ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2274/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin sentința nr. 2764 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a STATULUI ROMÂN PRIN

MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C.D., și a fost respinsă cererea având ca obiect obligarea la emiterea certificatului preschimbat formulată în contradictoriu cu SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989, ca rămasă fără obiect. Instanța a respins cererea de despăgubiri pentru daune morale ca neîntemeiată și a respins cererea de acordare a indemnizației formulată în contradictoriu cu S.S.P.R., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Instanța a respins acțiunea în constatare formulată la 25 noiembrie 2008, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea introductivă, reclamantul C.D., în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., a chemat în judecată pârâții Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 (S.S.P.R.), solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la emiterea certificatului de revoluționar preschimbat și plata retroactivă a indemnizației lunare, precum și plata daunelor morale. Pârâtul S.S.P.R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei procedurii prealabile, a prematurității și a inadmisibilității.

Pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Curtea a pronunțat în dosarul nr. 4569/2/2008 al acestei instanțe sentința nr. 3550 din 16 decembrie 2008 prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea formulată împotriva acestuia în consecință, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamant împotriva Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 ca prematur introdusă. Sentința arătată a fost casată prin decizia civilă nr. 3434 din 19 iunie 2009 a I.C.C.J., cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de fond.

In ședința publică din 18 mai 2010 reclamantul a arătat că a primit certificatul de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, acesta fiind prezentat instanței. Reclamantul a arătat, la același termen, că solicită soluționarea cererii accesorii depuse la 25 noiembrie 2008 și că solicită plata indemnizației de la 03 noiembrie 2004 până în prezent, plus dobânzile aferente. Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește cererea de obligare la emiterea certificatului preschimbat și pretenții formulată împotriva pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, că această parte nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât Statul Român nu este subiect al raportului juridic de drept administrativ.

Prin cererea depusă la 25 noiembrie 2008 (fila 61) reclamantul a solicitat ca instanța să constate ca Statul Român, prin intermediul Justiției Române care se alătură SRI și sistemului penitenciar român, acționează și funcționează asupra persoanei sale ca și poliție politică și dorind exterminarea sa, că justiția judecă încălcând chiar ea legea, Constituția și CEDO. Curtea a constatat că acțiunea în constatare așa cum a fost formulată nu este admisibilă. S-a reținut că acțiunea reclamantului conține critici generale la adresa Statului Român și a Justiției, fără a fi formulate pretenții concrete bazate pe vreun raport juridic, iar cererea de constatare a acțiunilor de poliție politică ce s-ar exercita asupra sa din partea Statului nu poate fi primită, în condițiile în care reclamantul poate promova o acțiune în realizarea dreptului (anularea actelor pretins vătămătoare/obligație de a face).

Având în vedere că în timpul procesului a fost eliberat certificatul de revoluționar, Curtea constată că cererea de obligare a S.S.P.R. la emiterea acestui act a rămas fără obiect. Instanța a apreciat că cererea de despăgubiri pentru daune morale nu este dovedită, aceasta nefiind susținută prin împrejurări care să denote un prejudiciu psihic suferit de reclamant. Instanța a respins cererea de obligarea a pârâtului la plata indemnizației cuvenite din 2004, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică. Recurentul a arătat că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, devenind putere despotică și totalitară, refuzând să se conformeze deciziei nr. 3434 din 19 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurentul a arătat că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, adică nu a acordat nimic, fiind respinse toate cererile reclamantului. S-a susținut că prin hotărârea dată instanța de recurs a încălcat formele de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, întrucât același judecător a soluționat cauza prin sentința nr. 3550 din 16 august 2008, dar și sentința acum atacată, respectiv sentința nr. 2764 din 8 iunie 2010. Recurentul a prezentat pe larg concepția sa despre stat, putere, popor și democrație, arătând că justiția română nu satisface cerința prevăzută de dispozițiile art. 6 din CEDO, care garantează dreptul la un proces echitabil și judecarea cauzei de o instanță imparțială.

