ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2368/2020

Ședința publică din data de 9 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI) București a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016, solicitând anularea acestuia.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 393 pronunțată în data de 21 decembrie 2016, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, contestația promovată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, să se admită acțiunea, dispunându-se anularea Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

S-au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentul - reclamant a formulat întâmpinare intimata - pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și pe cale de consecință menținerea sentinței recurate.

În motivarea cererii de recurs, în esență, recurentul a arătat următoarele:

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material

Sub un prim aspect, recurentul invocă nelegalitatea actului administrativ - Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016 emis de ANI, în temeiul art. 1, art. 4 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 și a Deciziei nr. 36/7.11.2016 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în vigoare din 7.02.2017, nelegalitate care rezidă în existența a două cauze de nulitate absolută a actului administrativ atacat, chestiune care constituie și neaplicare/aplicare greșită a normelor de drept substanțial

Prin Decizia nr. 36/7.11.2016, a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că "dispozițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, permit invocarea excepției de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, direct în recurs".

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte", ceea ce face aplicabil art. 1247 alin. (2) si (3) C. civ.

Or, potrivit art. 1247 alin. (2) C. civ. "Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție", iar art. 1247 alin. (3) C. civ. dispune imperativ că "instanța este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută".

Recurenta invocă în calea de atac a recursului aceste motive de nulitate absolută și implicit, nelegalitatea actului administrativ - Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016.

Raportul de evaluare este nul absolut, deoarece a fost emis cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 8 alin. (3) coroborat cu art. 20 alin. (1) și (5) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010:

"Dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere".

De asemenea, potrivit art. 13 alin. i din Legea nr. 176/2010:

"După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează: a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere. desfășoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informații publice: b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice și date ori informații care nu sunt publice", iar potrivit alin. (2):

"Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată (...), sunt lovite de nulitate absolută".

Potrivit celor arătate mai sus Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016 ca și unele acte care au stat la baza întocmirii lui: adresele nr. x/31.03.2015 - (informarea persoanei evaluate) și nr. x - (invitarea persoanei evaluate pentru a prezenta un punct de vedere) sunt nule absolut, deoarece:

- în primul rând, în conținutul adresei nr. x/31.03.2015, prin care a fost informat cu privire la declanșarea procedurii de evaluare asupra nerespectării regimului juridic al incompatibilitătilor, nu se arată în ce constă starea de incompatibilitate și nu se face referire la prevederea legală încălcată, sens în care i-a fost încălcat flagrant dreptul la informare asupra obiectului evaluării la care recurentul a fost supus, dreptul la apărare și de asemenea, s-a declanșat o procedură de evaluare cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare, având în vedere că aceasta nu avea un obiect clar, fiind declanșată fără a avea măcar indicii din date și informații publice din care să reiasă o suspiciune rezonabilă asupra vreunei stări de incompatibilitate;

- în al doilea rând, potrivit dispozițiilor Legii nr. 176/2010, informarea persoanei asupra declanșării procedurii de avaluare, a obiectului evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere se face concomitent, prin scrisoare recomandată, ceea ce în cazul recurentului nu s-a întâmplat de fapt, despre declanșarea procedurii de evaluare fiind informat la data de 03.04.2015, potrivit adresei nr. x/31.03.2015 și invitat să prezinte un punct de vedere după 8 (opt) luni, respectiv la data de 29.01.2016. potrivit adresei nr. x/26.01.2016, încălcându-se flagrant prevederile art. 20 alin. (1) și (5) și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010;

- în al treilea rând, potrivit probatoriului administrat în cauză, informarea asupra declanșării procedurii de evaluare privind identificarea de elemente de nerespectare a regimului juridic al imcompatibilităților s-a făcut pentru prima dată la data de 03.04.2015. potrivit adresei nr. x/31.03.2015, iar A.N.I a intrat în posesia informației că recurentul a deținut funcția de administrator al S.C. B. S.R.L., abia la data de 09.04.2016, potrivit Adresei nr. x/09.04.2016 a O.R.C. Vrancea, solicitând documente și informații publice cu adresa nr. x/06.04.2015.

