ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1524/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 484 din 12 mai 2009

pronunțată în dosarul nr. 7535/63/2008 a Tribunalului Dolj, secția comercială,

s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC D. SA Craiova împotriva pârâtei S.C.M.S.

Craiova și s-a constatat că reclamanta are un drept de proprietate în cotă

indiviză de ½ asupra suprafeței de 45,21 mp din imobilul situat

administrativ în Craiova, pârâta fiind obligată să lase reclamantei în deplină

proprietate și liniștită posesie suprafața de 46,28 mp identificată conform

expertizei.

Pentru a pronunța această soluție prima

instanță a reținut în esență că potrivit adresei nr. 1894 din 23 martie 1981

emisă de U.J.C.M. Dolj, autoarei reclamante i-au fost repartizate spațiile din

litigiu pentru desfășurarea activității specifice obiectului de activitate, iar

prin sentința nr. 155 din 18 august 2005 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe

lângă A.N.C.M. - U.C.E.C.O.M. București s-a stabilit dreptul de proprietate al

reclamantei asupra suprafeței utile de 259,73 mp și a cotelor indivize comune,

aspecte confirmate prin expertiza efectuată în cauză, motiv pentru care

acțiunea fiind întemeiată a fost admisă.

Apelul formulat de pârâtă a fost admis

prin decizia nr. 272 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii

reclamantei.

Pentru a proceda astfel, instanța de apel

a arătat că titlul invocat de reclamantă drept temei al pretențiilor sale nu

îndeplinește condiția de act doveditor al dreptului de proprietate pentru că

hotărârea arbitrală nu este opozabilă pârâtei și de asemenea hotărârea

arbitrală opusă de pârâtă reclamantei nu valorează titlu de proprietate deoarece

aceasta nu poate avea efectul unei hotărâri judecătorești definitive în materia

stabilirii unor astfel de drepturi, care nu pot face obiectul hotărârii

arbitrale, în sensul art. 340 C. proc. civ.

De asemenea, nici celelalte înscrisuri

prezentate de reclamantă nu reprezintă în sensul legii acte doveditoare ale

dreptului de proprietate acestea atestând doar o simplă stare de fapt.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC D.S.C.M. CRAIOVA criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor, după reluarea

stării de fapt, recurenta susține că a dobândit dreptul de proprietate asupra

suprafețelor din litigiu în anul 1983, conform înregistrărilor din contabilitate,

și respectiv prin hotărârea arbitrală menționată, înscrisă în cartea funciară

potrivit Legii nr. 7/1996, aspecte confirmate prin expertiza efectuată în

cauză, situație în care prin decizia recurată, fără nicio justificare s-a admis

apelul pârâtei.

La termenul de astăzi, din oficiu,

Curtea, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ. a invocat motivul de ordine

publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., respectiv necompetența

instanțelor comerciale în soluționarea cauzei.

Analizând recursul formulat din această

perspectivă, se va reține că obiectul cererii de chemare în judecată constă în

reglementarea dreptului de proprietate, solicitat de reclamantă în temeiul art.

480 C. civ., situație în care în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 4 și

art. 56 C. com. care să determine competența instanțelor comerciale, întrucât

stabilirea dreptului de proprietate asupra unor spații indivize comune și a

folosinței acestora, are un caracter civil, iar acțiunea nu derivă din fapte de

comerț ori contracte și obligații ale unui comerciant, astfel cum prevăd

dispozițiile legale anterior menționate.

Prin urmare, litigiul nu se înscrie în

sfera actelor și faptelor de comerț, motiv pentru care, în speță sunt incidente

dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., iar competența soluționării cauzei în

primă instanță, revine judecătoriei, ca instanță civilă.

În consecință, recursul reclamantei va fi

admis, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va dispune casarea deciziei

și a sentinței și trimiterea cauzei pentru competentă soluționare Judecătoriei

Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC

D.S.C.M. Craiova împotriva deciziei nr. 272 din 9 decembrie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția comercială. Casează decizia și sentința și

trimite cauza în primă instanță la Judecătoria Craiova, ca instanță civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2010.