ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2061/2020

Ședința publică din data de 26 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Cadrul procesual

Prin sentința nr. 291/17.05.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2018, s-a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., cu domiciliul în Slatina, Aleea x, jud. Olt, împotriva sentinței numărul 143 din data de 09.03.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Craiova.

Împotriva acestei sentințe, a formulat tot contestație în anulare S.C. A. S.R.L., formându-se dosarul nr. x/2018 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea atacată cu recurs

Prin sentința nr. 58/2019 pronunțată în data de 01 februarie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării, constatând perimată contestatia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., împotriva sentinței nr. 291/17.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri - Sentința nr. 58/2019 pronunțată în data de 01 februarie 2019, de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs contestatoarea S.C. A. S.R.L., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 421 alin. (1) și 483 alin. (1) C. proc. civ.

În cadrul motivelor de recurs, a susținut recurenta- contestatoare că instanța a încălcat dispozițiile art. 157 alin. (1) lit. c), g), k), j) din C. proc. civ., art. 22 (6), 397 (1), 416 (1), 248 (5) și 424 (5) C. proc. civ., astfel:

- articolul 157 alin. (1), lit. c), g), k), j) C. proc. civ. întrucât procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, așa cum rezultă din cererea din 30.01.2019,

- articolul 22 (6), 397 (1) C. proc. civ., pentru că nu s-a pronunțat, desi era obligatoriu, asupra nulității citației nr. 1067/54/2018 pentru termenul de judecată din data de 01.02.2019,

- articolul 416 (1) C. proc. civ., deoarece contestația analizată nu a rămas în nelucrare 6 luni, suspendarea procedurii fiind comunicată în 02.07.2018, reluarea judecății fiind în 28.12.2018

- articolul 248 (5) și 424 (5) C. proc. civ. pentru că a emis o sentință în loc de încheiere.

A susținut contestatorul că grefierul instanței atrage raspunderea prevăzută de art. 48 (1) și 52 (1) C. pen.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluție s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 18 iunie 2019, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul de judecată din data de 18 iunie 2019, instanța constatând lipsa părților, prin încheierea de ședință din această dată a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății recursului.

La data de 13.01.2020 s-a înregistrat la instanță cererea recurentei S.C. A. S.R.L., de " reluare" a judecării litigiului.

Instanța, față de cerererea recurentei, văzând și dispozițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., prin Rezoluția din data de 15.01.2020 a repus cauza pe rol, fixând termen pentru continuarea judecății la data de 26.05.2020, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurenta -contestatoare pe fondul recursului declarat împotriva sentinței nr. 58/2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în data de 01 februarie 2019, Înalta Curte va verifica mai întâi dacă a fost respectat termenul de declarare a recursului, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege:

"Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare (…)".

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

În speță, prin recursul formulat, se atacă o hotărâre prin care s-a constatat perimarea, împotriva căreia legiuitorul, prin dispozițiile anterior menționate, respectiv art. 421 alin. (2) C. proc. civ. a prevăzut calea de atac a recursului " în termen de 5 zile de la pronunțare".

Înalta Curte, verificând actele și lucrările dosarului, sub aspectul respectării acestui termen, constată că, raportat la data pronunțării hotărârii recurate, 01 februarie 2019, cele 5 zile prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului s-au împlinit la data de 07 februarie 2019, aceasta fiind ultima zi în care partea mai putea declara recurs, termenul pentru motivarea acestuia curgând apoi de la comunicare, conform art. 487 alin. (1) coroborat cu art. 470 alin. (5) C. proc. civ.. Chiar și raportat la data comunicării hotărârii recurate către parte, respectiv, 08.02.2019, recursul a fost exercitat peste termenul legal, cele 5 zile împlinindu-se la data de 14.02.2019, acesta fiind, de fapt, termenul pentru motivarea recursului, conform art. 487 alin. (1) cu trimitere la art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

Cum din actele dosarului, respectiv ștampila aplicată pe plicul de expediere către Curtea de Apel Craiova a cererii de recurs, reiese data de 04.03.2019, ca și dată de declarare a recursului, Înalta Curte constată că exercitarea acestei căi de atac s-a făcut cu depășirea termenului legal cu încălcarea termenului legal, imperativ și de decădere prevăzut de art. cu încălcarea termenului legal, imperativ și de decădere prevăzut de art., imperativ și de decădere, care s-a împlinit încă din data de 07.02.2019, din ziua următoare hotărârea căpătând caracter definitiv.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Deopotrivă, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că " Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs" precum și dispozițiile art. 489 alin. (1) din același act normative, conform cărora " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Se constată, așadar, că aceste norme instituie în sarcina recurentei obligația de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătorești într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, declararea recursului după împlinirea termenului legal, atragând sancțiunea nulității acestuia, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ.,

În cauză, astfel cum s-a reținut anterior, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Cum în cauză, recurenta nu a dovedit și nici nu a pretins că a fost împiedicată în exercitarea, în termen, a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv declarat, aplicându-se astfel și sancțiunea juridică a decăderii părții din dreptul de exercitare a acestei căi de atac, sancțiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Pe cale de consecință, neexercitarea dreptului procesual - în speță, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, legalitatea acesteia nu mai poate fi verificată pe această cale.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat de contestatoarea S.C. A. S.R.L., ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 58/2019 din 01 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2020.