ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 114/2012

Ședința publică de la 19 ianuarie 2012 Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 12800 din 7 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 14191/3/2010, judecătorul din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a hotărât următoarele: a respins excepția prematurității formulării acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive; a admis acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC D.A. SA și a obligat pârâta să înregistreze A.V.A.S. ca acționar în Registrul Acționarilor cu un număr de 2.000.000 de acțiuni, reprezentând 8 % din capitalul social al SC D.A. SA, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere în executarea obligației de la data pronunțării hotărârii până la îndeplinirea obligației.

În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că în temeiul art. 21 pct. 3 lit. a) din O.G. nr. 39/1999, modificată și completată prin O.G. nr. 61/2000, participația B.C.R. constând în acțiunile deținute la SC D.A. SA a fost transferată către F.P.S., încheindu-se contractul de cesiune nr. 36 din 15 februarie 2000, având ca obiect cele 2.000.000 acțiuni ale SC D.A. SA. Între părți s-a încheiat la data de 24 noiembrie 2004 Contractul de tranzacție prin care reclamanta A.V.A.S. (succesoare a F.P.S.) s-a obligat să achite către pârâtă suma reprezentând „Fondurile”, iar pârâta s-a obligat ca la data plății, Consiliul său de Administrație să recunoască A.V.A.S. calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra celor 2.000.000 acțiuni nominative emise de pârâtă, cu o valoare nominală de 1.000 pe acțiune, precum și înscrierea corespunzătoare a acestui drept de proprietate în registrul acționarilor și prin efectuarea mențiunilor corespunzătoare la O.R.C.

Judecătorul a respins excepția de prematuritate invocată de pârâtă, reținând că reclamanta și-a îndeplinit obligația asumată prin Contractul de tranzacție, respectiv plata sumei menționate în acest contract, în condițiile în care pârâta și-a îndeplinit doar parțial obligația asumată, respectiv înscrierea mențiunii în Registrul comerțului. În ce privește înscriere reclamantei ca acționar, s-a reținut că în actul constitutiv al pârâtei se menționează că președintele consiliului de administrație va înregistra în registrul acționarilor noul acționar în termen de 15 zile de la data declarației de transmitere făcută și semnată de cedent și cesionar și va aduce la cunoștința celorlalți acționari contractul de cesiune cu ocazia primei adunări generale; s-a reținut că acest contract a fost prezentat acționarilor din moment ce prin Hotărârea A.G.A.

din data de 30 noiembrie 2004 s-a aprobat înregistrarea la registrul comerțului a A.V.A.S., în calitate de acționar la data de referință 30 noiembrie 2004. În raport de aceste elemente, judecătorul a reținut că s-a îndeplinit condiția suspensivă în raport cu care s-a născut dreptul reclamantei de a cere pârâtei înregistrarea sa ca acționar și obligația corelativă a pârâtei de a efectua această înregistrare. Din acest considerent, excepția prematurității a fost respinsă. Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă motivat de faptul că societatea pârâtă are obligația de a ține registrul acționarilor și de a înregistra noii acționari.

Pe fond, judecătorul a apreciat temeinicia cererii reclamantei pentru următoarele considerente: a apreciat caracterul supletiv al prevederilor art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, textul legal permițând și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată, decât prin declarație făcută în registrul acționarilor semnată de cedent și cesionar. A reținut și principiul liberei circulații a acțiunilor între acționari și între acționari și terți, înscris în actul constitutiv al societății, apreciind că înscrierea transferului de acțiuni în registrul acționarilor are valoarea doar de opozabilitate față de terți și față de societate.

Judecătorul a apreciat că transferul celor 2.000.000 prin contractul de cesiune s-a realizat în mod valabil, contractul fiind cunoscut pârâtei din 2004, când s-a încheiat contractul tranzacție și devenind opozabil acesteia la data de 30 noiembrie 2004, prin recunoașterea calității de acționar a reclamantei prin Hotărârea A.G.A. a acționarilor pârâtei. În aceste condiții, judecătorul a apreciat că înregistrarea contractului de cesiune în registrul acționarilor este necesară pentru asigurarea opozabilității față de terți. Judecătorul a apreciat și temeinicia cererii de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii, obligația de înscriere a reclamantei fiind una intuitu personae, neputând fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite.

Sentința de fond a fost apelată de pârâta SC D.A. SA, care a solicita admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei, criticând hotărârea atât sub aspectul interpretări probelor, cât și sub aspectul greșitei aplicări a legii.

