ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 114/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 114/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Ședința publică de la 19 ianuarie 2012

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 12800 din 7 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 14191/3/2010,

judecătorul din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a

hotărât următoarele: a respins excepția prematurității formulării acțiunii și excepția

lipsei calității procesuale pasive; a admis acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S.

în contradictoriu cu pârâta SC D.A. SA și a obligat pârâta să înregistreze A.V.A.S.

ca acționar în Registrul Acționarilor cu un număr de 2.000.000 de acțiuni, reprezentând

8 % din capitalul social al SC D.A. SA, sub sancțiunea plății de daune

cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere în executarea obligației de la data

pronunțării hotărârii până la îndeplinirea obligației.

În considerentele

sentinței, judecătorul fondului a reținut că în temeiul art. 21 pct. 3 lit. a)

din O.G. nr. 39/1999, modificată și completată prin O.G. nr. 61/2000,

participația B.C.R. constând în acțiunile deținute la SC D.A. SA a fost transferată către F.P.S., încheindu-se contractul de cesiune nr. 36 din 15

februarie 2000, având ca obiect cele 2.000.000 acțiuni ale SC D.A. SA. Între

părți s-a încheiat la data de 24 noiembrie 2004 Contractul de tranzacție prin

care reclamanta A.V.A.S. (succesoare a F.P.S.) s-a obligat să achite către

pârâtă suma reprezentând „Fondurile”, iar pârâta s-a obligat ca la data plății,

Consiliul său de Administrație să recunoască A.V.A.S. calitatea de titular al

dreptului de proprietate asupra celor 2.000.000 acțiuni nominative emise de

pârâtă, cu o valoare nominală de 1.000 pe acțiune, precum și înscrierea

corespunzătoare a acestui drept de proprietate în registrul acționarilor și

prin efectuarea mențiunilor

corespunzătoare la O.R.C.

Judecătorul

a respins excepția de prematuritate invocată de

pârâtă, reținând că reclamanta și-a

îndeplinit obligația asumată prin Contractul de tranzacție, respectiv plata

sumei menționate în acest contract, în condițiile în care pârâta și-a

îndeplinit doar parțial obligația asumată, respectiv înscrierea mențiunii în

Registrul comerțului. În ce privește înscriere reclamantei ca acționar, s-a

reținut că în actul constitutiv al pârâtei se menționează că președintele

consiliului de administrație va înregistra în registrul acționarilor noul

acționar în termen de 15 zile de la data declarației de transmitere făcută și

semnată de cedent și cesionar și va aduce la cunoștința celorlalți acționari

contractul de cesiune cu ocazia primei adunări generale; s-a reținut că acest

contract a fost prezentat acționarilor din moment ce prin Hotărârea A.G.A. din

data de 30 noiembrie 2004 s-a aprobat înregistrarea la registrul comerțului a A.V.A.S.,

în calitate de acționar la data de referință 30 noiembrie 2004. În raport de

aceste elemente, judecătorul a reținut că s-a îndeplinit condiția suspensivă în

raport cu care s-a născut dreptul reclamantei de a cere pârâtei înregistrarea

sa ca acționar și obligația corelativă a pârâtei de a efectua această

înregistrare. Din acest considerent, excepția prematurității a fost respinsă.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a fost respinsă motivat de faptul că societatea

pârâtă are obligația de a ține registrul acționarilor și de a înregistra noii

acționari.

Pe fond, judecătorul

a apreciat temeinicia cererii reclamantei pentru următoarele considerente: a

apreciat caracterul supletiv al prevederilor art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

textul legal permițând și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate

asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată, decât prin

declarație făcută în registrul acționarilor semnată de cedent și cesionar. A

reținut și principiul liberei circulații a acțiunilor între acționari și între

acționari și terți, înscris în actul constitutiv al societății, apreciind că

înscrierea transferului de acțiuni în registrul acționarilor are valoarea doar

de opozabilitate față de terți și față de societate.

Judecătorul a

apreciat că transferul celor 2.000.000 prin contractul de cesiune s-a realizat

în mod valabil, contractul fiind cunoscut pârâtei din 2004, când s-a încheiat

contractul tranzacție și devenind opozabil acesteia la data de 30 noiembrie 2004,

prin recunoașterea calității de acționar a reclamantei prin Hotărârea A.G.A. a

acționarilor pârâtei.

În aceste condiții,

judecătorul a apreciat că înregistrarea contractului de cesiune în registrul

acționarilor este necesară pentru asigurarea opozabilității față de terți.

Judecătorul a

apreciat și temeinicia cererii de obligare a pârâtei la plata daunelor

cominatorii, obligația de înscriere a reclamantei fiind una intuitu personae,

neputând fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite.

Sentința de fond a

fost apelată de pârâta SC D.A. SA, care a solicita admiterea apelului și

schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei, criticând

hotărârea atât sub aspectul interpretări probelor, cât și sub aspectul greșitei

aplicări a legii.

