ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7633/2004

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 23 martie 2004, reclamanții A.C. și H.D. au chemat în judecată Autoritatea

Rutieră Română și Agenția Argeș a Autorității Rutiere Române, solicitând ca în

temeiul Legii nr. 29/1990, să se dispună: obligarea pârâtelor de a elibera

licență taxi și licență de execuție pentru vehicul pentru transportul rutier

public în regim de taxi, conform Legii nr. 38/2003; obligarea pârâtelor, la

plata daunelor cominatorii, de 1.000.000 lei, pentru fiecare zi de întârziere,

începând cu data introducerii acțiunii, până la eliberarea efectivă a celor

două licențe și obligarea acestora, la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Argeș, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 84/CA din 26 aprilie 2004, a

admis excepția necompetenței materiale a tribunalului, invocată de pârâta

Autoritatea Rutieră Română și a declinat competența soluționării cauzei, în

favoarea Curții de Apel Pitești, reținând ca temeiuri de drept ale acestei

soluții, dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) și ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ.,

cele ale art. 7 din H.G. nr. 625/1998 și ale H.G. nr. 740/2003, precum și

prevederile art. 159 pct. 2, raportat la art. 158 alin. (3) C. proc. civ.

La rândul său, Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 99/F/C

din 30 iunie 2004, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea

Tribunalului Argeș și constatând ivirea conflictului negativ de competență, a

trimis cauza, la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pronunțarea unui

regulator de competență.

Pentru a se pronunța în acest sens,

Curtea de Apel Pitești a apreciat că instanța competentă a soluționa pricina,

se stabilește în funcție de Autoritatea Rutieră Română - Agenția Argeș,

instituție locală competentă să emită licențele solicitate, această pârâtă

având capacitate de drept public, independent de întrunirea și a cerinței de

persoană juridică, în condițiile Decretului nr. 31/1954.

Constatând că în cauză s-a ivit un

conflict negativ de competență, în sensul dispozițiilor art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să pronunțe un regulator de

competență, în raport cu obiectul și părțile litigiului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii.

Cu privire la obiectul pricinii, solicitându-se

obligarea pârâtelor, la eliberarea unei licențe de taxi și a unei licențe

pentru vehicul în regim de taxi, iar printr-un capăt accesoriu, și obligarea

pârâtelor, la daune cominatorii, se reține, astfel cum corect a apreciat și

Curtea de Apel Pitești, că natura juridică a cererii este de contencios administrativ,

fiind formulată în condițiile Legii nr. 29/1990 și a Legii nr. 38/2003

Așadar, reclamanții solicită a se

cenzura refuzul de eliberare a unor acte administrative ce aparțin sferei de

competență a Agenției Argeș a Autorității Rutiere Române, conform dispozițiilor

Legii nr. 38/2003.

Faptul că reclamanții au chemat în

judecată și Autoritatea Rutieră Română, nu poate schimba competența autorității

locale, căreia legea îi conferă obligații, pentru a duce, în nume propriu și în

realizarea puterii publice, o anumită activitate administrativă, în sfera căreia

se înscrie și atribuția de a elibera actele administrative, de natura celor

solicitate. Totodată, acest fapt nu poate modifica capacitatea administrativă a

agenției, capacitate înțeleasă ca aptitudine a acesteia, de a fi subiect în

raportul juridic administrativ, reclamat de realizarea competenței sale.

Prin urmare, astfel cum corect a

reținut și Curtea de Apel Pitești, este lipsit de relevanță faptul că

reclamanții au chemat în judecată, și autoritatea centrală, întrucât nu aceasta

este competentă să elibereze actele solicitate.

De asemenea, se constată că și

considerentul potrivit căruia interpretarea contrară ar duce la o situație de

neacceptat și ar lăsa deschisă calea unor abuzuri de drept, reclamantul putând

chema în judecată o autoritate centrală, (deși nu actul sau refuzul acestuia

este supus verificării), numai pentru a înfrânge normele privind competența

materială, este corect și în concordanță cu principiile ce cârmuiesc dreptul

public, în particular dreptul administrativ.

Prin urmare, chiar dacă Agenția

Argeș a Autorității Rutiere Române nu are personalitate juridică, în sensul

dispozițiilor Decretului nr. 31/1954, aceasta are capacitate de drept public,

putând sta în proces, în calitate de pârâtă, iar competența instanței se

stabilește în raport cu această pârâtă, iar nu cu autoritatea ierarhic

superioară, pe considerentul că doar aceasta din urmă ar avea personalitate

juridică.

De altfel, agenția pârâtă este

competentă să emită actul administrativ solicitat, dar și să-l revoce sau să revină

asupra refuzului de eliberare a acestuia.

În consecință, se constată că

soluția Curții de Apel Pitești este legală și temeinică, amplu și corect

motivată.

Avându-se în vedere considerentele

arătate în cele ce preced, în baza dispozițiilor art. 20 și urm C. proc. civ.,

se va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului

Argeș, căruia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe A.C., Autoritatea Rutieră Română București, Autoritatea

Rutieră Română - Agenția Argeș și H.D., în favoarea Tribunalului Argeș.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2004.