ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2274/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a

constatat următoarele:

Prin sentința nr. 2764 din 8 iunie 2010

a Curții de Apel București

a

fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a STATULUI ROMÂN PRIN

MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

A fost respinsă acțiunea formulată de

reclamantul C.D., și a fost respinsă cererea având ca obiect obligarea la

emiterea certificatului preschimbat formulată în contradictoriu cu SECRETARIATUL

DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989, ca rămasă fără

obiect.

Instanța a respins cererea de despăgubiri

pentru daune morale ca neîntemeiată și a respins cererea de acordare a

indemnizației formulată în contradictoriu cu S.S.P.R., ca fiind introdusă

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Instanța a respins acțiunea în

constatare formulată la 25 noiembrie 2008, ca inadmisibilă.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că

prin cererea

introductivă, reclamantul C.D., în

executarea unei pedepse de 12 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor

prevăzută de art. 174 C. pen., a chemat în judecată pârâții Statul Român

reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor și Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 (S.S.P.R.), solicitând

instanței să dispună obligarea pârâților la emiterea certificatului de

revoluționar preschimbat și plata retroactivă a indemnizației lunare, precum și

plata daunelor morale.

Pârâtul S.S.P.R. a formulat

întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei procedurii prealabile, a

prematurității și a inadmisibilității.

Pârâtul Statul Român reprezentat de

Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive.

Curtea a pronunțat în dosarul nr. 4569/2/2008

al acestei instanțe sentința nr. 3550 din 16 decembrie 2008 prin care a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de

Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea formulată împotriva

acestuia în consecință, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamant

împotriva Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 ca prematur introdusă.

Sentința arătată a fost casată prin

decizia civilă nr. 3434 din 19 iunie 2009 a I.C.C.J., cauza fiind trimisă spre

rejudecare instanței de fond.

In ședința publică din 18 mai 2010

reclamantul a arătat că a primit certificatul de Luptător pentru Victoria

Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, acesta

fiind prezentat instanței.

Reclamantul a arătat, la același

termen, că solicită soluționarea cererii accesorii depuse la 25 noiembrie 2008

și că solicită plata indemnizației de la 03 noiembrie 2004 până în prezent,

plus dobânzile aferente.

Analizând actele dosarului, instanța

de fond a reținut, în ceea ce privește cererea de obligare la emiterea

certificatului preschimbat și pretenții formulată împotriva pârâtului Statului

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, că această parte nu are calitate

procesuală pasivă în cauză, întrucât Statul Român nu este subiect al raportului

juridic de drept administrativ.

Prin cererea depusă la 25 noiembrie 2008

(fila 61) reclamantul a solicitat ca instanța să constate ca Statul Român, prin

intermediul Justiției Române care se alătură SRI și sistemului penitenciar

român, acționează și funcționează asupra persoanei sale ca și poliție politică

și dorind exterminarea sa, că justiția judecă încălcând chiar ea legea,

Constituția și CEDO.

Curtea a constatat că acțiunea în

constatare așa cum a fost formulată nu este admisibilă. S-a reținut că acțiunea

reclamantului conține critici generale la adresa Statului Român și a Justiției,

fără a fi formulate pretenții concrete bazate pe vreun raport juridic, iar

cererea de constatare a acțiunilor de poliție politică ce s-ar exercita asupra

sa din partea Statului nu poate fi primită, în condițiile în care reclamantul

poate promova o acțiune în realizarea dreptului (anularea actelor pretins

vătămătoare/obligație de a face).

Având în vedere că în timpul

procesului a fost eliberat certificatul de revoluționar, Curtea constată că

cererea de obligare a S.S.P.R. la emiterea acestui act a rămas fără obiect.

Instanța a apreciat că cererea de

despăgubiri pentru daune morale nu este dovedită, aceasta nefiind susținută

prin împrejurări care să denote un prejudiciu psihic suferit de reclamant.

Instanța a respins cererea de

obligarea a pârâtului la plata indemnizației cuvenite din 2004, ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamantul, criticând hotărârea instanței de fond ca nelegală și

netemeinică.

Recurentul a arătat că instanța de

fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, devenind putere despotică

și totalitară, refuzând să se conformeze deciziei nr. 3434 din 19 iunie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurentul a arătat că instanța de

fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, adică nu a acordat nimic, fiind respinse

toate cererile reclamantului.

S-a susținut că prin hotărârea dată

instanța de recurs a încălcat formele de procedură prevăzute de lege sub

sancțiunea nulității, întrucât același judecător a soluționat cauza prin

sentința nr. 3550 din 16 august 2008, dar și sentința acum atacată, respectiv

sentința nr. 2764 din 8 iunie 2010.

