ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.02.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 558/2011

HOTĂRÂRE
01.02.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 558/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele

Prin cererea înregistrată la 13 august 2010 pe rolul

Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul M.I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor

- Autoritatea Rutieră Română (A.R.R.) și Agenția A.R.R. Argeș, obligarea

acestora la emiterea autorizației de instructor auto autorizat, la plata de

daune morale și materiale cauzate de lipsa practicării acestei profesii, precum

și la plata cheltuielilor de judecată. In motivarea cererii sale, reclamantul a

arătat că este instructor autorizat de conducere auto și că ulterior obținerii

atestatului s-a modificat legislația privind obținerea acestuia, obligând

solicitantul autorizației de instructor auto să activeze ca angajat cu normă

întreagă, ca instructor auto, în cadrul unei școli autorizate, pe o perioadă de

minim 3 ani, condiție pe care reclamantul nu o îndeplinește.

Reclamantul mai susține că aceste reguli

retroactivează întrucât la data la care acesta a obținut atestatul nu existau

aceste condiții și deci refuzul eliberării autorizației pentru motivele arătate

este nelegal.

Prin întâmpinare, pârâta A.R.R. a invocat excepția de

necompetență a Curții de Apel Pitești în soluționarea litigiului, pe motiv că

agențiile județene A.R.R. au competența de a elibera autorizațiile de

instructor auto.

Prin sentința civilă nr. 188/F-CONT, Curtea de Apel

Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția necompetentei sale materiale, invocată de către pârâta A.R.R., și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

În motivarea acestei hotărâri, evocând dispozițiile

art. 6 alin. (3) din Anexa 3 a Ordinului nr. 1091/2009, Curtea a reținut că

eliberarea autorizației de instructor auto cade în competența Agențiilor

Județene ale A.R.R., în speță, Agenția Argeș, situație în care, față de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența soluționării

litigiului revine Tribunalului Argeș.

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 1116/CAF,

a admis excepția necompetentei sale materiale, ridicată de către această

instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze

în favoarea Curții de Apel Pitești.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat că în

cauză figurează ca pârâtă o autoritate publică centrală, Autoritatea Rutieră

Română, aspect de natură a atrage, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)

teza

II

din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a

Curții de Apel.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, în

temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul

Argeș a decis înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție în

vederea pronunțării regulatorului de competență.

Examinând conflictul negativ de competență, Curtea va

constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale

incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Argeș, secția

de contencios administrativ.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că prezenta cauză are actualmente ca obiect obligarea autorităților

pârâte la emiterea către reclamant a autorizației de instructor auto.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (3) din Anexa 3 a

Ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1091/2009 pentru

aprobarea Metodologiei

privind atestarea

instructorilor de pregătire practică și a profesorilor de legislație

rutieră,

„în vederea eliberării autorizației pentru instructorul auto, solicitantul

depune la agenția teritorială a Autorității Rutiere Române - A.R.R. din

Municipiul București sau din județul în care urmează să-și desfășoare activitatea

un dosar care trebuie să conțină următoarele documente [...] (2) Documentele

prevăzute la alin. (1), lit. b) - f) se vor prezenta în copie, ștampilate și

semnate de către solicitantul autorizației, fiecare copie având înscris în mod

expres: „Subsemnatul ...., declar pe propria răspundere, sub sancționarea legii

penale privind falsul în declarații, că prezentul act este conform cu

originalul". (3) Agenția teritorială a Autorității Rutiere Române - A.R.R.

unde solicitantul își desfășoară activitatea analizează, în termen de 15 zile,

dosarul depus. In funcție de rezultatul analizării respectivului dosar, agenția

teritorială a Autorității Rutiere Române - A.R.R. eliberează autorizația

instructorului auto numai pentru acele categorii/ subcategorii pentru care sunt

îndeplinite condițiile prevăzute în prezenta metodologie, ori comunică în scris

refuzul motivat, după caz."

Din aceste dispoziții rezultă în mod neîndoielnic

faptul că autoritatea titulară, în mod direct, a obligației ce face obiectul

prezentului litigiu, și care ar urma să execute, în mod nemijlocit,

dispozițiile instanței în acest sens, este pârâta Agenția Teritorială A.R.R.

Argeș.

Competența materială urmează deci a fi stabilită față

de acest pârât, și, în concluzie, față de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza

I

din

Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare în primă instanță a

cauzei revine Tribunalului Argeș, Înalta Curte soluționând conflictul negativ

de competență în acest sens.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamantul M.I.C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor -

Autoritatea Rutieră Română (A.R.R.) și Agenția A.R.R. Argeș în favoarea

Tribunalului Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-02-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 839/2011
care le-a îndeplinit, în raport de dispozițiile legale. Prin întâmpinare, pârâții au invocat excepția de necompetență materială a tribunalului, motivând calitatea pârâților de autorități publice centrale, precum și excepția de inadmisibilit
ÎCCJ 2011-03-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1257/2011
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul U.G. a solicitat în contradictor
ÎCCJ 2004-10-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7633/2004
onării cauzei, în favoarea Tribunalului Argeș și constatând ivirea conflictului negativ de competență, a trimis cauza, la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pronunțarea unui regulator de competență. Pentru a se pronunța în acest se
ÎCCJ 2016-03-29
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 969/2017
ului a autorizării funcționării și luării în evidență de către autoritatea fiscală competentă. Este de reținut că, obligativitatea obținerii unui atestat de pregătire profesională a instructorilor de conducere auto și a unei autorizații de
ÎCCJ 2015-09-29
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2913/2015
ică, etc. reprezintă o imixtiune nepermisă în dreptul persoanei de a-și exercita în mod liber de orice constrângeri administrative activitatea pentru care a fost autorizat. Așadar, excesul de putere invocat de judecătorul fondului privește
Sursă