ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4569/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4569/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursului de față,

din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 8403 din 23

iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, a fost

respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea astfel cum a fost precizată privind pe

reclamanta C.N.R. SA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarele:

În baza contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni nr. 3773 din 5 septembrie 2007 încheiat între C.N.R. SA

și SC U.S. a fost vândut pachetul de acțiuni de 100 % deținut de companie la

filiala SC I.C.P.S.P. SA. Conform prevederilor contractului, art. 4.2.1 și art.

5.1, suma de 5.005.373,77 lei, reprezentând parte din prețul vânzării

pachetului de acțiuni deținut integral de C.N.R. SA la SC I.C.P.S.P. SA, urma

să fie plătită direct către A.V.A.S. Instituția în portofoliul căreia se afla

reclamanta era M.E.C. cu atribuții legale de privatizare a SC I.C.P.S.P. SA.

Reclamanta solicită nulitatea

convenției nr. 3740 (nr. 6480 de înregistrare A.V.A.S. din 4 septembrie 2007)

încheiat între A.V.A.S. și C.N.R. SA susținând că a fost semnată de directorul

general al acesteia fără împuternicirea Consiliului de Administrație potrivit art.

21 alin. (2) lit. g) și h) din statutul companiei și fără viza prealabilă a

oficiului juridic, prin fraudarea legii și încălcarea cerințelor esențiale de

valabilitate prevăzute de art. 948 C. civ. Se susține că, față de scopul pentru

care a fost înființat A.V.A.S. conform O.U.G. nr. 51/1998 și O.U.G. nr.

23/2004, pârâta nu avea dreptul să încheie convenția prin care să reglementeze

situația sumelor aferente pachetului de acțiuni aflat în proprietatea unei

persoane juridice, nu a statului român și nici să schimbe destinația legală a

sumelor obținute din vânzarea acestor acțiuni.

Totodată, reclamanta consideră că

obiectul convenției nu este licit, nu se află în circuitul civil, fiind

încălcate prevederile legale referitoare la destinație sumelor obținute din

vânzarea acțiunilor aflate în proprietatea exclusivă a reclamantei (71,88 %),

respectiv art. 128 din O.U.G. nr. 95/2002 și cap. V pct. 5 Dispoziții finale

din Anexa la H.G. nr. 485/2004 (aspecte de nelegalitate constatate de Curtea de

Conturi prin procesul-verbal nr. 1038 din 6 mai 2010 și Decizia nr. 8/2010). Se

invocă cauza nelicită a convenției pe motiv că scopul încheierii acesteia a

fost ca un procent de 71,88 % din prețul vânzării acțiunilor să fie încasat de

pârâtă, deși aceasta nu era proprietara de drept a acțiunilor cu încălcarea

art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002.

Tribunalul a reținut că reclamata s-a

înființat prin fuziunea S.N.R. SA cu R.A.A.A., dar sub autoritatea M.I.C. conform

H.G. nr. 979/2000. Potrivit O.U.G. nr. 88/1997 și Legea nr. 137/2002, M.E.C. prin

O.P.S.P.I. era instituția abilitată cu privatizarea SC I.C.P.S.P. SA, atribuții

ce au revenit ulterior A.V.A.S. conform O.U.G. nr. 101/2006. Chiar dacă

reclamanta nu ar fi devenit proprietarul acțiunilor vândute ce aparțin statului

român, justifică interesul și implicit calitatea procesuală activă ca parte în

Convenția nr. 3740 din 4 septembrie 2007 și 3773 din 5 septembrie 2007,

excepție invocată de pârâtă fiind respinsă ca neîntemeiată.

