ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4029/2020

Ședința publică din data de 30 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 03.08.2016, reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, a solicitat anularea Deciziei Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 184/28.06.2016 privind soluționarea constestației formulate de reclamant și înregistrate sub nr. x/02.65.2016 și, pe cale de consecință, anularea măsurilor privind:

- excluderea de la rambursare a cheltuielilor aferente categoriei de lucrări organizare de șantier pentru Contractul de finanțare nr. x/30.01.2015;

- excluderea de la rambursare a cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiar, dar considerate neeligibile de către MDRAP conform adresei de informare privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x finală, înregistrate la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Autorizare Programe sub nr. x/04.05.2016;

- aplicarea unei corecții financiare în valoare de 5% din valoarea contractului subsecvent nr. x/20.08.2015, încheiat cu S.C. A. S.R.L. la acordul cadru nr. x/21.10.2014.

- anularea Notei de neconformitate nr. x/12.04.2016 transmise prin adresa nr. x/04.05.2016 și a Informării privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x - finală, Proiect "Creșterea eficienței energetice a blocului de locuințe din sectorul 3 - eficiența energetică" cod SMIS 50240, 50473, 50474, 50475, 50717, 50718, 51107, 52850, 52880, 53891, 54841, 54842, 54843, 54844, 54845.

Prin sentința civilă nr. 4107 din 16 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal: a admis acțiunea formulată de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional; a anulat Decizia Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 184/28.06.2016 privind soluționarea contestației înregistrată la pârâtul MDRAP sub nr. x/02.06.2016; a anulat măsura excluderii de la rambursare a cheltuielilor aferente categoriei de lucrări organizare de șantier pentru Contractul de finanțare nr. x/30.01.2015, măsura excluderii de la rambursare cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiar, considerate neeligibile de către MDRAP conform adresei de informare privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x finală, înregistrată la MDRAP - Direcția Autorizare Programe sub nr. x/04.05.2016 și aplicarea unei corecții financiare în valoare de 5% din valoarea contractului subsecvent nr. 10277/20.08.2015, încheiat cu S.C. A. S.R.L., la acordul cadru nr. 11134/21.10.2014; a anulat Nota de neconformitate nr. x/12.04.2016 transmisă prin adresa nr. x/12.04.2016, transmisă prin adresa nr. x/04.05.2016, Informare privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x - finală, Proiect "Creșterea eficienței energetice a blocului de locuințe din sectorul 3 - eficiența energetică" cod SMIS 50240, 50473, 50474, 50475, 50717, 50718, 51107, 52850, 52880, 53891, 54841, 54842, 54843, 54844, 54845.

Împotriva sentinței civile nr. 4107 din 16 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în prezent Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în urma rejudecării, respingerea acțiunii formulate de UAT Sectorul 3 București, ca neîntemeiate.

În motivarea recursului arată că prima instanță a pronunțat o soluție greșită, cu ignorarea prevederilor art. 5 alin. (2) din Ordinul de cheltuieli eligibile nr. 2368/30.10.2012 (MDRT)/1058/01.11.2012 (MAE)/1501/15.11.2012 (MFP).

Arată că, deși prin Informarea nr. x/04.05.2016, cheltuielile efectuate de către intimatul-reclamant și solicitate la plată prin cererea de rambursare nr. x finală au fost declarate neeligibile, întrucât nu se încadrează în Ordinul nr. 2368/30.10.2012, prima instanță s-a rezumat la a prelua ad litteram motivarea reclamantului din cererea de chemare în judecată, considerând, fără vreun argument, că beneficiarul a îndeplinit toate condițiile impuse de Proiectul tehnic aprobat de către AM POR, cât și prevederile Ordinului de cheltuieli eligibile pentru DMI 1.2.

Invocând prevederile art. 5 alin. (2) din Ordinul nr. 2.368/30.10.2012, precizează că intimatul-reclamant a efectuat cheltuieli de închiriere (baracă, grup sanitar și container metalic pentru depozitarea deșeurilor), și nu de construire provizorie/amenajare, cheltuieli ce nu se încadrează în cele prevăzute expres și limitativ de Ordinul privind cheltuielile eligibile.

