

pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației

Meșteșugărești U.C.E.C.O.M., în dosarul nr. 287/2005, în contradictoriu cu

intimatele V. SCM și SC M.R.P. SRL, solicitând desființarea sentinței arbitrale

și pe fond admiterea acțiunii sale precizate în sensul de a se constata

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2069

din 20 decembrie 2002 încheiat între intimate și obligarea intimatei SC M.R.P. SRL

de a lăsa contestatoarei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața

de 18,908 m.p. compusă din 9 m.p spațiu comercial și 9,905 m.p. grup social, situată în Craiova, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii,

în anulare, petenta a arătat că prin sentința arbitrală atacată i s-a respins

acțiunea, că instanța arbitrală nu a ținut seama de actele depuse la dosar,

considerându-le relevante numai pe cele depuse de pârâta V. SCM, în realitate

spațiul aparține numai reclamantei, greșit nu a fost administrată proba cu

expertiză tehnică din care ar fi putut rezulta în mod clar cât anume deține

fiecare parte și în temeiul căror acte de proprietate, a fost dată dovada de

lipsă de rol activ și încheierea dezbaterilor s-a făcut în lipsa

reprezentantului legal al acesteia.

S-a apreciat că în

cauză nu sunt incidente prevederile art. 364 lit. d), f) și i) C. proc. civ.,

deoarece reclamanta avea termen luat în cunoștință și a depus la dosar note de

concluzii scrise, tribunalul arbitral s-a pronunțat corect și complet asupra

cererii de revendicare a reclamantei și nici nu a fost încălcată ordinea

publică și bunele moravuri.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 81 din 27 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta D. SCM Craiova, care a

criticat-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului și modificarea

sentinței atacate, iar pe cale de consecință să se constate nulitatea absolută

a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2069 din 20 decembrie

2002 încheiat între pârâtele V. SOCOM și SC M.R.P. SRL, precum și obligarea

pârâtei SC M.R.P. SRL de a lăsa reclamantei în deplină și liniștită posesie o

suprafață totală de 18,905 m.p. compusă din 9 m.p. spațiu comercial și 9,905 m.p. grup social, situată în Craiova.

În subsidiar,

recurenta a solicitat, admiterea recursului și trimiterea cauzei spre

rejudecare a acțiunii în anulare la Curtea de Apel București, fiind nevoie de

administrarea unor probe noi, respectiv martori, acte, interogatoriu luat

pârâților și o expertiză tehnică pentru a se măsura cu exactitate întregul

imobil, a se observa cât anume deține fiecare societate și în temeiul căror acte

și titluri de proprietate.

Intimatele pârte SC M.R.P.

SRL Craiova și V. SCM Craiova au depus întâmpinări, prin care au cerut

respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate

criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt

neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefundat, recursul reclamantei D. SCM

Craiova pentru următoarele considerente.

Este adevărat că în

materia procedurii arbitrale, întreaga procedură trebuie să asigure părților,

sub sancțiunea nulității hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament,

respectarea dreptului de apărare și a principiului contradictorialității. De

asemenea, părțile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin

reprezentant și pot fi asistate de orice persoană, iar neprezentarea părții

legal citate nu împiedică dezbaterea litigiului.

Nu poate fi primită

critica recurentei conform căreia, în condițiile dispozițiilor art. 364 lit. d)

C. proc. civ., în mod abuziv, instanța arbitrală a soluționat cauza în lipsa

apărătorului ales al reclamantei, deși acesta formulase cerere de amânare

temeinic motivată, împrejurare care a dus la soluționarea dosarului fără o

apărare judicioasă.

Din verificarea

documentației existente, rezultă că reclamanta D. SCM Craiova, la data de 28

noiembrie 2005, a solicitat Curții de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională

a Cooperației Meșteșugărești – U.C.E.C.O.M., în contradictoriu cu pârâta V. SOCOM

Craiova, să-i fie lăsată în deplină proprietate și liniștită posesie o

suprafață totală de 18,905 m.p. situată în Craiova.

Încă de la primul

termen al procedurii arbitrale, respectiv 12 ianuarie 2006, reclamanta a fost

reprezentată de avocat, care ulterior atât la termenele din 14 februarie 2006

și 14 martie 2006 a depus acte și a solicitat introducerea în cauză a pârâtei

SC M.R.P. SRL Craiova, cereri admise de instanța arbitrală. La termenul din 11

aprilie 2006, apărătorul reclamantei a depus acte, iar la data de 5 iunie 2006

prin cerere scrisă a cerut amânarea cauzei pentru motivul că se află în

concediu postnatal.

De remarcat că, prin

încheierea de ședință din data de 20 iunie 2006, instanța arbitrală, având în

vedere complexitatea cauzei și faptul că părțile au depus concluzii scrise până

la această dată a amânat pronunțarea la 4 iulie 2006.

Într-adevăr,

reclamanta a depus prin registratură, la 19 iunie 2006 concluzii scrise,

semnate de apărătorul desemnat a-i acorda asistență juridică.

Este unanim admis că

partea, care a fost prezentă sau reprezentată la un termen, nu va fi citată în

tot cursul arbitrajului, fiind presupusă că cunoaște termenele următoare.

Amânarea solicitată în scris de apărătorul reclamantei nu este de natură a-i

încălca dreptul la o apărare eficientă, deoarece pe tot parcursul procedurii a

administrat probe și a depus note scrise, nefiindu-i prejudiciat sub nici un

aspect dreptul invocat și nici contradictorialitatea.

Nejustificată este și

critica cu privire la motivul întemeiat pe dispozițiile art. 364 lit. f) C.

proc. civ., deoarece există o deplină concordanță între dispozitivul hotărârii

arbitrale și obiectul acțiunii promovate, recurenta nefăcând dovada că

tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut s-au

nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Din perspectiva

motivului de anulare întemeiat pe reglementările cuprinse în art. 364 lit. i) C.

proc. civ., fără putere de tăgadă, că nu se pot include criticile cu privire la

stabilirea situației de fapt, pe larg evocată de recurentă și care vizează problemele

de fond.

Nu se impune nici

trimiterea cauzei spre rejudecare a acțiunii în anulare la Curtea de Apel București în vederea administrării de noi probe, indicate în cererea de

recurs: martori, expertiză tehnică, acte și interogatorii ale părților, prin

aceea că în această fază procesuală, specifică acțiunii în anulare, instanța de

fond a stabilit o corectă situație de fapt și de drept. Reclamanta avea

posibilitatea administrării acestor probe în procedura arbitrală, dar nu le-a

solicitat, iar instanța arbitrală nu se poate substitui părților în proces

referitor la administrarea probelor. Mai mult, acțiunea în anulare, așa cum

jurisprudența a stabilit, apare ca o cale restrictivă de atac, în condițiile în

care nu permite decât analiza limitată a hotărârii atacate.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta D. SCM

Craiova împotriva deciziei nr. 87 din 23 martie 2007 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, neregăsindu-se nici o cerință

prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta D. SCM Craiova, împotriva deciziei nr. 81 din 27 martie

2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 8 mai 2008.