În consecință, având în vedere că, ÎNAINTE de informarea sa în calitate de persoană evaluată inspectorul de integritate a procedat la activitatea de evaluare prin raportare exclusivă la informații despre care nici nu avea cunoștința la data declanșării procedurii de evaluare (data de 03.04.2015), ba mai mult acesta deținea informații din conținutul unei sesizări anonime înregistrată la A.N.I. sub nr. x/06.02.2015, prin care autoritatea era informată că deținea în același timp funcția de viceprimar și administrator al S.C. C. S.R.L. și nu de administrator al S.C. B. S.R.L. și la faptul că la baza emiterii raportului contestat au stat inclusiv aceste acte administrative, raportat la prevederile art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010, vă solicităm să constatați nulitatea absolută a tuturor actelor administrative emise de A.N.I. cu nerespectarea prevederilor legale.

Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016 a fost emis de A.N.I. cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 8 alin. (3) coroborate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 176/2010, respectiv fără a fi sesizată în mod legal pentru a putea declanșa activitatea de evaluare a integrității sale.

Potrivit prevederilor art,12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010:

"Sesizarea din oficiu se face într-una din următoarele modalități: b) pe baza unei note întocmite de inspectorul de integritate, aprobată de conducerea inspectorilor de integritate; în cazul în care aceasta respinge propunerea de sesizare din oficiu, refuzul motivat se transmite președintelui Agenției, pentru a dispune fie începerea verificărilor, fie menținerea propunerii".

Din conținutul Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016, Capitolul I - Partea descriptivă a situației de fapt - pag. 1, reiese faptul că:

"La data de 30.03.2015 ANI, în temeiul art. 12 alin. (1) și (2) din Legea 167/2010 (...) s-a sesizat în Lucrarea 13343/A/II/30.03.2015, declanșându-se din oficiu procedura de evaluare a regimului juridic al incompatibilităților, cu privire la A., viceprimar al Comunei Răstoaca, județul Vrancea".

Potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010:

"Agenția îndeplinește activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002".

În consecință, Agenția Națională de Intregritate a procedat la îndeplinirea activității de evaluare prevăzută de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 fără să fi fost sesizată în mod legal, încălcând în mod flagrant pricipiiile după care se desfășoară această activitate, prevăzute de art. 8 alîn. 3 din Legea nr. 176/2010, prevederile art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și b) din Legea nr. 176/2010 și prevederile art. 7 din O.G. nr. 27/2002.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), s-a apreciat că judecătorul fondului a făcut o greșită aplicare a legii, raportat la faptul că S.C. B. a avut permanent activitatea fiscală suspendată, chiar de la momentul înregistrării sale la O.R.C., neexistând deci o "exercitare efectivă" a calității de administrator (care nu a constituit altceva decât o simplă inscripție a unei calități - considerate incompatibile cu funcția publică doar în situația în care aceasta s-ar fi materializat vreodată efectiv - într-un act public).

Din interpretarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate și ale Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, rezultă că instituirea incompatibilităților s-a făcut în scopul de a asigura integritatea și transparența în exercitarea demnităților și funcțiilor publice.

Rațiunea instituirii regimului incompatibilităților este aceea de a preveni apariția unor situații în care exercitarea simultană a două sau mai multe funcții de demnitate publică și în domeniul privat, ar putea influența decizia pe care un oficial o adoptă în exercitarea competențelor sale legale.

Prin urmare, nu interesează simpla deținere a unei funcții/calități, ci numai exercitarea efectivă și simultană a unei demnități publice și a funcției de administrator într-o societate comercială, deoarece numai efectivitatea exercitării funcției private poate atrage starea de incompatibilitate, pentru că numai o asemenea interpretare corespunde scopului legii, chestiune statuată și de practica curentă a ÎCCJ (Deciziile ÎCCJ nr. 3407/2015 și nr. 2657/2016).

