ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4940/2019

Ședința publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

La data de 07.05.2018 S.C. A. S.R.L. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței nr. 182/2018 pronunțată la data de 26 martie 2018 de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 8/2019 pronunțată în data de 10 ianuarie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a constatat perimată contestație în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 182/26.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 8/2019 din data de 10.01.2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs contestatoarea S.C. A. S.R.L., invocând dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul motivelor de recurs, a susținut recurenta- contestatoare că instanța a încălcat dispozițiile art. 157 alin. (1) lit. c), g), k), j) din C. proc. civ., art. 22 (6), 391 (1), 416 (3), 248 (5) și 424 (5) C. proc. civ., astfel:

- articolul 157 alin. (1), lit. c), g), h), k), j) C. proc. civ. întrucât procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, așa cum rezultă din cererea din 08.01.2019,

- articolul 22 (6), 397 (1) C. proc. civ., pentru că nu s-a pronunțat, desi era obligatoriu, asupra nulității citațiilor nr. 839/54/2018 emise în data DE 08.05.2018 ȘI 03.12.2018;

- articolul 416 (3) C. proc. civ., deoarece contestația analizată a rămas în nelucrare din cauza instanței, care nu a comunicat până în prezent suspendarea dispusă în 31.05.2018;

- articolul 248 (5) și 424 (5) C. proc. civ. pentru că a emis o sentință în loc de încheiere.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de contestatoarea S.C. A. S.R.L., intimata M.F.P. - ANAF - DGRFP CRAIOVA - AJFP OLT nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurenta -contestatoare, pe fondul recursului, Înalta Curte va verifica mai întâi dacă a fost respectat termenul de declarare a recursului, astfel cum este prevăzut la art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege:

"Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare (…)".

În cauză, în ceea ce privește recursul formulat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. se constată că sentința recurată a fost pronunțată la data de 10 ianuarie 2019, iar cererea de recurs a fost depusă prin poștă la data de 20.02.2019, conform ștampilei ce a fost aplicată pe plicul de expediere a recursului, atașat la dosar, în condițiile în care ultima zi de declarare în termen a recursului era data de 16.01.2019.

În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de față a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 5 zile de la pronunțarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit pentru recurenta-contestatoare la data de 16.01.2019.

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. " Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs" iar potrivit dispozițiilor 489 alin. (1) din același act normativ " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Aceste norme imperative instituie în sarcina recurentei obligația de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătorești într-un anumit termen, imperativ prevăzut de lege, motivarea cererii după împlinirea termenului legal, atragând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În cauză, astfel cum s-a constatat, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

De altfel, Înalta Curte constată că recurenta- contestatoare nici nu a solicitat repunerea sa în termen.

Astfel, instanța de control judiciar are în vedere dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd următoarele:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pe cale de consecință, neexercitarea dreptului procesual - în speță, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul promovat de contestatoarea A. S.R.L. ca tardiv formulat, aplicând astfel și sancțiunea juridică a decăderii părții din exercitarea dreptului de declarare a acestei căi de atac, sancțiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea sa în termenul legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de contestatoarea A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 8/2019 din 10 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2019.