Recurentul a prezentat pe larg

concepția sa despre stat, putere, popor și democrație, arătând că justiția

română nu satisface cerința prevăzută de dispozițiile art. 6 din CEDO, care

garantează dreptul la un proces echitabil și judecarea cauzei de o instanță

imparțială.

A prezentat faptul că judecătorul

cauzei s-a mai pronunțat și în alte cauze care îl privesc pe recurent,

pronunțând soluții nefavorabile acestuia și a apreciat că ar fi necesar ca toți

judecătorii români să facă cerere de abținere pentru a nu mai lua parte la vreo

judecată, penală sau civilă, până când justiția română va deveni iarăși

autoritate publică, independentă și imparțială.

Recurentul a făcut critici la adresa

actului de judecată și la adresa magistraților în general, arătând că aceștia

sunt părtinitori și favorizează statul român în detrimentul/în defavoarea

recurentului, care se consideră astfel discriminat, fiindu-i încălcate drepturi

prevăzute de lege și lezate interesele sale legitime prin hotărârile

judecătorești pronunțate.

Înalta Curte de Casație și Justiție

sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs

formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte a constatat că, prin cererea introductivă, reclamantul C.D.

a chemat în judecată pârâții Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei

și Finanțelor și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 (S.S.P.R.), solicitând instanței să se dispună obligarea

pârâților la emiterea certificatului de revoluționar preschimbat și plata

retroactivă a indemnizației lunare, precum și plata daunelor morale.

Văzând dezlegarea dată de instanța de

fond asupra cauzei, Înalta Curte a constatat că în mod corect s-a reținut lipsa

calității procesuale pasive

a Statului

Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, în raport de

cererea

de obligarea a pârâtului la plata indemnizației cuvenite din 2004,

întrucât conform Legii nr. 341/2004, art. 32, „

(1) Indemnizațiile prevăzute la

art. 4 alin. (2) - (5) și la art. 5

alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare,

care se acordă beneficiarilor titlurilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a)

și b) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se

suportă de la bugetul de stat și sunt prevăzute în bugetele Ministerului

Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Ministerului Apărării și

Ministerului Administrației și Internelor, după caz.

(2) Stabilirea și plata

indemnizațiilor prevăzute la alin. (1) se fac de către casele teritoriale de

pensii, respectiv de către serviciile de pensii ale Ministerului Apărării sau

Ministerului Administrației și Internelor, după caz, pe baza documentelor

doveditoare ale titlurilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a) și b) din

Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a

copiei certificate pentru conformitate de pe noul tip de certificat, și a

actului de identitate ".

Având în vedere faptul că a fost

eliberat certificatul de revoluționar preschimbat al recurentului-reclamant, Înalta

Curte a constatat că soluția instanței de fond este corectă și pentru acest

capăt de cerere, nefiind motive de casare sau modificare a sentinței atacate.

Toate celelalte critici formulate de

recurent nu pot fi primite de instanța de control judiciar întrucât sunt

nefondate. Astfel, susținerea că instanța de fond și-a depășit atribuțiile și a

refuzat să se conformeze deciziei nr. 3434/2009 a Înaltei Curți nu poate fi

primită de această instanță.

Înalta Curte reține că prin decizia

nr. 3434/2009 invocată a fost casată sentința atacată și a fost trimisă spre

rejudecare cauza privind pe C.D. și Statul Român reprezentat de Ministerul

Economiei și Finanțelor și Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 (S.S.P.R.). Instanța de recurs a constatat

că dosarul de revoluționar al reclamantului a fost validat de Comisia din

cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989, care 1-a propus spre avizare favorabilă la Comisia Parlamentară a

Revoluționarilor din Decembrie 1989, care, l-a rândul ei, a avizat favorabil

dosarul recurentului.

Întrucât, în raport de susținerile

părților și de probele administrate în cauză, s-a constatat că dreptul pretins

de recurentul-reclamant este născut și actual, urmând ca eliberarea

certificatului de revoluționar preschimbat să depindă doar de efectuarea unor

operațiuni administrative, respectiv, imprimarea și semnarea acestuia de către

autoritatea competentă, instanța de casare a constatat că instanța de fond

trebuia să analizeze dacă Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 a procedat la nesoluționarea în termenul

legal a cererii recurentului de eliberare a noului certificat de revoluționar,

în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Având în vedere faptul că instanța a

pronunțat o hotărâre prin care nu a cercetat fondul cauzei, Înalta Curte a

casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,

motiv pentru care nu poate fi primită nici critica privind pronunțarea

hotărârii de același magistrat, întrucât în primă instanță magistratul nu s-a

pronunțat pe fondul cauzei.

Pentru aceste considerente, văzând că

nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312

C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de C.D.

împotriva sentinței nr. 2764 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 aprilie 2011.