ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3928/2019

Ședința publică din data de 12 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare în Informatică, au solicitat obligarea pârâtului la respectarea dreptului de proprietate intelectuală asupra domeniilor «.ro» deținute de reclamanți, cu respectarea condițiilor existente la momentul achiziției/înregistrării acestor domenii, cu consecința inopozabilității condițiilor impuse de pârâtă prin Hotărârea Consiliului de Administrație ICI din 14.07.2017 (18.01.2017), referitoare la obligarea plății unor tarife anuale, respectiv utilizarea domeniilor deținute fără a avea obligația de a achita tarifele/taxele impuse, obligarea pârâtei la deblocarea domeniilor deținute de reclamanți și care au fost blocate ca urmare a aplicării abuzive a Hotărârii Consiliului de Administrație ICI din 14.07.2017 (18.01.2017).

Prin sentința civilă nr. 6465/15.10.2018, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 449 din 08.02.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale.

A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare în Informatică - ICI, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

A constatat ivit conflictul de competență.

A suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că, în motivarea hotărârii de declinare a competenței materiale, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că reclamanții se consideră vătămați în drepturile lor prin Hotărârea Consiliului de Administrație, act cu caracter administrativ, solicitând obligarea pârâtului la respectarea dreptului lor asupra domeniilor «.ro» deținute, apreciind, astfel, că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, a reținut că domeniile deținute de reclamanți au fost blocate de la data expirării, care a fost determinată potrivit prevederilor aceleiași Hotărâri a Consiliului de Administrație, astfel că obligarea la deblocarea domeniilor vizează chiar suspendarea executării actului administrativ unilateral, fiind aplicabile tot prevederile Legii nr. 554/2004; raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a reținut că pârâtul reprezintă o autoritate publică centrală.

Curtea de Apel București a reținut că demersul judiciar se circumscrie ipotezei imaginate de legiuitor în art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., potrivit căruia judecătoriile judecă în primă instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extra-contractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul legii, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice (art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004), nesoluționarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen (art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004), iar refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile (art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004).

Funcția de reglementare a activităților în domeniul comunicațiilor electronice, comunicațiilor audiovizuale și al serviciilor poștale, prin adoptarea și implementarea de decizii cu caracter normativ și individual, precum și de proceduri funcționale, operaționale și financiare, prin care se pun în aplicare politicile în domeniu, de urmărire și control al respectării acestora este exercitată de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, potrivit O.U.G. nr. 22/2009.

Drepturile și obligațiile invocate în cauză rezultă din contractele de înregistrare încheiate între părți, care stabilesc raporturile juridice dintre acestea. Acestea nu sunt contracte administrative, sunt contracte civile de locațiune în baza cărora persoana care înregistrează un domeniu «.ro» dobândește dreptul de folosință (utilizare) a domeniului respectiv, iar Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică asigură folosința acestuia și execută operațiunile tehnice și alte operațiuni specifice.

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică a fost organizat prin H.G. nr. 1621/2003, în baza O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, cu modificările și completările ulterioare; potrivit art. 2 alin. (1) lit. A), lit. o) din anexa nr. 2 la H.G. nr. 1621/2003, astfel cum a fost introdus prin O.G. nr. 57/2002, Institutul organizează, administrează și gestionează TLD (top level domain) «.ro», îndeplinind funcția de registru pentru numele de domenii «.ro».

Activitatea de administrare a domeniilor nu implică, însă, autoritatea de stat, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică nu acționează ca organ al statului în regim de putere publică, respectiv ca autoritate națională de reglementare. Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică a fost delegat de IANA (INTERNET ASSIGNED NUMBERS AUTORITY), care face parte din ICANN (INTERNET CORPORATION FOR ASSIGNED NAMES AND NUMBERS), ca registru de administrare pentru domenii «.ro», activitatea pe care o desfășoară în această calitate nu implică vreun act administrativ în sensul legii sau vreun raport juridic specific de drept administrativ.

Aceste împrejurări atrag incidența dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile judecă în primă instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extra-contractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.

Prin urmare, între părți există raporturi juridice civile, care nu se circumscriu contenciosului administrativ, astfel că, față de caracterul civil al raporturilor juridice deduse judecății în cauza de față, competența de soluționare a cauzei prezente, în primă instanță, revine Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, secția a II a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B. și pârâtul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică - ICI în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, secția a II a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2019.