Prin contractul de vânzare-cumpărare

acțiuni nr. 3773/2007 s-a menționat că nu există alte terenuri pentru care să

existe posibilitatea obținerii altor certificate de atestare a dreptului de

proprietate, iar valoarea terenurilor specificate în certificatele de atestare

a dreptului de proprietate la data privatizării era inclusă in capitalul social

al SC I.C.P.S.P. SA. Astfel, față de clauzele de la art. 7.6.3 și 7.6.4 din

contract, art. 12 din Legea nr. 137/2002, acțiunile emise suplimentar de societatea

privatizată după majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor pentru

care obținuse certificate de atestare, reveneau M.E.C., iar cesiunea acțiunilor

deținute la filiale de statul român către reclamantă nu s-a realizat prin H.G.

nr. 456/2004. Strategia de privatizare a SC I.C.P.S.P. SA a fost aprobată în A.G.A.

în baza Ordinului nr. 547/2006 de mandatare a reprezentanților M.E.C. în A.G.A.

la C.N.R. SA în baza Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale și Legea nr. 137/2002 privind

unele măsuri pentru accelerarea privatizării, normele aprobate prin H.G. nr.

577/2002 și a Normelor privind privatizarea societăților comerciale cu capital

majoritar de stat care au ca obiect principal de activitate cercetarea,

dezvoltarea, aprobate prin H.G. nr. 2193/2004, precum și în temeiul Strategiei

de restructurare și privatizare la C.N.R. SA aprobată prin H.G. nr. 485/2004

precum și potrivit Strategiei de accelerare a privatizării și atragerii

investițiilor pentru agenții economici prin portofoliul M.E.C. pentru anul 2005

și a unor măsuri pentru aplicarea acestora prin H.G. nr. 184/2005.

Așadar, avându-se în vedere Decizia

organului de conducere deliberativ, motivul de nulitate privind lipsa

împuternicirii de la consiliul de administrație și avizul oficiului juridic

pentru încheierea Convenției din 4 septembrie 2007 nu a fost reținut. Consiliul

de administrație s-a pronunțat avizând Nota privind mandatarea reprezentanților

A.V.A.S. în A.G.A. la C.N.R. SA, la SC I.C.P.S.P. SA pentru aprobarea

finalizării negocierilor în vederea încheierii contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni, prin decizia nr. 14 din 28 august 2007 situație

necontestată. în acest sens a fost adoptată Hotărârea nr. 40 din 30 august 2007

și Convenția din 4 septembrie 2007. Prin urmare nu s-a dovedit că pârâta ar fi

acționat în mod nelegal în lipsa consimțământului reclamantei care deținea

acțiunile în numele statului român tară să se rețină că ar fi intervenit

cesiunea legală prin H.G. nr. 456/2004.

În consecință, prima instanță a

stabilit că nu se pot reține drept motive de nulitate obiectul ilicit, cauza

ilicită a convenției, încălcarea principiului specialității capacității de

folosință a pârâtei A.V.A.S. în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 31/1954, având

în vedere specificul acestei instituții constituită conform O.U.G. nr. 51/1998

și nr. 23/2004, acționând ca reprezentant al statului, iar, pe de altă parte,

există prezumția că printr-o nouă hotărâre a adunării generale, prima nu își

mai produce efecte.

Totodată, nu pot fi reținute ca

îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea unei cereri întemeiată pe

îmbogățirea fără justă cauză, care presupune o majorare a patrimoniului pârâtei

în detrimentul reclamantei care și ar fi diminuat nejustificat patrimoniul, în

lipsa unui temei legal, pentru a fi obligat a restitui avantajul astfel

obținut, ori prețul acțiunilor revin statului potrivit Legii nr. 137/2002, prin

instituțiile publice implicate în procesul de privatizare, iar reclamanta nu a

dovedit că nu există un alt mijloc de recuperarea a pierderii pretinse, o altă

acțiune pentru valorificarea dreptului.

Esențial de reținut este faptul că în

caz de constatare a nulității convenției nr. 3740 din 4 septembrie 2007 rămâne

în vigoare contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 3 773/2007 care menține

aceleași condiții de plată, respectiv că suma de 4.632.245,9 lei aferentă cotei

de 71,88 % a pachetului de acțiuni vândute se va vira direct în contul A.V.A.S.