Prin decizia

comercială nr. 330 din 14 iunie 2011, completul de judecată din cadrul Curții

de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul pârâtei și a

schimbat în parte sentința de fond în sensul respingerii capătului de cerere

privind daunele cominatorii, menținând obligația de înscriere în registrul

acționarilor a A.V.A.S., cu următoarele considerente: a înlăturat critica

pârâtei vizând o pretinsă analiză a contractului de cesiune de acțiuni,

constatând că judecătorul fondului a procedat doar la analiza materialului

probator, în acest cadru fiind analizat și contractul menționat; faptul că

judecătorul nu a menționat o serie de probe administrate de pârâtă nu are

valoarea neanalizării acestora, judecătorul trăgând concluzia îndeplinirii

condițiilor de înregistrare în registrul acționarilor, prin interpretarea

întregului material probator; s-a reținut corecta apreciere a situației de

fapt, în sensul constatării acordului B.C.R. de înscriere a A.V.A.S. în

registrul acționarilor, transferul acțiunilor operând în virtutea prevederilor

legale reglementate de O.U.G. nr. 61/2000. În acest context s-a apreciat că nu

există o fraudare a dispozițiilor legale în materia transferului de acțiuni,

câtă vreme a rezultat expres acordul B.C.R. cu privire la înregistrarea acestui

transfer, transfer care a operat ope legis.

Apelul a fost

apreciat, ca fondat, doar sub aspectul obligării pârâtei la plata daunelor

cominatorii, reținând că în urma modificării legislative nu mai este prevăzută

posibilitatea obligării la plata unor asemenea daune.

Decizia de apel a

fost recurată de ambele părți.

Reclamanta A.V.A.S. a

solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei de apel în sensul

respingerii apelului pârâtei în totalitate. Criticile reclamantei au vizat

respingerea daunelor cominatorii, ea apreciind că aceste daune sunt singurul

mijloc de constrângere al debitorului ce a aduce la îndeplinire o obligație ce

nu poate fi executată silit.

Pârâta SC D.A. SA a

solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei de apel în sensul

admiterii acestuia în totalitate, cu consecința respingerii acțiunii

reclamantei.

Pârâta invocat

prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susținând că hotărârea de apel

cuprinde motive contradictorii și nu este motivată. Pârâta precizează că

judecătorii apelului au reținut că transferul acțiunilor s-a produs ope legis,

pentru ca ulterior să considere că cedentul și-a exprimat acordul pentru

înscrierea A.V.A.S. în registrul acționarilor. Mai arată că judecătorii nu au

indicat ce anume căi legale nu au fost urmate pentru a se obține acordul

cedentei în vederea efectuării înscrierii în registrul acționarilor.

Pârâta, susține,

totodată, că hotărârea este nemotivată, arătând că judecătorii nu au precizat

care sunt considerentele care le-au format convingerea cu privire la transferul

ope legis al acțiunilor, nefiind verificate nici considerentele judecătorului

fondului pe acest aspect. De asemenea, pârâta a arătat că judecători apelului

au respins de plano motivele de apel formulate, fără a indica în mod explicit

care sunt considerentele de fapt și de drept pentru care au fost respinse.

Pârâta a invocat și

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că decizia judecătorilor

de apel este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. A invocat

încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 98 din Legea nr. 31/1990 și

cele ale actului constitutiv, cu privire la modalitatea de efectuare a

transferului de acțiuni nominative, prin declarație făcută în registrul

acționarilor; în mod nelegal, susține pârâta, judecătorii apelului au apreciat

că nu era necesară declarația de subscripție semnată de cedent și de cesionar

pentru înscrierea noului acționar în registrul acționarilor. Pârâta invocă și

interpretarea greșită a prevederilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 39/1999,

apreciind că acest act normativ nu reglementează un transfer de drept al

acțiunilor, ci doar modalitatea de transmitere, transmitere care s-a realizat

prin contractul de cesiune.

Nu au fost

administrate înscrisuri noi în recurs.

Analizându-se

legalitatea deciziei de apel, în raport de criticile formulate, se rețin

următoarele:

Recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. este apreciat ca nefondat, urmând a fi respins pentru

următoarele considerente: în mod legal au apreciat judecători apelului că nu

pot fi acordate daunele cominatorii, solicitate de această parte, prin

raportare la prevederile art. 580

3

alin. (5) C. proc. civ. Acest

text legal reglementează expres imposibilitatea acordării daunelor cominatorii

în cazul neîndeplinirii obligației persoanele stabilite în sarcina debitorului.

În situația interdicției exprese de acordare a daunelor cominatorii pentru

acest tip de obligație, criticile reclamantei vizând lipsirea de un mijloc de

constrângere sunt lipsite de relevanță juridică. De altfel, legiuitorul a

stabilit modalitatea de constrângere pentru aducerea la îndeplinire de către

debitor a obligației stabilite în sarcina acestuia, prin reglementarea amenzii

civile, conform art. 580

3

alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Recursul pârâtei este

apreciat ca nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente:

Nu poate fi reținută

critica pârâtei vizând o motivare contradictorie a deciziei de apel. Din modul

de expunere al considerentelor deciziei recurate, rezultă cu claritate că

judecătorii și-au format convingerea că transferul acțiunilor a intervenit ope

legis, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 39/1999, modificată și

completată prin O.G. nr. 61/2000. Considerentele judecătorilor referitoare la

exprimarea acordului cedentului pentru înscrierea reclamantei în calitate de

acționar nu sunt în contradicție cu cele referitoare la transferul de drept al

acțiunilor. Aceste considerente răspund criticii pârâtei în sensul inexistenței

acordului cedentului pentru înscrierea A.V.A.S. ca acționar, astfel încât nu se

reține existențe contrarietății în motivare, considerentele prezentate de

pârâtă ca fiind contradictorii vizând critici diferite ale acestei părți.

Este înlăturată și

critica vizând nemotivarea de către judecătorii apelului a considerentele

referitoare la transferul de drept al acțiunilor către A.V.A.S. Se observă

faptul că judecătorii apelului au motivat această reținere, prin raportare la

legislația relevantă în materie, respectiv O.G. nr. 39/1999, modificată și

completată prin O.G. nr. 61/2000.

Se reține, totodată,

că în mod legal au apreciat judecătorii apelului, în acord cu judecătorul

fondului, că transferul acțiunilor a operat de drept, în baza ordonanțelor de

guvern care au finalizat privatizarea și restructurarea B. Faptul că ulterior

s-a încheiat și contractul de cesiune, nu schimbă natura transferului de

acțiuni, încheierea acestui act fiind determinată doar pentru stabilirea sumelor

echivalente pentru acțiunile transferate, aceste elemente neputând fi inserate

în dispozițiile legale.

Se reține că pârâta a

invocat și o pretinsă nemotivare a deciziei de apel din perspectiva motivelor

de apel formulate, fără însă a arăta concret care este critica de apel la care

nu a răspuns completul de judecată. Se constată, înă, că judecătorii apelului

au răspuns tuturor criticilor pârâtei, considerentele fiind relevante sub acest

aspect.

Nu poate fi reținută

nici critica pârâtei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

apreciindu-se că judecătorii apelului au interpretat și aplicat corect

legislația incidentă. Se constată, astfel, că art. 98 din Legea nr. 31/1990

permite ca transferul acțiunile nominative emise în formă dematerializată să se

facă și în alte modalități decât prin declarație în Registrul acționarilor,

semnată de cedent și cesionar. Potrivit actului constitutiv, transmiterea

acțiunilor se înregistrează în registrul de evidență al acțiunilor societății

pe baza declarației de transmitere făcută și semnată de cedent și cesionar sau

de către mandatarii lor. Se observă diferența dintre textul legal și cel

statutar. Textul legal impune ca declarația să fie făcută chiar în registrul

acționarilor, în timp ce actul constitutiv [(art. 13 alin. (1) teza a II-a)]

impune doar existența declarației semnată de cedent și cesionar, sau de

mandatarii lor. În aceste condiții, în lipsa unei reglementări statutare cu

privire la modelul declarației în baza căreia urma să se facă înregistrarea transferului

de acțiuni, se apreciază că actul de cesiune de acțiuni nr. 36/2000 poate avea

valoarea declarației necesare și suficiente pentru înregistrare în registrul

acționarilor a noului acționar. Din această perspectivă, nu poate fi reținută

apărarea pârâtei în sensul că numai în urma prezenței mandatarului cedentei și

a declarației acestuia în registrul acționarilor se poate efectua și

înregistrarea transferului de acțiuni. Diferența dintre textul legal și cel

statuar este aceea că textul legal impune existența declarației făcută în

registrul acționarilor, în timp ce textul din actul constitutiv menționează că

este necesară declarația făcută și semnată de cedent și cesionar, fără să

condiționeze efectuarea acestei declarații direct în registru așa cum reglementează

legea. Din acest considerent se apreciază că actul de cesiune de creanță are

valoarea declarației menționate în textul actului constitutiv.

Pentru considerentele

reținute, în temeiul art. 312 C. proc. civ., vor fi respinse, ca nefondate,

recursurile declarate de reclamantă și de pârâtă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul formulat de reclamanta A.V.A.S., împotriva deciziei comerciale a

Secției a VI-a comercială a Curții de Apel București nr. 330 din 14 iunie 2011.

Respinge, ca nefondat,

recursul formulat de pârâta SC D.A. SA, împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2012.