Prin decizia comercială nr. 330 din 14 iunie 2011, completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul pârâtei și a schimbat în parte sentința de fond în sensul respingerii capătului de cerere privind daunele cominatorii, menținând obligația de înscriere în registrul acționarilor a A.V.A.S., cu următoarele considerente: a înlăturat critica pârâtei vizând o pretinsă analiză a contractului de cesiune de acțiuni, constatând că judecătorul fondului a procedat doar la analiza materialului probator, în acest cadru fiind analizat și contractul menționat; faptul că judecătorul nu a menționat o serie de probe administrate de pârâtă nu are valoarea neanalizării acestora, judecătorul trăgând concluzia îndeplinirii condițiilor de înregistrare în registrul acționarilor, prin interpretarea întregului material probator; s-a reținut corecta apreciere a situației de fapt, în sensul constatării acordului B.C.R.

de înscriere a A.V.A.S. în registrul acționarilor, transferul acțiunilor operând în virtutea prevederilor legale reglementate de O.U.G. nr. 61/2000. În acest context s-a apreciat că nu există o fraudare a dispozițiilor legale în materia transferului de acțiuni, câtă vreme a rezultat expres acordul B.C.R. cu privire la înregistrarea acestui transfer, transfer care a operat ope legis. Apelul a fost apreciat, ca fondat, doar sub aspectul obligării pârâtei la plata daunelor cominatorii, reținând că în urma modificării legislative nu mai este prevăzută posibilitatea obligării la plata unor asemenea daune. Decizia de apel a fost recurată de ambele părți. Reclamanta A.V.A.S. a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei de apel în sensul respingerii apelului pârâtei în totalitate.

Criticile reclamantei au vizat respingerea daunelor cominatorii, ea apreciind că aceste daune sunt singurul mijloc de constrângere al debitorului ce a aduce la îndeplinire o obligație ce nu poate fi executată silit. Pârâta SC D.A. SA a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei de apel în sensul admiterii acestuia în totalitate, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei. Pârâta invocat prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susținând că hotărârea de apel cuprinde motive contradictorii și nu este motivată. Pârâta precizează că judecătorii apelului au reținut că transferul acțiunilor s-a produs ope legis, pentru ca ulterior să considere că cedentul și-a exprimat acordul pentru înscrierea A.V.A.S.

în registrul acționarilor. Mai arată că judecătorii nu au indicat ce anume căi legale nu au fost urmate pentru a se obține acordul cedentei în vederea efectuării înscrierii în registrul acționarilor. Pârâta, susține, totodată, că hotărârea este nemotivată, arătând că judecătorii nu au precizat care sunt considerentele care le-au format convingerea cu privire la transferul ope legis al acțiunilor, nefiind verificate nici considerentele judecătorului fondului pe acest aspect. De asemenea, pârâta a arătat că judecători apelului au respins de plano motivele de apel formulate, fără a indica în mod explicit care sunt considerentele de fapt și de drept pentru care au fost respinse. Pârâta a invocat și prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., apreciind că decizia judecătorilor de apel este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. A invocat încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 98 din Legea nr. 31/1990 și cele ale actului constitutiv, cu privire la modalitatea de efectuare a transferului de acțiuni nominative, prin declarație făcută în registrul acționarilor; în mod nelegal, susține pârâta, judecătorii apelului au apreciat că nu era necesară declarația de subscripție semnată de cedent și de cesionar pentru înscrierea noului acționar în registrul acționarilor. Pârâta invocă și interpretarea greșită a prevederilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 39/1999, apreciind că acest act normativ nu reglementează un transfer de drept al acțiunilor, ci doar modalitatea de transmitere, transmitere care s-a realizat prin contractul de cesiune.

Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs. Analizându-se legalitatea deciziei de apel, în raport de criticile formulate, se rețin următoarele: Recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. este apreciat ca nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: în mod legal au apreciat judecători apelului că nu pot fi acordate daunele cominatorii, solicitate de această parte, prin raportare la prevederile art. 580 3 alin. (5) C. proc. civ. Acest text legal reglementează expres imposibilitatea acordării daunelor cominatorii în cazul neîndeplinirii obligației persoanele stabilite în sarcina debitorului. În situația interdicției exprese de acordare a daunelor cominatorii pentru acest tip de obligație, criticile reclamantei vizând lipsirea de un mijloc de constrângere sunt lipsite de relevanță juridică.

De altfel, legiuitorul a stabilit modalitatea de constrângere pentru aducerea la îndeplinire de către debitor a obligației stabilite în sarcina acestuia, prin reglementarea amenzii civile, conform art. 580 3 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Recursul pârâtei este apreciat ca nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente: Nu poate fi reținută critica pârâtei vizând o motivare contradictorie a deciziei de apel. Din modul de expunere al considerentelor deciziei recurate, rezultă cu claritate că judecătorii și-au format convingerea că transferul acțiunilor a intervenit ope legis, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 39/1999, modificată și completată prin O.G. nr. 61/2000. Considerentele judecătorilor referitoare la exprimarea acordului cedentului pentru înscrierea reclamantei în calitate de acționar nu sunt în contradicție cu cele referitoare la transferul de drept al acțiunilor.

Aceste considerente răspund criticii pârâtei în sensul inexistenței acordului cedentului pentru înscrierea A.V.A.S. ca acționar, astfel încât nu se reține existențe contrarietății în motivare, considerentele prezentate de pârâtă ca fiind contradictorii vizând critici diferite ale acestei părți. Este înlăturată și critica vizând nemotivarea de către judecătorii apelului a considerentele referitoare la transferul de drept al acțiunilor către A.V.A.S. Se observă faptul că judecătorii apelului au motivat această reținere, prin raportare la legislația relevantă în materie, respectiv O.G. nr. 39/1999, modificată și completată prin O.G. nr. 61/2000.

Se reține, totodată, că în mod legal au apreciat judecătorii apelului, în acord cu judecătorul fondului, că transferul acțiunilor a operat de drept, în baza ordonanțelor de guvern care au finalizat privatizarea și restructurarea B. Faptul că ulterior s-a încheiat și contractul de cesiune, nu schimbă natura transferului de acțiuni, încheierea acestui act fiind determinată doar pentru stabilirea sumelor echivalente pentru acțiunile transferate, aceste elemente neputând fi inserate în dispozițiile legale. Se reține că pârâta a invocat și o pretinsă nemotivare a deciziei de apel din perspectiva motivelor de apel formulate, fără însă a arăta concret care este critica de apel la care nu a răspuns completul de judecată.

Se constată, înă, că judecătorii apelului au răspuns tuturor criticilor pârâtei, considerentele fiind relevante sub acest aspect. Nu poate fi reținută nici critica pârâtei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciindu-se că judecătorii apelului au interpretat și aplicat corect legislația incidentă. Se constată, astfel, că art. 98 din Legea nr. 31/1990 permite ca transferul acțiunile nominative emise în formă dematerializată să se facă și în alte modalități decât prin declarație în Registrul acționarilor, semnată de cedent și cesionar. Potrivit actului constitutiv, transmiterea acțiunilor se înregistrează în registrul de evidență al acțiunilor societății pe baza declarației de transmitere făcută și semnată de cedent și cesionar sau de către mandatarii lor.

Se observă diferența dintre textul legal și cel statutar. Textul legal impune ca declarația să fie făcută chiar în registrul acționarilor, în timp ce actul constitutiv [(art. 13 alin. (1) teza a II-a)] impune doar existența declarației semnată de cedent și cesionar, sau de mandatarii lor. În aceste condiții, în lipsa unei reglementări statutare cu privire la modelul declarației în baza căreia urma să se facă înregistrarea transferului de acțiuni, se apreciază că actul de cesiune de acțiuni nr. 36/2000 poate avea valoarea declarației necesare și suficiente pentru înregistrare în registrul acționarilor a noului acționar. Din această perspectivă, nu poate fi reținută apărarea pârâtei în sensul că numai în urma prezenței mandatarului cedentei și a declarației acestuia în registrul acționarilor se poate efectua și înregistrarea transferului de acțiuni.

Diferența dintre textul legal și cel statuar este aceea că textul legal impune existența declarației făcută în registrul acționarilor, în timp ce textul din actul constitutiv menționează că este necesară declarația făcută și semnată de cedent și cesionar, fără să condiționeze efectuarea acestei declarații direct în registru așa cum reglementează legea. Din acest considerent se apreciază că actul de cesiune de creanță are valoarea declarației menționate în textul actului constitutiv. Pentru considerentele reținute, în temeiul art. 312 C. proc. civ., vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantă și de pârâtă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta A.V.A.S., împotriva deciziei comerciale a Secției a VI-a comercială a Curții de Apel București nr. 330 din 14 iunie 2011. Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta SC D.A. SA, împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2012.