Împotriva acestei sentințe a formulat

apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii

în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

La data de 21 septembrie 2011 intimata

A.V.A.S. formulează întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca

nefondat.

În apel nu au fost administrate probe

noi.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea de Apel a constatat că apelul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Apelanta reclamantă a solicitat

obligarea intimatei-pârâte la a-i restitui suma de 5.005.373,77 lei

reprezentând parte din prețul vânzării pachetului de acțiuni deținut integral

de către aceasta la SC I.C.P.S.P. SA, sumă care a fost încasată necuvenit de

către A.V.A.S. în temeiul Hotărârii nr. 40 din 30 august 2007 a Colegiului

Director al acesteia al acesteia și a Mandatului Special nr. VP4/2092/4

septembrie 2007 în baza cărora a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare

de acțiuni nr. 3773 din 5 septembrie 2007.

Prin cererea de modificare și de

precizare depusă ulterior apelanta reclamantă solicită instanței să constate

nulitatea convenției nr. 3740 din 4 septembrie 2009 încheiată cu A.V.A.S. prin

care a fost stabilit dreptul A.V.A.S. de a primi o parte (71,88 %) din prețul vânzării

acțiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni

nr. 3773 din 5 septembrie 2007, cu consecința repunerii părților în situația

anterioară și obligarea pârâtei A.V.A.S. de a-i restitui suma de 5.005.373,77

lei reprezentând parte din prețul vânzării acțiunilor, sumă ce urmează a fi

actualizată cu rata inflației.

Potrivit contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 3773 din 5 septembrie 2007 SC U.S. SA, în

calitate de cumpărător, a plătit prețul acțiunilor în sumă de 5.005.373,77 lei

către A.V.A.S., conform contractului.

La momentul încheierii contractului,

potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 88/1997 și ale Legii nr. 137/2002, instituția

care avea atribuții legale privind privatizarea SC I.C.P.S.P. SA, era M.E.C. prin

O.P.S.P.I., ulterior devenită A.V.A.S.

Apelanta nu a fost niciodată

proprietarul acțiunilor vândute, această calitate având-o S.R.

Contractul a cărui nulitate se

solicită a fost încheiat în baza unor acte anterioare, premergătoare, respectiv

decizia nr. 14 din 28 august 2007, Hotărârea nr. 40 din 30 august 2007 și

Convenția din 4 septembrie 2007, niciunul dintre aceste acte nefiind contestate

de către apelantă.

Instanța de fond a reținut în mod

corect faptul că având în vedere Decizia organului de conducere deliberativ nu

se poate reține motivul de nulitate privind lipsa împuternicirii Consiliului de

Administrație și Avizul Oficiului Juridic pentru încheierea Convenției din data

de 4 septembrie 2007.

În cauză nu sunt îndeplinite nici

condițiile îmbogățirii tară justă cauză, deoarece nu există nici o majorare a

patrimoniului intimatei A.V.A.S. în detrimentul patrimoniului apelantei,

aceasta din urmă neavând calitatea de proprietar al acțiunilor vândute,

acțiunile aparținând Statului Român reprezentat prin O.P.S.P.I., ulterior

devenit A.V.A.S.

Conform prevederilor contractului de

vânzare-cumpărare (art. 4.2.1 și art. 5.1) suma de 5.005.373,77 lei,

reprezentând parte din prețul vânzării acțiunilor să fie plătită direct către A.V.A.S.,

apelanta fiind de acord cu această dispoziție contractuală.

Nu pot fi reținute susținerile

apelantei în sensul că i-au revenit acțiunile emise suplimentar de către SC I.C.P.S.P.

SA după majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care a

obținut certificate de atestare a dreptului de proprietate, înainte de

privatizarea societății, deoarece, potrivit art. 7.6.3 și art. 7.6.4 din

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 3773/2007 nu existau alte

terenuri pentru care să existe posibilitatea obținerii de asemenea certificate,

iar pentru cele existente la momentul privatizării, valoarea lor a fost inclusă

în capitalul social al societății privatizate.

Contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni s-a încheiat în baza Hotărârii nr. 40 din 30 august 2007 prin care au

fost mandatați reprezentanții A.V.A.S. în A.G.A. a C.N.R. SA pentru a aproba

finalizarea negocierilor și încheierea contractului.

De asemenea, prin Convenția nr. 6486

din 4 septembrie 2007 încheiată între A.V.A.S. și apelantă, în calitate de

acționar la societatea privatizată, s-a prevăzut în mod expres (art. 2 și 3)

reglementarea situației sumelor aferente pachetului de acțiuni corespunzător

valorii terenurilor pentru care s-au emis pentru SC I.C.P.S.P. SA certificate

de atestare a dreptului de proprietate.

Conform art. 2 din convenție, apelanta

a fost de acord ca suma de 4.632.245,9 lei, respectiv cota procentuală de 71,88

% din prețul convenit din vânzarea acțiunilor să revină statului român, prin A.V.A.S.

În consecință, nu există nici un temei

legal și nici contractual în baza căruia apelanta să fie îndreptățită să

primească prețul reprezentând contravaloarea acțiunilor încasat de către

intimată, neexistând nici o cauză care să afecteze valabilitatea contractului

de vânzare-cumpărare de acțiuni și nici a actelor premergătoare acestuia.

Având în vedere considerentele expuse

mai sus, prin decizia civilă nr. 558 din 9 decembrie 2011, Curtea de Apel

București, secția a Vl-a comercială, a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs reclamanta care a solicitat schimbarea în tot a

sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost modificată și precizată.

Cu titlu prealabil, recurenta a

apreciat că se impune casarea hotărârii întrucât există o neconcordanță între

considerente și dispozitivul hotărârii în sensul că, deși se menționează că

pricina este apel, dispozitivul se referă la soluționarea irevocabilă a

recursului.

A apreciat recurenta că această

neconcordanță este un motiv de nulitate a deciziei care atrage casarea cu

trimitere spre rejudecare.

În motivarea recursului, recurenta a

invocat, în esență, următoarele critici de nelegalitate a hotărârii instanței

de apel:

1). Hotărârea instanței de apel nu

cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.). Astfel,

în cuprinsul deciziei sunt redate pe larg aspectele reținute de prima instanță

și motivele de apel, mai puțin considerentele care au format convingerea

instanței că apelul este nefondat;

2). Instanța, interpretând greșit

actul juridic dedus judecății, a schimbat natura, înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.). S-a arătat că, deși

s-a solicitat constatarea nulității convenției nr. 3740 din 4 septembrie 2007,

instanța de apel a constatat în mod greșit că s-a solicitat constatarea

nulității contractului de vânzare-cumpărare (încheiat în baza unor acte

anterioare, premergătoare), considerentele reținute de aceasta fiind vădit

eronate.

3). Hotărârea pronunțată este lipsită

de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.

304 pct. 9 C. proc. civ.).

Recurenta a învederat că părțile

semnatare ale convenției din 2007 au stabilit destinația a 71,88 % din sumele

obținute din vânzarea acțiunilor aflate în proprietatea exclusivă a C.N.R. SA,

deși existau prevederi legale care reglementează fără echivoc destinația

acestor sume, respectiv art. 12

8

din O.U.G. nr. 95/2002, privind

industria de apărare și pct. 5 Capitolul V intitulat Dispoziții finale din

Anexa la H.G. nr. 485/2004.

În opinia recurentei, este evident faptul

că, în raport de dispozițiile legale evocate, părțile convenției nu aveau

dreptul și calitatea să stabilească o altă destinație a sumelor.

S-a invocat și interpretarea abuzivă

de către A.V.A.S. a dispozițiilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 care

reglementează numai două cazuri în care se poate vorbi de aportul în natură al

statului cu valoarea terenurilor pentru care s-a obținut certificat de atestare

a dreptului de proprietate, situația invocată în prezenta cauză neputând fi

încadrată în niciunul dintre aceste cazuri.