A prezentat faptul că judecătorul cauzei s-a mai pronunțat și în alte cauze care îl privesc pe recurent, pronunțând soluții nefavorabile acestuia și a apreciat că ar fi necesar ca toți judecătorii români să facă cerere de abținere pentru a nu mai lua parte la vreo judecată, penală sau civilă, până când justiția română va deveni iarăși autoritate publică, independentă și imparțială. Recurentul a făcut critici la adresa actului de judecată și la adresa magistraților în general, arătând că aceștia sunt părtinitori și favorizează statul român în detrimentul/în defavoarea recurentului, care se consideră astfel discriminat, fiindu-i încălcate drepturi prevăzute de lege și lezate interesele sale legitime prin hotărârile judecătorești pronunțate.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, prin cererea introductivă, reclamantul C.D. a chemat în judecată pârâții Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 (S.S.P.R.), solicitând instanței să se dispună obligarea pârâților la emiterea certificatului de revoluționar preschimbat și plata retroactivă a indemnizației lunare, precum și plata daunelor morale.

Văzând dezlegarea dată de instanța de fond asupra cauzei, Înalta Curte a constatat că în mod corect s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, în raport de cererea de obligarea a pârâtului la plata indemnizației cuvenite din 2004, întrucât conform Legii nr. 341/2004, art. 32, „ (1) Indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (2) - (5) și la art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, care se acordă beneficiarilor titlurilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se suportă de la bugetul de stat și sunt prevăzute în bugetele Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Ministerului Apărării și Ministerului Administrației și Internelor, după caz.

(2) Stabilirea și plata indemnizațiilor prevăzute la alin. (1) se fac de către casele teritoriale de pensii, respectiv de către serviciile de pensii ale Ministerului Apărării sau Ministerului Administrației și Internelor, după caz, pe baza documentelor doveditoare ale titlurilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a copiei certificate pentru conformitate de pe noul tip de certificat, și a actului de identitate ". Având în vedere faptul că a fost eliberat certificatul de revoluționar preschimbat al recurentului-reclamant, Înalta Curte a constatat că soluția instanței de fond este corectă și pentru acest capăt de cerere, nefiind motive de casare sau modificare a sentinței atacate.

Toate celelalte critici formulate de recurent nu pot fi primite de instanța de control judiciar întrucât sunt nefondate. Astfel, susținerea că instanța de fond și-a depășit atribuțiile și a refuzat să se conformeze deciziei nr. 3434/2009 a Înaltei Curți nu poate fi primită de această instanță. Înalta Curte reține că prin decizia nr. 3434/2009 invocată a fost casată sentința atacată și a fost trimisă spre rejudecare cauza privind pe C.D. și Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 (S.S.P.R.). Instanța de recurs a constatat că dosarul de revoluționar al reclamantului a fost validat de Comisia din cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, care 1-a propus spre avizare favorabilă la Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, care, l-a rândul ei, a avizat favorabil dosarul recurentului.

Întrucât, în raport de susținerile părților și de probele administrate în cauză, s-a constatat că dreptul pretins de recurentul-reclamant este născut și actual, urmând ca eliberarea certificatului de revoluționar preschimbat să depindă doar de efectuarea unor operațiuni administrative, respectiv, imprimarea și semnarea acestuia de către autoritatea competentă, instanța de casare a constatat că instanța de fond trebuia să analizeze dacă Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a procedat la nesoluționarea în termenul legal a cererii recurentului de eliberare a noului certificat de revoluționar, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Având în vedere faptul că instanța a pronunțat o hotărâre prin care nu a cercetat fondul cauzei, Înalta Curte a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, motiv pentru care nu poate fi primită nici critica privind pronunțarea hotărârii de același magistrat, întrucât în primă instanță magistratul nu s-a pronunțat pe fondul cauzei. Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de C.D. împotriva sentinței nr. 2764 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2011.