ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 164/2021

HOTĂRÂRE

28.01.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 164/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 6 ianuarie 2020, reclamanții A., B., C., D., în temeiul art. 8 din Legea 164/2014 au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București:

- să se constate că reclamanții sunt persoane îndreptățite la acordarea despăgubirilor în temeiul Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947;

- anularea Deciziei nr. 5826/20.11.2019 emisă de ANRP prin care se validează Hotărârea 2260/30.07.2018 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 din cadrul instituției Prefectului Municipiului București, prin care nu se acordă compensații bănești;

- să se mențină ca temeinică și legală Hotărârea nr. 95/20.03.2008 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003.

II. Hotărârea Tribunalului Cluj:

Prin sentința nr. 215 din 10 iunie 2020, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

În motivare, instanța a reținut incidența prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, în conformitate cu care,,(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (1

) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii."

A reținut, de asemenea aplicabilitatea Legii nr. 290/2003, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 164/2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 910/15.12.2014, lege care la art. 8 prevede că:

"deciziile de validare/invalidare ale Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare. Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii."

Instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată este, printre altele, anularea Deciziei nr. 5826/20.11.2019 emisă de ANRP prin care se validează Hotărârea nr. 2260/30.07.2018 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul instituției Prefectului Municipiului București prin care nu se acordă compensații bănești, astfel încât, față de dispozițiile legale anterior redate, a concluzionat că revine Tribunalului București, secția civilă competența de soluționare a cauzei.

III. Hotărârea Tribunalului București:

La 3 august 2020 reclamanții au transmis prin e-mail note de ședința, invocând excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului București.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a III-a civilă a pronunțat sentința nr. 1187 din 12 august 2020, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintate dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile din Legea nr. 290/2003, lege care a fost modificată prin Legea nr. 164/2014,.

În privința normelor privind determinarea competentei, tribunalul a arătat că potrivit art. 8 din Legea 164/2014, forma in vigoare in ianuarie 2020, "Deciziile de validare/in validare ale Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare. Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii."

Prin modificarea adusă acestui text de lege, legiuitorul a reglementat doar competența materială și funcțională, renunțând la dispozițiile legale ce reglementau și competența teritorială, competență ce era reglementata anterior, în mod expres, în favoarea tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază solicitantul.

Astfel, noile dispoziții nu mai prevăd o competență teritorială exclusivă, reglementată de norme de ordine publică, de la care nu se poate deroga, astfel că pentru determinarea competentei teritoriale se aplica dispozițiile de drept comun, care prevăd o competență teritorială alternativă, reglementată de norme de ordine privată și care nu pot fi invocate din oficiu de către instanță, respectiv art. 111 C. proc. civ. ce prevede că: "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului".

Ca atare, având în vedere că unii dintre reclamanți au domiciliul în Cluj și au înțeles să depună acțiune la Tribunalul Cluj, instanța a apreciat că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul principal al prezentului litigiu îl reprezintă cererea de anulare a unei decizii emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în temeiul Legii nr. 164/2014, respectiv anularea Deciziei nr. 5826/20.11.2019 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin care se validează Hotărârea nr. 2260/30.07.2018 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul instituției Prefectului Municipiului București.

Prin urmare, astfel cum au reținut și instanțele între care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență, art. 8 din Legea nr. 164/2014, modificat prin Legea nr. 212/2018, reglementează doar competența materială procesuală exclusivă a secțiilor civile ale tribunalelor în soluționarea litigiilor născute în procedura reglementată de acest act normativ.

Instanța competentă teritorial a judeca pricinile din această materie se stabilește în temeiul normei de competență prevăzută de art. 111 C. proc. civ. "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului".

Competența teritorială alternativă este reglementată de norme de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetență de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în condițiile în care excepția nu este invocată de către pârât, instanța învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluționeze pricina.

În speță, se constată că excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj a fost invocată de instanță din oficiu, la termenul de judecată din 10 iunie 2020, cu încălcarea art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În raport de domiciliul reclamanților, care este în Cluj, aceștia au înregistrat cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Cluj, cu respectarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ.

Prin urmare, față de prevederile legale anterior menționate, Tribunalul Cluj, chiar dacă nu ar fi fost competent să judece cauza, nu putea să invoce din oficiu necompetența sa teritorială și să se desesizeze în acest fel de soluționarea pricinii.

Prin Decizia nr. 31/2019 pronunțată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".

Ca urmare, având în vedere că decizia Înaltei Curți a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 133 din 19 februarie 2020, dată de la care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., se reține că, prin neinvocarea excepției necompetenței teritoriale de către pârâtă în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., revine Tribunalului Cluj competența teritorială de soluționare a cauzei.

În consecință, față de caracterul de ordine privată al normelor de competență, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.