Recursul a fost legal timbrat.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată din

perspectiva criticilor de nelegalitate invocate de recurentă, Înalta Curte

apreciază că recursul este nefondat.

Astfel, criticile întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu pot fi primite întrucât

hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile

părților, fiind respectate dispozițiile art. 261 C. proc. civ.

Răspunzând motivelor de apel, instanța

a procedat la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de

probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența, respectând în

acest fel cerințele procesului echitabil.

Nici criticile întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi reținute întrucât ceea ce

a analizat instanța de apel nu reprezintă altceva decât convenția nr. 3740 din

4 septembrie 2007 încheiată între A.V.A.S. și C.N.R. SA. Cu privire la acesta,

s-a stabilit că lipsa împuternicirii Consiliului de Administrație și Avizul

Oficiului Juridic nu reprezintă motive de nulitate a convenției, iar în speță

nu sunt îndeplinite nici condițiile îmbogățirii fără justă cauză.

Împrejurarea că instanța de apel a

reținut că vânzarea acțiunilor s-a încheiat în baza unor acte anterioare,

premergătoare nu semnifică interpretarea greșită a actului juridic dedus

judecății întrucât textul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se referă la situația

în care judecătorii procedează la interpretarea actului juridic dedus

judecății, cu toate că nu aveau dreptul să o facă întrucât clauzele acestuia

erau clare și precise.

În cauză, o astfel de interpretare a

convenției din 4 septembrie 2007 nu a avut loc, ci s-a stabilit că motivele

invocate de reclamanta-apelantă nu subzistă în raport de probele administrate

în cauză.

În ceea ce privește motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nici acesta nu este

fondat.

Obiectul convenției a cărei nulitate

se solicită îl constituie reglementarea situației sumelor aferente pachetului

de acțiuni corespunzător valorii terenurilor pentru care s-au emis pentru SC I.C.P.S.P.

SA certificate de atestare a dreptului de proprietate. Se invocă de către

recurentă încălcarea dispozițiilor art. 12

8

din O.U.G. nr. 95/2002,

privind industria de apărare și pct. 5 Capitolul V intitulat Dispoziții finale

din Anexa la H.G. nr. 485/2004, arătându-se că nu se poate stabili o altă

destinație a sumelor prin convenția părților decât cea stabilită expres de

lege.

Înalta Curte apreciază că dispozițiile

legale evocate nu au fost încălcate întrucât art. 12

8

din O.U.G. nr.

95/2002 se referă la cazul în care se acordă anumite sume acordate cu titlul de

plăți compensatorii, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, iar recurenta nu a

produs dovezi din care rezultă că ar datora astfel de sume, limita unei

proporții de 20 % oricum a fost respectată (prin convenție s-a prevăzut

destinația a 71,88 % din sume).

De altfel, părțile au prevăzut, prin

art. 6 din convenție, că nu intră sub incidența textului legal evocat sumele

din prețul de vânzare a acțiunilor SC I.C.P.S.P. SA aferente cotei cuvenite A.V.A.S.

Nici dispozițiile din anexa la H.G.

nr. 485/2004 nu au fost încălcate, așa cum invocă recurenta, întrucât, pe de-o

parte A.V.A.S. nu a încasat întreg prețul obținut din vânzarea-acțiunilor, iar

pe de altă parte, R. a participat, în numele statului, ca acționar la filiala

SC I.C.P.S.P. SA.

De asemenea, nu se poate reține că

dispozițiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 au fost interpretate

eronat față de prevederile art. 7.6.3 și art. 7.6.4 din contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni nr. 3773/2007 din care rezultă că nu există alte

terenuri pentru care să existe posibilitatea obținerii altor certificate de

atestare a dreptului de proprietate.

Față de considerentele expuse mai sus,

în baza art. 312 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

recurenta-reclamantă C.N.R. SA București împotriva deciziei nr. 558 din 9

decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, ca

nefondat

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi

20 noiembrie 2012.