ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6419/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării - Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării a solicitat anularea Hotărârii nr. 4 din data de 20 noiembrie 2017 inclusiv a Anexei nr. 1 privind Raportul final nr. 4 din data de 20 noiembrie 2017, privind soluționarea contestației înregistrată cu nr. s din 25.07.2017; înlăturarea pe cale de consecință a propunerii de acordare a unui avertisment scris, în baza actelor contestate; ca efect al anulării Hotărârii a solicitat retragerea Raportului de pe site-ul web al Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării; obligarea pârâtului, pe cheltuiala sa la publicarea hotărârii judecătorești, pe site-ul pârâtului; obligarea pârâtului, la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit de petentă în cuantum de 5.000 RON și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1390/2019 din 10 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că normele speciale de competență teritorială exclusive, introduse în Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, exclud incidența competenței alternative instituite de dispozițiile art. 111 din C. proc. civ., și văzând faptul că reclamanta are domiciliul în Craiova a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 286/2019 din 8 iulie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere la stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Decizia nr. 290/26.04.2018 pronunțată de Curtea Constituțională și calitatea de judecător a reclamantei.

Dispozițiile legale menționate introduc noțiunea de competență facultativă, care se referă la o categorie specială de cereri în care judecătorul are calitatea de parte reclamantă.

Instanța a reținut că legiuitorul a reglementat beneficiul competenței facultative în considerarea calității de judecător al părții reclamante.

În cauza de față, instanța a reținut că reclamanta este parte într-un litigiu ce ține de competența Curții de Apel Craiova, în circumscripția căreia aceasta își desfășoară activitatea, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care instituie competența facultativă, reclamanta a decis să se prevaleze de posibilitatea de a învesti Curtea de Apel București cu soluționarea prezentei cauze, motiv pentru care s-a dispus declinarea cauzei la instanța aleasă de reclamantă.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că, pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze cauza, întotdeauna instanța trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecății și la dispozițiile legale incidente în materia supusă analizei.

Înalta Curte constată că reclamanta, având calitatea de judecător la Tribunalul Dolj, a învestit instanța de contencios administrativ a Curții de Apel București cu o acțiune ce are ca obiect contestarea unor acte emise de pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării - Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., prevăd faptul că "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței în care își desfășoară activitatea va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Or, în cauza dedusă judecății, deși norma de competență specială cuprinsă în dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prevede competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul reclamantei, în cazul în care reclamanta are calitatea de judecător, norma prevăzută în art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., interzice sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care își desfășoară activitatea judecătorul.

Este evident că legiuitorul a înțeles să înlăture, prin norma prevăzută la art. 127 din C. proc. civ., orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei datorită calității părții, iar norma de competență prevăzută la art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., se va aplica pentru stabilirea instanței competente în soluționarea litigiului dedus judecății.

Înalta Curte reține că în mod corect reclamanta, având calitatea de judecător la Tribunalul Dolj, a ales o altă instanță competentă decât Curtea de Apel Craiova, respectiv Curtea de Apel București, văzând dispozițiile arătate care dispun prorogarea legală a competenței teritoriale.

Pentru motivele arătate, Înalta Curte va soluționa conflictul negativ de competență ivit în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței aleasă de reclamantă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării - Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2019.

GGC - GV