Mai arată recurentul faptul că activitatea financiar-fiscală a societății a fost suspendată din data de 23.02.2013, deci înainte de alegerea în funcția de viceprimar, prin efectuarea demersurilor necesare de suspendare a activității fiscale potrivit Codului de procedură fiscală, așa cum reiese adresa A.N.A.F. DGRFP Galați, AJFP Vrancea nr. 5629/24.02.2017, stare de fapt adusă la cunoștința ANI prin adresa înregistrată sub nr. x/15.02.2016. Mai mult, din consultarea portalului public A.N.A.F. http://www.mfinante.gov. ro/info html reiese fără dubii că S.C. B. S.R.L. are activitatea fiscală suspendată, fiind inactivă fiscal de la data înființării până la data de 31.12.2015.

De asemenea, societatea comercială de la înființare până la data de 07.04.2016 nu avea deschis un cont bancar, așa cum reiese din adresa nr. x/07.04.2016 emisă de D. Sucursala Județeană Vrancea și Contractul de depozit colateral pentru depunerea disponibilităților societășilor comerciale în curs de constituire nr. 1/25.04.2013 (acte exitente la dosarul cauzei dosar fond, situație în care exercitarea efectivă a funcției de administrator nu era posibilă.

Motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - hotărârea cuprinde motive contradictorii, argumentele fiind următoarele:

Se arată faptul că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, deoarece, așa cum reiese din considerentele instanței de fond, aceasta, pe de o parte reține că "(...) pentru existența stării de incompatibilitate, conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 cu modificările si completările ulterioare, este suficient ca persoana evaluată să dețină simultan cel puțin două funcții incompatibile(...)" și că "(...) este lipsit de relevanță dacă reclamantul a săvârșit sau nu acte sau fapte de comerț în cadrul societății comerciale, sau dacă a realizat sau nu venituri în calitate de administrator, fiind suficient. pentru aplicabilitatea art. 87 alin. (1) litd) din Legea nr. 161/2003 cu modificările si completările ulterioare, ca reclamantul să dețină calitatea de administrator la societatea comercială", iar pe de altă parte, total contadictoriu, reține că "(...) în practica constantă a ÎCCJ, în referire la interpretarea teleologică a normei juridice, rezultă că încă din denumirile Legii nr. 167/2010, că "sensul acestor reglementări a fost acela de asigurare a unui climat de integritate și de transparență în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoanele în cauză să adopte o conduită de natură să împiedice deturnarea atribuțiilor specifice funcției publice în scop personal, interesând nu simpla deținere a funcției/calității considerate incompatibile, ci exercitarea efectivă sau posibilitatea reală de a exercita "[Decizia nr. 2657/2016 a ICC])".

Apărările intimatei

Intimata ANI a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a Raportului ANI, arătând că acesta nu este lovit de nuliltate absolută pentru motivele dezvoltate pe larg. De asemenea, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind legală și temeinică.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din 22 octombrie 2018 s-a fixat primul termen de judecată la data de 08 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată potrivit considerentelor următoare:

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Referitor la excepția de nelegalitate a Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016 emis de ANI prin invocarea încălcării prevederilor art. 8 alin. (3) coroborat cu art. 20 alin. (1) și (5) și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010, precum și a art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și b) din Legea nr. 176/2010 și prevederilor art. 7 din O.G. nr. 27/2002.

Excepția de nelegalitate poate fi invocată oricând în cadrul unui proces, sintagma având o dublă semnificație, pe de o parte excepția de nelegalitate este imprescriptibilă și pe de altă parte, excepția poate fi invocată oricând în orice stadiu al litigiului, atât în fond cât și în căile de atac. Din această perspectivă a invocării acestei excepții de nelegalitate prin cererea de recurs, în fața instanței de recurs, excepția este admisibilă (a se vedea și Decizia nr. 36/7.11.2016 a Înaltei Curți - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept invocată și de recurent).

Înalta Curte, ca instanță de recurs va proceda și la verificarea celorlalte condiții de admisibilitate a excepției de nelegalitate, precum:

- să vizeze un act administrativ individual în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004;

- actul administrativ individual în discuție să nu fie exceptat de la controlul judecătoresc potrivit art. 126 alin. (6) din Constituția României și art. 5 din Legea nr. 554/2004;

- soluția ce urmează a fi pronunțată asupra litigiului să depindă de actul administrativ individual.

Se reține astfel că art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 (forma veche):

"În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată".

Art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004:

"În cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată (Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007).

