ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2363/2003

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 193 din 21

octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 183 C. pen., a

fost condamnat inculpatul S.S.Ș., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Inculpatul a fost obligat la plata

unei rente lunare de 478.179 lei, pe seama părții civile T.C., fiul minor al

victimei, de la data decesului, până la majorat și la plata sumelor de

40.527.292 lei, cu titlu de despăgubiri civile și 100.000.000 lei cu titlu de

daune morale în favoarea părților civile.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate următoarea situație de

fapt:

În noaptea de 23 martie 2002 în

jurul orelor 1,00, gardianul public T.A., care era de serviciu la postul din

cadrul Primăriei Oradea, a ieșit din incintă pentru a face rondul clădirii.

Pe trotuarul din partea stângă a

răului Crișu Repede, din apropierea Primăriei se deplasa un grup de tineri,

toți aflați sub influența băuturilor alcoolice, respectiv inculpatul S.S.Ș.,

precum și numiții I.D.A. și P.S.I. Inculpatul S.S.Ș. și numiții I.D.A. și

P.S.I., erau de fapt în stare de ebrietate, deplasându-se sprijiniți unul de

celălalt.

În drumul lor au început să lovească

coșurile metalice.

L-a pălmuit potrivit spuselor

inculpatului, pe P.S.I. și pe I.D.A., așa încât, inculpatul a sărit să-și apere

prietenii, lovind puternic, în față, cu pumnul pe gardianul T.A., care în urma

loviturii primite a fost proiectat, pe spate, căzând cu capul pe asfaltul

trotuarului.

Întrucât în apropiere se mai aflau

câțiva trecători și gândind că, gardianul lovit s-ar putea ridica și folosi

pistolul din dotare, grupul de tineri a plecat în grabă, fiind însă ajunși și

reținuți de organul de poliție la o scurtă perioadă de timp.

Victima a decedat la scurt timp după

impactul de asfaltul trotuarului, fiind transportat la serviciul de medicină

legală al județului Bihor, unde s-a efectuat autopsia.

Raportul medico-legal a concluzionat

că, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei

meningo-cerebrale gravă, consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu

fractură de boltă și bază de craniu. S-a mai menționat că, leziunile constatate

la baza superioară dreaptă și stângă, ca semne de violență, s-au produs ca

urmare a lovirii cu un corp dur (posibil pumn) la nivelul feței, după care, din

cauza heteropropulsiei a căzut pe spate, cu impact occipital la nivelul

asfaltului.

S-a constatat că victima avea

alcoolemie de 1,60 gr

o

/oo.

Împotriva hotărârii de mai sus au

declarat apel, în termen, inculpatul și părțile civile.

În ședința publică din 12 decembrie

2002, părțile civile au declarat că renunță la apelul declarat, declarație de

care s-a luat act.

Prin decizia penală nr. 20 din 20

ianuarie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de inculpat, a

desființat parțial sentința apelată și reținând în favoarea inculpatului

dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., a redus pedeapsa aplicată acestuia de

la 6 ani, la 2 ani închisoare, cu menținerea art. 71 și art. 64 C. pen., precum

și a celorlalte dispoziții ale sentinței apelate.

S-a motivat reținerea

circumstanțelor judiciare atenuante și reducerea pedepsei pe împrejurarea că

victima a avut o comportare agresivă cât și pe datele personale, respectiv,

atitudinea sinceră și de regret a inculpatului, pe lipsa antecedentelor penale.

Împotriva hotărârii de mai sus a

declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea,

care prin motivele scrise a susținut, în esență, următoarele:

- greșita individualizare judiciară

a pedepsei aplicate inculpatului, prin reținerea nejustificată a

circumstanțelor personale atenuante și reducerea în consecință a pedepsei

aplicate: a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată în

apel și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței de fond.

În drept, au fost invocate

dispozițiile cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen., dispoziții în raport de care va fi analizată critica

formulată, constatându-se că recursul este fondat, pentru cele ce urmează.

Apreciind împrejurarea că victima

prezenta o alcoolemie ridicată la data săvârșirii faptei și că a manifestat o

atitudine agresivă la adresa persoanelor ce însoțeau pe inculpat, conduită care

nu se justifica în raport de atribuțiile sale de serviciu, precum și datele

personale ce caracterizau persoana inculpatului, în mod corect, instanța de

apel a reținut în favoarea acestuia beneficiul circumstanțelor judiciare

atenuante și în consecință, a redus pedeapsa aplicată sub minimul legal

prevăzut de lege, respectiv, sub 5 ani închisoare.

Dar, instanța de apel a stabilit o

pedeapsă minimă în condițiile reținerii dispozițiilor art. 74 și art. 76 C.

pen., deși inculpatul a comis o faptă praeterintenționată, cu producerea unui

rezultat letal.

Ca atare, pedeapsa de 2 ani

închisoare, nu este de natură să realizeze cerințele legii, prevăzute în art.

52 C. pen. și în același timp nu reprezintă o judicioasă individualizare a

pedepsei în sensul prevederilor art. 72 C. pen.

Pe cale de consecință, pentru

considerentele de fapt și de drept expuse, recursul declarat de parchet se va

admite, potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., decizia

pronunțată în apel se va casa numai cu privire la cuantumul pedepsei, care va

fi majorat de la 2 ani închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare, fiind

menținute în rest dispozițiile hotărârii recurate.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din

pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva deciziei penale nr. 20,

din 30 ianuarie 2003, a Curții de Apel Oradea, privind pe intimatul inculpat

S.S.Ș.

Casează hotărârea pronunțată numai

cu privire la cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183, cu aplicarea

art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen., pe care o majorează de la 2 ani

închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 23 martie 2002, la 21 mai

2003.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 mai 2003.