Susține că nici reclamantul și nici instanța de fond nu au relevat în concret în ce mod cheltuielile declarate neeligibile respectă proiectul tehnic, în condițiile în care verificarea în amănunt a unui articol dintr-un deviz de lucrări nu poate avea corespondență într-un deviz general al investiției. Invocă dispozițiile art. 5 "Eligibilitatea cheltuielilor" din contractul de finanțare, potrivit cărora:

"Cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 (...) și cu Ordinul de cheltuieli eligibile nr. 2368/30.10.2012(MDRT)/1058/01.11.2012(MAE)/1501/15.11.2012(MFP) (...)". Așadar, partea a cunoscut de la început limitele cheltuielilor eligibile și s-a obligat prin contractul de finanțare să respecte Ordinul nr. 2368/30.10.2012, sub sancțiunea neeligibilității cheltuielilor solicitate la rambursare.

Recurentul-pârât consideră că și în ceea ce privește măsura reducerii procentuale de 5%, aplicată conform Notei de neconformitate AMPOR nr. 19218/12.04.2016, comunicată prin Informarea nr. x/04.05.2016, prima instanță a pronunțat o soluție greșită, întrucât autoritatea contractantă a acceptat o ofertă ce nu îndeplinea cerințele de calificare stabilite în documentația de atribuire, fiind nesocotite prevederile art. 34 alin. (1) și art. 36 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, art. 209 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 34/2006.

Susține că și în această privință prima instanță și-a întemeiat soluția pe preluarea apărărilor intimatului-reclamant, care nu au legătură cu temeiurile măsurii reducerii procentuale, ci reprezintă doar aspecte teoretice privind nașterea, natura și limitele acordului de asociere, în condițiile în care Nota de neconformitate nu reține că acest acord ar fi fost încheiat fără respectarea prevederilor legale.

Neregulile în procedura de atribuire a contractului subsecvent nr. 10277/20.08.2015, încheiat cu S.C. A. S.R.L. la acordul cadru nr. 11134/21.10.2014 rezidă în faptul că oferta depusă de către participantul declarat câștigător nu era în conformitate cu cerințele impuse prin anunțul de participare și fișa de date, complinirea cerințelor realizându-se peste termenul limită pentru depunerea ofertelor, respectiv după momentul până la care putea fi realizată. Astfel, prin Anunțul de participare și fișa de date a achiziției, secțiunea III. 2) Condiții de participare, la subcapitolul III. 2.3.a) Capacitatea tehnică și/sau profesională, cerința 7. Informații privind asocierea, reclamantul a solicitat prezentarea acordului de asociere din care să rezulte anumite aspecte, iar data limită pentru depunerea ofertelor a fost 18.07.2014, Acordul cadru fiind atribuit în data de 14.11.2014 ora 01:30, deși intimatul-reclamant a depus odată cu oferta Formularul 13 Acordul de asociere, care nu corespundea cerințelor de calificare elaborate de autoritatea contractantă. Ulterior, reclamantul a prezentat, cu adresa înregistrată la ADRBI sub nr. x/22.09.2015, Actul adițional nr. x/27.10.2014 la Acordul de Asociere între B. S.R.L. & S.C. C. S.R.L. & SC D. S.R.L., datat 21.10.2014, act adițional ce a fost încheiat ulterior termenului limită pentru depunerea ofertelor, respectiv 18.07.2014.

Pe de altă parte, arată că întrucât acordul de asociere este parte a acordului cadru, clauzele acestuia nu puteau fi acceptate cu modificări, ulterior datei limită de depunere a ofertelor, situație în care se impunea aplicarea dispozițiilor art. 209 din O.U.G. nr. 34/2006 și anularea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziție publică, precum și a art. 34 din H.G. nr. 925/2006, ce dispun obligația comisiei de evaluare de verificare a modului de îndeplinire a criteriilor de către fiecare ofertant în parte.

Susține că întrucât dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006 dispun că oferta este considerată inacceptabilă atunci când a fost depusă de un ofertant care nu îndeplinește cerințele minime de calificare, reclamantul putea declara oferta neconformă și anula procedura conform art. 209 alin. (1) lit. c) și alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin urmare, susține că motivele ce au generat aplicarea măsurii reducerii procentuale de 5% nu țin de modul de legalizare a asocierii, neregula rezultând din aceea că a fost acceptată o ofertă neconformă față de cerințele de calificare de la momentul depunerii ofertei.

Intimatul-reclamant Sectorul 3 al Municipiului București a depus întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în raport cu persoana care a semnat cererea de recurs.

Invocă și nulitatea recursului, în raport cu faptul că nu sunt relevate motive de nelegalitate care să poată fi circumscrise în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-pârât reiterând aspectele invocate în fața instanței de fond.