Se constatată că această ultimă condiție nu este îndeplinită în cauză, deoarece raportul de evaluare atacat pe calea excepției de nelegalitate în cererea de recurs este actul administrativ individual a cărui anulare se solicită în acțiunea principală în care s-a pronunțat sentința civilă atacată cu recurs. Din această perspectivă nu există un act de înlăturat, acesta este chiar actul dedus judecății, acțiunea de fond se golește de conținut. Acțiunea de fond nu poate avea același obiect ca excepția de nelegalitate.

Considerentele reclamantului-recurent în sensul că instanța de recurs se transformă în instanță de fond pentru soluționarea excepției de nelegalitate, se referă la faptul că orice instanță în fața căreia s-a invocat excepția de nelegalitate este competentă să soluționeze litigiul fără a se trimite la instanța competentă de contencios administrativ cum se întâmpla în forma veche a Legii nr. 554/2004.

Dacă va fi valabil acest lucru, soluția pronunțată în excepția de nelegalitate nu ar mai avea cale de atac, ceea ce s-ar opune principiului dublului grad de jurisdicție.

În consecință, nu se vor analiza din prisma prevederilor art. 488 pct. 8 motivele de nelegalitate care au fost invocate pe calea excepției de nelegalitate prin cererea de recurs.

În ceea ce privește motivul de recurs referitor la interpretarea și aplicarea greșită a legii vizând prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 - art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În fapt și în drept - Aspecte relevante

Prin Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016 întocmit de pârâta ANI București s-a reținut că, în perioada 25.04.2013 - 23.01.2014, reclamantul A. s-a aflat în situație de incompatibilitate, întrucât a deținut simultan funcția de viceprimar al comunei Răstoaca, jud. Vrancea (dobândită prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Răstoaca nr. 16/03.08.2012) și funcția de administrator al S.C. "B." S.R.L., fiind încălcate astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

- Potrivit art. 87 alin. (1) lit. d), funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (…)funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societăți comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice.

- Dispozițiile art. 25 din Legea nr. 215/2001privind administrația publică locală prevăd că aleșii locali sunt primarul, consilierii locali, președintele consiliului județean și consilierii județeni.

- Dispozițiile art. 9 alin. (2), lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali prevăd următoarele:

"calitatea de consilier local sau de consilier județean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în caz de incompatibilitate".

Instanța de fond în mod greșit a apreciat că în speță există stare de incompatibilitate, fiind suficient ca persoana evaluată să dețină simultan funcția de viceprimar al comunei Răstoaca, județul Vrancea și funcția de administrator la S.C. B. S.R.L..

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că S.C. B. S.R.L. a depus la ANAF declarații de inactivitate pentru anul 2013, 2014, 2015 . Raportul de evaluare analizează activitatea reclamantului-recurent în perioada 25.04.2013 - 23.01.2014.

Aceste declarații de inactivitate se coroborează cu declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat de unde rezultă că S.C. B. nu a realizat venituri din activitate și nu a avut de achitat impozite.

Aceste argumente, alături de celelalte apărări formulate de reclamant și nereținute de instanța de fond - ce vizează faptul că societatea la care recurentul-reclamant a deținut funcția de administrator nu a desfășurat efectiv nicio activitate, sunt elemente pentru a nu se contura starea de incompatibilitate, în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Acest element al exercitării efective a funcției de administrator s-a conturat ca urmare a jurisprudenței în materie, fiind consacrată și în soluția de principiu a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal din 22 mai 2017, astfel că recursul este întemeiat pentru acest motiv.

Este întemeiat și motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., instanța de fond abordând o motivare contradictorie. Astfel, deși a apreciat că este suficientă doar deținerea celor două funcții pentru a se reține starea de incompatibilitate, în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, a exemplificat practica instanței supreme care argumenta necesitatea analizării stării de incompatibilitate din perspectiva exercitării efective a funcției.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs

În conformitate, cu prevederile art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 488 pct. 8 și pct. 6, va admite recursul reclamantului A., va casa sentința atacată și va anula Raportul de evaluare nr. x/2016 emis de pârâta ANI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulată de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 393 din 21 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând,

Admite acțiunea formulată de reclamant.

Anulează Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2020.