ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6183/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta

L.G.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de

Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor suspendarea ordinului din

2 august 2011 emis de vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

În motivarea cererii reclamanta

a arătat că are calitatea de funcționar public și a ocupat funcția publică de execuție

de inspector vamal grad profesional asistent, gradația 5, clasa de salarizare 43,

la Compartimentul analiză de risc, accize și operațiuni vamale din cadrul Direcției

Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați.

Arată că, potrivit

art. 1 din ordinul din 2 august 2011 emis de vicepreședintele Agenției

Naționale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Naționala a Vămilor,

începând cu data de 8 august 2011 a fost eliberată din funcția publică de execuție

cu consecința încetării raporturilor de serviciu.

A mai susținut reclamanta

că actul administrativ contestat, ordinul din 2 august 2011 privind eliberarea din

funcția deținută în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale

Galați, este rezultatul încălcării de către instituția publică emitentă cât și de

către instituția publică ierarhic superioară, a dispozițiilor legale referitoare

la condițiile și modalitățile de reorganizare a activității autorității vamale prin

reducerea unor posturi, la încetarea raporturilor de serviciu, la ocuparea funcțiilor

publice din cadrul autorității vamale, precum și la desfășurarea „examenului de

testare profesională”.

În fine, arată reclamata,

urmare a disponibilizării sale din funcția publica de execuție deținută în cadrul

Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, ca urmare a punerii

in aplicare a dispozițiilor cuprinse în actul administrativ atacat, i s-a adus un

prejudiciu material prin lipsirea de resursele financiare necesare întreținerii

sale și a familiei.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta a solicitat respingerea cererii ca nefondată apreciind că în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ.

Curtea de Apel Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 255 pronunțată în

data de 19 septembrie 2011, a admis acțiunea formulată de reclamanta L.G.V. și,

în consecință, a dispus suspendarea executării ordinului din 2 august 2011 până

la soluționarea în fond a cererii privind anularea aceluiași act administrativ.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut, în esență, următoarele:

Dispozițiile art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, prevăd că pentru a se dispune suspendarea

actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența

unui act administrativ, parcurgerea procedurii administrative prealabile, prezența

unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

În cazul de față, instanța

a constatat că reclamanta a formulat contestație împotriva ordinului din 2

august 2011, astfel că prima condiție stabilită de legiuitor este îndeplinită.

În acest context, instanța

a apreciat că există o aparență de nelegalitate a actelor administrative a căror

suspendare se solicită de reclamantă prin prezenta acțiune, aspect care nu poate

fi considerat ca fiind o prejudecare a fondului ci doar o examinare sumară a împrejurărilor

expuse mai sus.

În speță este îndeplinită

și condiția prevenirii pagubei iminente impusă de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 și definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege ca fiind prejudiciul

material viitor și previzibil.

Pe de altă parte, arată

instanța caracterul iminent al prejudiciului ce va fi suportat de reclamantă este

reprezentat de faptul că prin ordinul menționat reclamanta a fost eliberată din

funcție începând cu data de 8 august 2011, la momentul pronunțării prezentei hotărâri

acesta nemaiprestând o activitate remunerată. În mod evident consecințele lipsei

veniturilor lunare va afecta situația financiară a reclamantei.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale în

nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor.

2.1. Împotriva acestei

soluții a formulat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Galați, în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor, care a invocat

motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., potrivit căruia

o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost pronunțată fără temei legal ori

a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Astfel, se susține în

motivarea recursului, instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, apreciind

fără temei că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții cerute

de această normă legală.

În ceea ce privește existența

unui caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ în litigiu, se

susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că ar exista aspecte de vădită

nelegalitate, constând în nepublicarea Ordinului nr. 2406/2011 și Ordinului nr.

2407/ 2011 emise de vicepreședintele Agenția Națională de Administrare Fiscală,

sau în încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici și ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și

dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

În ceea ce privește existența

unei pagube iminente, se susține că instanța de fond a reținut îndeplinirea acestei

condiții legale fără ca reclamanta să fi făcut dovada unui prejudiciu viitor și

previzibil, greu sau imposibil de reparat în ipoteza anulării actului.

În concluzie, recurentele

au solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii de suspendare

ca nefondată.

2.2. Intimata-reclamantă

L.G.V. nu a depus întâmpinare, depunând note scrise prin care a solicitat respingerea

recursului susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

recurs

Recursul formulat este

întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum s-a arătat în

expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ

vizat de cererea de suspendare este ordinul din 2 august 2011 emis de vicepreședintele

Agenției Naționale de Administrare Fiscală și șeful Autorității Naționale a

Vămilor prin care, începând cu data de 8 august 2011, a încetat raportul de serviciu

al reclamantei, prin eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de inspector

vamal grad profesional asistent, la Compartimentul analiză de risc, accize și operațiuni

vamale din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați,

în condițiile art. 97 lit. c) și art. 97 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5)

din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Din dispozițiile generale

al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate,

adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din

dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării

unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv când

acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept, ope legis) ori,

când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea

persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios, persoana

vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea

irevocabilă a cauzei.

Deci, cu alte cuvinte,

un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în

care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții:

existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente

ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat

a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele

împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Or, în cauză, instanța

de fond a reținut ca împrejurări de fapt și de drept care au fost de natură să-i

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal

a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de nelegalitate invocate de reclamantă.

În jurisprudența sa constantă,

secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți a reținut că pentru

conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ,

instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care

se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și

limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care

au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de

care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări

vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă

cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost

reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ

necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor

dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ,

modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ

(reducerea importantă a cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare),

etc.

De asemenea, din dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în

vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, este necontestat

că prin eliberarea reclamantei din funcția publică, aceasta a pierdut drepturile

salariale corespunzătoare, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ

care se bucură de prezumția de legalitate, pierderea respectivă are, la rândul său,

caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1)

lit. ș) din lege.

Astfel fiind, rezultă

că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, în condițiile

art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a prevederilor

art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, recursurile fiind întemeiate,

astfel soluția instanței de fond va fi desființată, iar cererea de suspendare a

ordinului din 2011 va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați în nume propriu

și în numele Autorității Naționale a Vămilor împotriva sentinței nr. 255 din 19

septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și respinge cererea

de suspendare ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 decembrie

2011.