ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3169/2020

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Deciziei de imputare nr. 406837 din 16.11.2015; anularea Hotărârii Comisiei de Jurisdicție a Imputaților nr. 7 din 15.03.2016; anularea Hotărârii Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Corpului de Control al M.A.I. nr. 436104 din 08.01.2016; anularea Procesului-verbal de cercetare administrativă nr. x din 26.10.2015, ca nefiind netemeinice și nelegale și, pe cale de consecință și exonerarea reclamantului de la plata sumei de 4.697,20 RON.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 3785 din 29 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne. S-a dispus anularea Deciziei de imputare nr. 406837/16.11.2015 si procesului-verbal de cercetare administrativa nr. x/26.10.2015, Hotărârii nr. 436104/08.01.2016 emisa de comisia de soluționare a contestațiilor și a Hotărârii nr. 7/15.03.2016 emisa de Comisia de jurisdicție a imputațiilor, in ceea ce îl privește pe reclamant. A fost exonerat reclamantul de obligația de plata a sumei de 4.697,20 RON.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, în esență, s-au arătat următoarele: Privitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru următoarele considerente: - susținerile instanței de judecată precum că reclamantul A. nu a cunoscut data la care a fost constatată paguba de către comandantul competent, respectiv faptul că nu a avut acces fizic la Ordinul MAI nr. 11/4898 din 29.09.2014; - în OZU nr. S/191 din 03.10.2014, în care este consemnat faptul că numita B., este trecută în rezervă în baza Ordinului MAI nr. II/4898 din 29.09.2014, există semnătura de luare la cunoștință a col. A., în calitate de adjunct al inspectorului șef, ulterior desemnat președinte al comisiei de cercetare administrativă; - în explicațiile scrise prezentate de către C., membru în comisia de cercetare administrativă din cadrul I.J.J. Giurgiu se precizează că "ordinul de trecere în rezervă a numitei B. a fost la dispoziția sa, întrucât întocmește statele de salarii"; - la dosarul cercetării s-a identificat înscrisul "Bază de calcul indemnizație instalare, de recuperat" nr. x/14.10.2014, întocmit de același ofițer (mr. C.), pe care este menționat olograf. Prezentul document a fost emis pentru B.". Mai mult decât atât, în cuprinsul acestui document este menționat. Trecută în rezervă cu data de 29.09.2014". - din conținutul Procesului-verbal de cercetare administrativă nr. x din 12.12.2014, întocmit de comisia de cercetare administrativă de la nivelul I.J.J, Giurgiu, rezultă clar faptul că, la capitolul "Valoarea totala a pagubei constatate", comisia a ținut seama de data de 28.09.2014, dată la care a trecut în rezervă slt. B.. Astfel, se constată că membrii comisiei de cercetare administrativă din cadrul I.J.J. Giurgiu au avut cunoștința de data încetării activității slt. B., implicit de dispozițiile OMAI nr. 11/4898 din 29.09.2014, ceea ce contrazice afirmația că documentul prin care au luat la cunoștință de data producerii pagubei este Procesul-verbal nr. x/15.10.2014 (de înștiințare a comisiei de cercetare) si proiectul O.Z.J. nr. 199 din 15.10.2014 (prin care a fost dispusă efectuarea cercetării administrative), documente în care nu se face nicio mențiune privitor în această dată. Referitor la susținerile instanței că, prin Hotărârea CJ.I. nr. 82/23.06.2015, se stabilește o exonerare de răspundere a reclamantului, indicând indirect vinovăția exclusivă a șefului I.J.J. Giurgiu, se arată că motivul pentru care au fost admise plângerile formulate de membrii comisiei de cercetare din cadrul I.J.J. Giurgiu, 1-a reprezentat faptul că, în cauză, nu au fost stabilite cu certitudine cauzele și împrejurările producerii pagubei, întinderea răspunderii materiale și nu în ultimul rând a persoanelor care trebuie să repare paguba, ceea ce nu înseamnă că persoanele în cauză nu ar fi vinovate, ci așa cum se arată în cuprinsul hotărârii, faptul că cercetarea efectuată la I.G.J.R. a fost incompletă. Referitor la susținerea instanței că nu există obligație legala pentru, comisia de cercetare administrativă de a stabili data producerii pagubei, sens în care nu se poate reține în sarcina acestora vreo vinovăție și nici aplica vreo sancțiune: Conform prevederilor art. 59 lit. a) și b) din OMAI nr. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, comisia de cercetare administrativă trebuie să stabilească valoarea pagubei, determinată cu certitudine, respectiv cauzele și împrejurările producerii pagubei. Potrivit prevederilor art. 72 alin. (1) și (2) din OMAI nr. 114/2013, data producerii pagubei trebuie stabilită pe bază de dovezi certe, rezultate din documente, expertize, declarații ale martorilor, etc., iar sarcina probei datei producerii pagubei și a constatării acesteia revine unității al cărei personal efectuează cercetarea administrativă. Având în vedere prevederile legale menționate mai sus, se constată că, în mod eronat, instanța de judecata a reținut faptul că membrii comisiei de cercetare, din cadrul I.J.J. Giurgiu, nu aveau obligația legala de a stabili data producerii pagubei, întrucât fără a cunoaște situația de fapt, aceștia nu își puteau îndeplini cu diligentă obligațiile prevăzute de art. 59 din IMAI nr. 114/2013. Referitor la susținerea instanței, potrivit căreia obligația de a indica termenul în cave trebuie efectuată cercetarea administrativă revine comandantului/șefului care a constatat existența pagubei. Prin OMAI nr. 11/4898 din 29.09.2014, numita B. trece în rezervă, prin demisie, cu obligativitatea restituirii cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, în condițiile stabilite prin lege. Comisia de cercetare administrativă din cadrul Corpului de Control al Ministrului a constatat că inspectorul șef al I.J.J. Giurgiu, D., a luat la cunoștința de prevederile OMAI nr. II/4898/29.09.2014, referitor la trecerea în rezervă a numitei B., în data de 02.10.2014, așa cum rezultă, și din rezoluția aplicată "02.10.2014 S.R. Umane, rog măsuri legale", aspect recunoscut și în raportul personal din 02.09.2015, prezentat comisiei de cercetare administrativă din cadrul C. civ..M. Totodată, în același raport, acesta a precizat că la data de 15.10.2014, a ordonat E. - șeful Serviciului de Resurse Umane, întocmirea proiectului de ordin de zi prin care a fost desemnată comisia de cercetare administrativă, specificând acestuia că "termenul de finalizare să fie stabilit la maxim, adică la cel mult 60 zile de la luarea la cunoștință a comandantului, tocmai în ideea să existe timp suficient", în acest sens, la nivelul I.J.J. Giurgiu a fost desemnată o comisie de cercetare administrativă în baza OZU nr. S/199 din 15.10.2014, alcătuită din col, A., F. și C.. Prin procesul-verbal nr. x din 15.10.2014, întocmit de E., șeful Serviciului Resurse Umane și aprobat de D., inspector șef al I.J.J. Giurgiu, comisia de cercetare administrativa a luat la cunoștința de faptul că "termenul de efectuare a cercetării administrative și înregistrarea actului, de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când inspectorul șef a luat cunoștința de producerea pagubei". Chestiunea termenului a fost lămurită chiar de șeful I.J.J. Giurgiu, acesta indicând în mod expres în trei rânduri că termenul de efectuare a cercetării administrative este 13.12.2014", (așa cum este trecută în cuprinsul adreselor nr. x/23.10.2014 și nr. x/27.11.2014, precum și în cuprinsul Raportului nr. x/08.12.2014 de prelungire a termenului de efectuare a cercetării administrative), a precizat în raportul personal - D. a menționat că indicarea datei de finalizare a cercetării administrative, respectiv 13.12.2014 nu-i aparține documentele fiind întocmite de membrii comisiei, care erau responsabili în totalitate de corectitudinea datelor prezentate. Pentru a scoate în evidență faptul că eroarea aparține membrilor comisiei de cercetare administrativă din cadrul I.J.J. Giurgiu, se arată următoarele aspecte identificate de comisia de cercetare administrativă din cadrul Corpului de Control al Ministrului: - din elementele înscrise în subsolul adresei nr. x din 27.11.2014, a rezultat faptul că C., membru în comisia I.J.J. Giurgiu, a întocmit acest document transmis către Academia de Poliție "Al. I.Cuza", în vederea comunicării cheltuielilor de școlarizare pentru numita B., în care era precizai termenul de finalizare a activității de cercetare ca fiind 13.12.2014; - același ofițer a întocmit și adresa nr. x din OS. 12.2014, prin care B. a fost citată "în data de 22.12.2014, orele 10:00", pentru a se prezenta la sediul I.J.J. Giurgiu, în vederea clarificării situației cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, dată ulterioară termenului legal de finalizare a activității de cercetare administrativă, deși la acea dată nu exista un document aprobat pentru prelungirea termenului cercetării administrative.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare și a cerut respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 5 noiembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Aspecte de fapt și de drept relevante în cauză Prin Ordinul MAI nr. II/4898/29.09.2014, s-a dispus trecerea în rezervă a B., fost angajat al Inspectoratului de Jandarmi Județean Giurgiu, ca urmare a demisiei acesteia. Pentru restituirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, în condițiile stabilite prin lege, pentru nerespectarea perioadei minime de 10 ani de activitate în cadrul structurilor M.A.I. precum și a indemnizației de instalare proporțional cu perioada până la expirarea termenului de 3 ani, prevăzut de lege, a fost numita o comisie de cercetare administrativă din care făcea parte și reclamanta. Considerându-se ca aceasta comisie nu ar fi efectuat cercetarea adminstrativa in termen, ceea ce a dus la nerecuperarea de la B. a cheltuielilor de mai sus, s-a dispus efectuarea unei alte cercetări administrative care să stabilească persoanele vinovate de nerecuperarea prejudiciului. Prin Deciziile de imputare nr. 33365, nr. 33366 și nr. 33367 din data de 06.03.2015, membrii comisiei de cercetare inițială, printre care si reclamanta, au fost considerați vinovați și s-a dispus recuperarea prejudiciului de la aceștia. Aceste decizii au fost contestate, fiind emise Hotărârile nr. 34838, 34839 și nr. 34840 din data de 04.05.2015 ale Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Aceste hotărârii au fost la rândul lor contestate, fiind emisa Hotărârea nr. 82/23.06.2015 de către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor (C.J.I.), prin care s-au admis plângerile formulate de către C. ș.a. și s-a dispus anularea atât a Hotărârilor nr. 34838, 34839 și nr. 34840 din data de 04.05.2015 ale Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, cat si a Deciziilor de imputare nr. 33365, nr. 33366 și nr. 33367 din data de 06.03.2015. Totodată, s-a dispus, prin aceeași hotărâre, ca la nivelul Corpului de Control Ministrului să se efectueze o cercetare administrativă pentru stabilirea cu exactitate a cauzelor și împrejurărilor producerii pagubei, conform dispozițiilor art. 59 lit. b), a) întinderi răspunderii materiale, potrivit lit. e), respectiv a persoanelor care trebuie să repare paguba, potrivit lit. c) din Instrucțiunile MAI nr. 114/2013 privind răspunderea materială personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne. În urma refacerii cercetării, comisia de cercetare administrativă a stabilit, prin Procesul-verbal nr. x/26.10.2015, faptul că vinovați de neefectuarea în termen a cercetării administrative sunt, printre alții, și A., C. și F. - membrii comisiei inițiale de cercetare administrativă, care nu s-au încadrat în termenul legal stabilit de legislația în vigoare pentru finalizarea activității de cercetare administrativă, ce avea ca obiect recuperarea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării ale numitei B., fost angajat al I.J.J. Giurgiu. Pe acest temei, a fost emisă Decizia de imputare nr. 406837/16.11.2015, prin care s-a stabilit răspunderea materială a reclamantului pentru suma de 4.697,20 RON. Față de aceasta, reclamantul a formulat contestație, care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 436104/08.01.2016 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor constituită la nivelul Corpului de Control al Ministrului. Nemulțumit și de această soluție, reclamantul a formulat plângere