ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1750/2011

Ședința publică de la 5 mai 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 11 ianuarie 2010, reclamanta SC T. SA Pitești prin lichidator judiciar S.C.P.P.I.P.U.R.L. a chemat în judecată pe pârâta A.P.M. Mărăcineni, județul Argeș, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 251.029,41 lei, reprezentând debit restant compus din 122.129,80 lei contravaloare energie termică și 128.899,61 lei penalități de întârziere, precum și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii a arătat că, între părți a fost încheiat contractul nr. 1807 din 1 octombrie 2007, având ca obiect furnizare energie termică, așa cum rezultă din prevederile art. 2 lit. a) din contract.

Deși, reclamanta a respectat obligațiile din contract, facturând la termen și înaintând facturile emise de furnizori, pârâta nu a îndeplinit obligația de plată, astfel că, în prezent, figurează cu debitul sus-menționat. A mai arătat că, pârâta a fost notificată în vederea plății sumei susmenționate, dar nu a dat curs solicitării adresate în condițiile art. 720 1 C. proc. civ. Tribunalul Comercial Argeș prin sentința comercială nr. 931/C din 24 iunie 2010 a respins excepțiile invocate de pârâtă, respectiv prescripția dreptului la acțiune și autoritatea de lucru judecat și a admis acțiunea reclamantei, obligând-o pe pârâtă să plătească acesteia suma totală de 251.029,41 lei, cu titlu de debit restant compus din energie termică și penalități de întârziere, precum și suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că facturile emise de pârâtă se încadrează în termenul de 3 ani, instituit de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958. Referitor la excepția autorității de lucru judecat instanța a reținut că obiectul acelei judecăți l-a constituit somația de plată pentru o sumă de 117.513, 97 lei, pentru facturi emise în perioada ianuarie 2008 – ianuarie 2009. Astfel, toate cele trei elemente (părți, obiect și cauză) pentru a putea fi reținută excepția în situația prezentă, nu s-a apreciat ca fiind întrunite. Referitor la excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă, instanța de fond a reținut netemeinicia acesteia constatând că notificarea de conciliere a avut loc prin adresa nr. 184 din 27 octombrie 2009, iar procesul-verbal de conciliere a fost încheiat la data de 4 decembrie 2009, cu respectarea dispozițiilor art. 720 ind.1 alin. (3) C. proc.

civ. Din materialul probator administrat, instanța de fond a apreciat ca justificată solicitarea reclamantei în privința contravalorii facturilor neachitate și a penalităților de întârziere, al căror cuantum a fost stabilit în expertiza contabilă efectuată. Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs, în termen legal, de către pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe disp. art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. La termenul din 19 noiembrie 2010, Curtea a pus în discuție calificarea căii de atac. Față de dispozițiile art. 84 C. proc. civ., a fost calificată calea de atac ca fiind apel și nu recurs. Prin deciziei nr. 102/A-C din 26 noiembrie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta A.P.M.

Mărăcineni, a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta să plătească numai suma de 71020,45 lei penalități de întârziere. A menținut în rest sentința. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că în raport de data cererii introductive, respectiv 11 ianuarie 2010 și dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 s-a împlinit termenul de prescripție. Atâta vreme cât în privința pretenției principale, respectiv contravaloare energie termică furnizată în perioada 11 ianuarie 2004 – 30 aprilie 2007 s-a prescris dreptul material și în privința accesoriilor acesteia sunt aplicabile dispozițiile actului normativ susmenționat. Deoarece factura este globală nu se poate stabili cu exactitate, în lipsa înscrisurilor doveditoare, că în această perioadă, până la 30 aprilie 2007, există și pretenții în privința cărora nu este incident actul normativ referitor la prescripție.

Împotriva acestei decizii și a încheierii de ședință din 19 noiembrie 2010 a declarat recurs reclamanta SC T. SA Pitești prin lichidator judiciar S.C.P.I.P.U.R.L. Pitești invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și a încheierii din 19 noiembrie 2010 în sensul respingerii apelului ca nefondat. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Prin încheierea de ședință din 19 noiembrie 2010 instanța de apel a reținut că apelul declarat de apelanta A.P.M. nu trebuie timbrat, însă instanța de apel nu a arătat care sunt motivele pentru care acest apel este scutit de plata taxei de timbru.

- Față de dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., încheierea este lovită de nulitate atâta timp cât instanța nu a arătat care sunt motivele pentru care a apreciat că apelul declarat de apelantă este scutit de plata taxei de timbru. - Acțiunea formulată de reclamantă este o acțiune în pretenții, evaluabilă în bani, astfel că apelul declarat de apelantă trebuia timbrat. Împrejurarea că societatea recurentă este scutită de la plata taxei de timbru în conformitate cu art. 77 din Legea nr. 85/2006 nu are nici o relevanță și nu poate fi extinsă și la apelanta pârâtă. - Instanța de apel a încălcat dispozițiile codului fiscal - art. 13, art. 19 și urm. C. fisc. Societatea recurentă a respectat aceste dispoziții când a facturat penalitățile de întârziere.

- Factura fiscală nr. 14775 reprezentând penalități de întârziere a fost emisă la data de 14 decembrie 2007 și de la această dată începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani de zile, astfel că acțiunea nu este prescrisă. Intimata A.P.M. Mărăcineni a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este fondat. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este fondat deoarece în cauza de față încheierea recurată nu cuprinde motivele pentru care instanța de apel a apreciat că apelul declarat de apelantă este scutit de la plata taxei de timbru, așa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Textul evocat este reglementat prin norme imperative, aspect care rezultă din expresia folosită de legiuitor – hotărârea „va cuprinde”.

Ca atare lipsa motivării atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin. (2) teza I. Potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 146/1997 acțiunile și cererile evaluabile în bani sunt supuse plății taxei de timbru, iar potrivit art. 11 din aceeași lege cererile pentru exercitarea apelului sau recursului se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani. În cauză acțiunea formulată de reclamantă este o acțiune în pretenții evaluabilă în bani, astfel că apelul declarat de apelantă trebuia timbrat conform art. 11 din Legea nr. 146/1997. Raportat la obiectul cererii se constată că acțiunea nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 15 – 17 din Legea nr. 146/1997 pentru a fi scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Constatând încălcarea prevederilor Legii nr. 146/1997 și a prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se apreciază că hotărârea instanței de apel este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. ce atrag în temeiul art. 312 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei și încheierii care face parte integrantă din hotărâre și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC T. SA prin lichidator judiciar S.C.P.I.P.U.R.L. Pitești împotriva deciziei nr. 102/A-C din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2011.