Pe fond, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în raport cu persoana care a semnat cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere următoarele aspecte:

Recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare, prin care răspunde excepției lipsei calității de reprezentant a M.D.R.A.P.F.E., arătând că în perioada 21.08.-03.09.2017 atribuția ministrului de a semna acțiunile în instanță au fost delegate doamnei E., director general la Direcția Generală Juridică, Relația cu Parlamentul și afaceri Europene, sens în care a atașat ordinul de delegare .

Prin urmare, având în vedere că recurentul-pârât a făcut dovada calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de recurs, la momentul formulării acestei, Înalta Curte, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 194 și 486 C. proc. civ., va respinge excepția calității de reprezentant.

2.2. În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de către intimatul-reclamant prin întâmpinare, Înalta Curte constată că și aceasta este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs recurentul-pârât a invocat critici ce pot fi circumscrise motivului de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând textele de lege pe care le apreciază a fi fost aplicate greșit de către instanța de fond, precum și argumentele aduse în sprijinul acestui punct de vedere.

Mai mult, deși nu a invocat în mod expres motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a formulat și critici ce se circumscriu acestui motiv de nelegalitate.

În consecință, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.

2.3. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Deciziei Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 184/28.06.2016 privind soluționarea constestației formulate de reclamant și înregistrate sub nr. x/02.65.2016, respectiv anularea măsurilor privind: excluderea de la rambursare a cheltuielilor aferente categoriei de lucrări organizare de șantier pentru Contractul de finanțare nr. x/30.01.2015; excluderea de la rambursare a cheltuielilor considerate neeligibile de către MDRAP conform adresei de informare nr. x/04.05.2016; aplicarea unei corecții financiare în valoare de 5% din valoarea contractului subsecvent nr. 10277/20.08.2015, încheiat cu S.C. A. S.R.L. la acordul cadru nr. 11134/21.10.2014; anularea Notei de neconformitate nr. x/12.04.2016 transmise prin adresa nr. x/04.05.2016 și a Informării privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x - finală, Proiect "Creșterea eficienței energetice a blocului de locuințe din sectorul 3 - eficiența energetică" cod SMIS 50240, 50473, 50474, 50475, 50717, 50718, 51107, 52850, 52880, 53891, 54841, 54842, 54843, 54844, 54845.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a formulat și critici care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel că apreciază că se impune analiza hotărârii recurate prin prima acestui motiv de nelegalitate, pe care instanța de recurs îl apreciază a fi fondat.

Examinând hotărârea recurată din perspectiva acestui motiv de casare, Înalta Curte constată că, în speță, considerentele hotărârii recurate reprezintă o redare fidelă a susținerilor din cererea de chemare în judecată, acestea fiind preluate selectiv de la paginile 3, 4, 6, 7, 8 (primul paragraf și ultimele două), 9, 11 (paragraful al doilea), instanța concluzionând că apărările pârâtei sunt neîntemeiate și că reclamanta a respectat legislația în materia achizițiilor publice.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în considerentele sentinței recurate nu se regăsesc argumente care să susțină soluția pronunțată.

Cu alte cuvinte, hotărârea recurată nu cuprinde elementele logico-juridice ce au condus instanța la soluția pronunțată și care să facă posibilă exercitarea controlului judecătoresc.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea hotărârii judecătorești, respectiv a soluțiilor pronunțate, trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanță, dar și că soluțiile adoptate de către instanțele judecătorești se întemeiază pe un raționament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanța a pronunțat o soluție justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei și temeiurile de drept aplicabile.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligația motivării hotărârilor judecătorești într-un mod care să corespundă exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și exigențelor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanța de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat", iar art. 6 din C.E.D.O. impune în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de dovezi ale părților, în raport cu normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instanței de control judiciar să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în primă instanță și pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul.

Or, preluarea aproape integrală în considerentele hotărârii recurate a argumentelor din cererea de chemare în judecată, fără prezentarea considerentelor logice și juridice ce au fundamentat soluția din dispozitivul hotărârii, nu poate fi considerată că răspunde cerinței privind motivarea soluțiilor pronunțate de către instanțele judecătorești, în condițiile în care aceasta nu poate răspunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și ale art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor din recurs care se circumscriu motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în prezent Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, împotriva sentinței civile nr. 4107 din 16 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile invocate de intimatul-reclamant.

Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în prezent Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, împotriva sentinței civile nr. 4107 din 16 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal .

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iulie 2020.