ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5981/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal reclamanta C.M. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor

suspendarea efectelor actului administrativ cu caracter individual, reprezentat

de Ordinul nr. 6978 din 2 august 2011 emis de Vicepreședintele Agenției

Naționale de Administrare Fiscală, până la pronunțarea instanței de fond asupra

cauzei.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că are calitatea de funcționar public și a ocupat funcția

publică de execuție de inspector vamal grad profesional asistent, gradația 2,

clasa de salarizare 39, la Compartimentul Supraveghere Fiscală din cadrul

Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați.

Arată că, potrivit

art. 1 din Ordinul nr. 6978/2011 emis de vicepreședintele ANAF care conduce

Autoritatea Naționala a Vămilor, începând cu data de 8 august 2011 a fost

eliberată din funcția publică de execuție cu consecința încetării raporturilor

de serviciu.

A mai susținut

reclamanta că actul administrativ contestat - Ordinul nr. 6978 din 2 august

2011 privind eliberarea din funcția deținută în cadrul Direcției Județene

pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, este rezultatul încălcării de către

instituția publică emitentă cât și de către instituția publică ierarhic

superioară a dispozițiilor legale referitoare la condițiile și modalitățile de

reorganizare a activității autorității vamale prin reducerea unor posturi, la

încetarea raporturilor de serviciu, la ocuparea funcțiilor publice din cadrul

autorității vamale, precum și la desfășurarea „examenului de testare

profesională”.

În fine, arată

reclamata, urmare a disponibilizării sale din funcția publică de execuție

deținută în cadrul D.J.A.O.V. Galați, ca urmare a punerii în aplicare a

dispozițiilor cuprinse în actul administrativ atacat, i s-a adus un prejudiciu

material prin lipsirea de resursele financiare necesare întreținerii sale și a

familiei.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta a solicitat respingerea cererii ca nefondată apreciind că în

cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Curtea de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 269

pronunțată în data de 26 septembrie 2011, a admis acțiunea formulată de

reclamanta C.M. și, în consecință, a dispus suspendarea executării Ordinului

nr. 6978 din 2 august 2011 până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut, în esență, următoarele:

Dispozițiile art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, prevăd că pentru a se dispune

suspendarea actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele

condiții: existența unui act administrativ, parcurgerea procedurii

administrative prealabile, prezența unui caz bine justificat și prevenirea unei

pagube iminente.

În cazul de față,

instanța a constatat că reclamanta a formulat contestație împotriva Ordinului

nr. 6978 din 2 august 2011, astfel că prima condiție stabilită de legiuitor

este îndeplinită.

În acest context,

instanța a apreciat că există o aparență de nelegalitate a actelor

administrative a căror suspendare se solicită de reclamantă prin prezenta

acțiune, aspect care nu poate fi considerat ca fiind o prejudecare a fondului

ci doar o examinare sumară a împrejurărilor expuse mai sus.

În speță este

îndeplinită și condiția prevenirii pagubei iminente impusă de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 și definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege

ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil.

Pe de altă parte,

arată instanța caracterul iminent al prejudiciului ce va fi suportat de

reclamantă este reprezentat de faptul că prin ordinul menționat reclamanta a

fost eliberată din funcție, începând cu data de 8 august 2011, la momentul

pronunțării prezentei hotărâri acesta nemaiprestând o activitate remunerată. În

mod evident consecințele lipsei veniturilor lunare va afecta situația

financiară a reclamantei.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor.

exercitată

2.1. Împotriva

acestei soluții a formulat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale Galați, în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor,

care a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost pronunțată fără

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Astfel, se susține în

motivarea recursului, instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit

dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, apreciind fără temei că în cauză sunt îndeplinite în mod

cumulativ cele două condiții cerute de această normă legală.

În ceea ce privește

existența unui caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ în

litigiu, se susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că ar exista

aspecte de vădită nelegalitate, constând în nepublicarea Ordinului nr.

2406/2011 și Ordinului nr. 2407/2011 emise de vicepreședintele ANAF, sau în

încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici și ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea

și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

În ceea ce privește

existența unei pagube iminente, se susține că instanța de fond a reținut

îndeplinirea acestei condiții legale fără ca reclamanta să fi făcut dovada unui

prejudiciu viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat în ipoteza

anulării actului.

În concluzie,

recurentele au solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii

cererii de suspendare ca nefondată.

2.2.

Intimata-reclamantă C.M. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea

recursului susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică.

de recurs

Recursul formulat

este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum s-a arătat în

expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul

administrativ vizat de cererea de suspendare este Ordinul nr. 6978 din 2 august

2011 emis de vicepreședintele ANAF și șeful ANV prin care, începând cu data de

8 august 2011, a încetat raportul de serviciu al reclamantei, prin eliberarea

din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional

asistent, la Compartimentul Supraveghere Fiscală din cadrul Direcției Județene

pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, în condițiile art. 97 lit. c) și

art. 97 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Din dispozițiile

generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de

prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu

din oficiu.

Pe de altă parte, din

dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea

executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni

exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept -

ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege

(suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de

contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului

administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Deci, cu alte

cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în

situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a

celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării

unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine

justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004

ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

Or, în cauză,

instanța de fond a reținut ca împrejurări de fapt și de drept care au fost de

natură să-i creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de

nelegalitate invocate de reclamantă.

În jurisprudența sa

constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a

reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună

suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la

analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de

anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la

acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă

o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act

administrativ.

Astfel de împrejurări

vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială

serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act

administrativ-fiscal) au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui

act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței,

actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate

neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a

actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a

cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare), etc.

De asemenea, din

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că noțiunea de pagubă

iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, este

necontestat că prin eliberarea reclamantei din funcția publică, aceasta a

pierdut drepturile salariale corespunzătoare, dar atâta vreme cât acest lucru

are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate,

pierderea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se

circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege.

Astfel fiind, rezultă

că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, în condițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a prevederilor

art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

recursurile fiind întemeiate, astfel soluția instanței de fond va fi

desființată, iar cererea de suspendare a Ordinului nr. 6978/2011 va fi respinsă

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați

în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor împotriva

Sentinței nr. 269 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge cererea reclamantei C.M., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 decembrie 2011.

Procesat de GGC - LM