la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, plângere care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 7/15.03.2016. Va fi reținută incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea greșită a legii. Esențială în soluționarea cauzei este Hotărârea nr. 82/23.06.2015 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor prin care s-a dispus desființarea actelor administrative întocmite în cadrul primei cercetări disciplinare (deciziile de imputare nr. 33365-33367/06.03.2015 și hotărârile nr. 34838-34849/04.05.2015 emise de Comisia de soluționare a contestațiilor, ce îi vizau pe toți membrii comisiei de cercetare administrativă) și efectuarea unei noi cercetări administrative, analiza legalității actelor administrative contestate în speță de față implicând, în principal, verificarea măsurii în care acestea respectă cele dispuse prin hotărârea menționată cu privire la: - data la care comandantul unității (șeful Inspectoratului Județean de Jandarmi Giurgiu) a luat cunoștință de producerea pagubei este data de 02.10.2014; - prima cercetare administrativa la care a fost supusă reclamanta nu este tardivă si poate fi efectuata o noua cercetare administrativă; - reclamantei și celorlalți membri ai comisiei de cercetare nu le-a fost adus la cunoștința Ordinul MAI nr. II/4898/29.09.2014 de trecere în rezervă a doamnei B., la dosarul cauzei neexistând vreun document sau înscris contrar situației de fapt de mai sus; - obligațiile comisiei de cercetare administrative din care făcea parte reclamanta nu au fost îndeplinite "ca urmare a alterării adevărului prin omisiunea analizării atribuțiilor comandantului unității". Nu poate fi reținut argumentul recurentului în sensul că "prin nerespectarea dispozițiilor legale privind răspunderea materială a militarilor, comisia de cercetare administrativă din care a făcut parte și recurenta reclamantă a omis să finalizeze cercetările în termenul prevăzut de lege, fapt care a atras răspunderea materială a membrilor acesteia". Nu există însă un temei legal pentru invocarea răspunderii membrilor comisiei de cercetare administrativă în stabilirea datei la care comandantul a luat la cunoștință de producerea unei pagube. Acest atribut revine exclusiv comandantului unității, conform art. art. 49 din Instrucțiunile MAI nr. 114/2013 care a stabilit:, (1) Comandantul/Șeful care a constatat existența pagubei dispune, de îndată, prin dispoziție/ordin de zi pe unitate sau prin rezoluție scrisă pe actele prin care se sesizează existența pagubei, executarea cercetării administrative și stabilește, în conformitate cu prevederile actelor normative interne, comisia competentă să efectueze cercetarea administrativă, precum și termenul până la care trebuie executată.,, Este reală astfel susținerea recurentei, potrivit căreia sarcina stabilirii termenului limită de efectuare a cercetării administrative a fost lăsată de legiuitor în sarcina exclusivă a comandantului unității, comisia de cercetare neavând decât obligația de a respecta termenul ce i se indică. Nu poate fi reținută nici motivarea instanței de fond referitoare la situația neindicării acestui termen de către comandantul unității și posibilitatea comisiei de a cere acestuia să indice acest termen, deoarece, în speța de față, o asemenea solicitare a fost lămurită chiar de Șeful I.J.J. Giurgiu, acesta indicând în mod expres, în mai multe rânduri, că termenul de finalizare este 13.12.2014 (adresele nr. x/27.11.2014, dar și Raportul nr. x/08.12.2014, adresa nr. x/23.10.2014 . În prezența acestor referințe exprese, comisia din care reclamanta a făcut parte nu avea niciun motiv pentru care să mai solicite Șefului I.J.J. Giurgiu stabilirea termenului limită pentru efectuarea cercetărilor administrative, procesul-verbal fiind întocmit la 11.12.2014, înregistrat în data de 12.12.2014, în interiorul termenului limită - 13.12.2014 - comunicat de către șeful I.J.J. Giurgiu, astfel încât reclamantul și-a îndeplinit obligațiile legale și de serviciu. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de cele arătate mai sus, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ.