ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2363/2003

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 193 din 21 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 183 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.S.Ș., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Inculpatul a fost obligat la plata unei rente lunare de 478.179 lei, pe seama părții civile T.C., fiul minor al victimei, de la data decesului, până la majorat și la plata sumelor de 40.527.292 lei, cu titlu de despăgubiri civile și 100.000.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părților civile. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate următoarea situație de fapt: În noaptea de 23 martie 2002 în jurul orelor 1,00, gardianul public T.A., care era de serviciu la postul din cadrul Primăriei Oradea, a ieșit din incintă pentru a face rondul clădirii.

Pe trotuarul din partea stângă a răului Crișu Repede, din apropierea Primăriei se deplasa un grup de tineri, toți aflați sub influența băuturilor alcoolice, respectiv inculpatul S.S.Ș., precum și numiții I.D.A. și P.S.I. Inculpatul S.S.Ș. și numiții I.D.A. și P.S.I., erau de fapt în stare de ebrietate, deplasându-se sprijiniți unul de celălalt. În drumul lor au început să lovească coșurile metalice. L-a pălmuit potrivit spuselor inculpatului, pe P.S.I. și pe I.D.A., așa încât, inculpatul a sărit să-și apere prietenii, lovind puternic, în față, cu pumnul pe gardianul T.A., care în urma loviturii primite a fost proiectat, pe spate, căzând cu capul pe asfaltul trotuarului. Întrucât în apropiere se mai aflau câțiva trecători și gândind că, gardianul lovit s-ar putea ridica și folosi pistolul din dotare, grupul de tineri a plecat în grabă, fiind însă ajunși și reținuți de organul de poliție la o scurtă perioadă de timp.

Victima a decedat la scurt timp după impactul de asfaltul trotuarului, fiind transportat la serviciul de medicină legală al județului Bihor, unde s-a efectuat autopsia. Raportul medico-legal a concluzionat că, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale gravă, consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază de craniu. S-a mai menționat că, leziunile constatate la baza superioară dreaptă și stângă, ca semne de violență, s-au produs ca urmare a lovirii cu un corp dur (posibil pumn) la nivelul feței, după care, din cauza heteropropulsiei a căzut pe spate, cu impact occipital la nivelul asfaltului. S-a constatat că victima avea alcoolemie de 1,60 gr o /oo.

Împotriva hotărârii de mai sus au declarat apel, în termen, inculpatul și părțile civile. În ședința publică din 12 decembrie 2002, părțile civile au declarat că renunță la apelul declarat, declarație de care s-a luat act. Prin decizia penală nr. 20 din 20 ianuarie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de inculpat, a desființat parțial sentința apelată și reținând în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., a redus pedeapsa aplicată acestuia de la 6 ani, la 2 ani închisoare, cu menținerea art. 71 și art. 64 C. pen., precum și a celorlalte dispoziții ale sentinței apelate. S-a motivat reținerea circumstanțelor judiciare atenuante și reducerea pedepsei pe împrejurarea că victima a avut o comportare agresivă cât și pe datele personale, respectiv, atitudinea sinceră și de regret a inculpatului, pe lipsa antecedentelor penale.

Împotriva hotărârii de mai sus a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care prin motivele scrise a susținut, în esență, următoarele: - greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prin reținerea nejustificată a circumstanțelor personale atenuante și reducerea în consecință a pedepsei aplicate: a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată în apel și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței de fond. În drept, au fost invocate dispozițiile cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dispoziții în raport de care va fi analizată critica formulată, constatându-se că recursul este fondat, pentru cele ce urmează.

Apreciind împrejurarea că victima prezenta o alcoolemie ridicată la data săvârșirii faptei și că a manifestat o atitudine agresivă la adresa persoanelor ce însoțeau pe inculpat, conduită care nu se justifica în raport de atribuțiile sale de serviciu, precum și datele personale ce caracterizau persoana inculpatului, în mod corect, instanța de apel a reținut în favoarea acestuia beneficiul circumstanțelor judiciare atenuante și în consecință, a redus pedeapsa aplicată sub minimul legal prevăzut de lege, respectiv, sub 5 ani închisoare. Dar, instanța de apel a stabilit o pedeapsă minimă în condițiile reținerii dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., deși inculpatul a comis o faptă praeterintenționată, cu producerea unui rezultat letal.

Ca atare, pedeapsa de 2 ani închisoare, nu este de natură să realizeze cerințele legii, prevăzute în art. 52 C. pen. și în același timp nu reprezintă o judicioasă individualizare a pedepsei în sensul prevederilor art. 72 C. pen. Pe cale de consecință, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, recursul declarat de parchet se va admite, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., decizia pronunțată în apel se va casa numai cu privire la cuantumul pedepsei, care va fi majorat de la 2 ani închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare, fiind menținute în rest dispozițiile hotărârii recurate. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva deciziei penale nr. 20, din 30 ianuarie 2003, a Curții de Apel Oradea, privind pe intimatul inculpat S.S.Ș. Casează hotărârea pronunțată numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183, cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen., pe care o majorează de la 2 ani închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 23 martie 2002, la 21 mai 2003. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2003.