ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5734/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia reclamantele S.M. și B.A. au

solicitat în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia

prin Procurorul General și Parchetul de pe lângă Judecătoria Blaj prin Prim-Procuror

obligarea la efectuarea de cercetări la plângerile penale formulate împotriva

Prefectului județului Alba, Prefecturii județului Alba și Comisiei județene de

fond funciar, Primarului, Primăriei și Comisiei locale de fond funciar Jidvei,

pentru neexecutarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile,

pronunțate în materia fondului funciar pentru terenurile aflate pe raza

localității Jidvei, pentru necomunicarea hotărârii de validare din 2010 a

Comisiei județene de fond funciar , privind terenul proprietatea reclamantelor

și acordarea de daune morale în sumă de 50.000 Euro.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că reclamantele au adresat plângeri penale către cele doua instituții,

fata de autoritățile și instituțiile publice, dar acestea refuză să soluționeze

favorabil sesizările adresate.

Pârâții au depus întâmpinare

prin care solicitau respingerea acțiunii ca inadmisibilă, deoarece soluțiile adoptate

de procurori în cauzele cu care au fost învestiți nu pot fi cenzurate de alte instanțe

de judecată, decât cea stabilită de legea procesual-penală, calea legală de urmat

fiind adresarea într-o procedură jurisdicțional-penală contradictorie.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 42 din

9 februarie 2011 Curtea de Apel Alba-Iulia a respins acțiunea formulată de reclamante.

Pentru a pronunța această

hotărâre Curtea a reținut în esență următoarele.

Activitatea Parchetului

nu poate fi cenzurată de instanța de contencios administrativ, deoarece în cauza

nu sunt îndeplinite cerințele art. 1, art. 8, art. 18 din Legea contenciosului administrativ.

Actele emise de procurori în activitatea pe care o îndeplinesc, nu sunt acte administrative

în înțelesul Legii contenciosului administrativ, deoarece nu sunt acte emise în

regim de putere publica, ci sunt acte specifice atribuțiilor conferite prin dispozițiile

C. pen. și ale C. proc. pen.

În cazul în care reclamantele

au formulat plângeri penale fata de diferite autorități publice, acestea au la dispoziție

căile legale oferite de legea procesual-penala, reglementate în Capitolul VII, Plângerea

împotriva masurilor și actelor de urmărire penala, art. 275-art. 278 din C. proc.

pen.

Recursul

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel Alba-Iulia a declarat recurs S.M. în nume propriu și în calitate

de mandatar a recurentei B.A.

În motivarea cererii de

recurs, reclamantele au arătat în esență că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Alba a trimis actele la Parchetul de pe lângă Judecătoria Blaj și nu a luat nici

o măsură față de tergiversarea soluționării cererilor sale.

Se arată că, motivarea

Curții de Apel Alba din sentința recurată că activitatea Parchetului nu poate fi

cenzurată de instanța de contencios este nelegală, întrucât activitatea oricărei

instituții poate fi cenzurată sub toate aspectele.

Au mai arătat recurentele

că au înaintat plângerea penală împotriva celor vinovați de neexecutarea hotărârilor

judecătorești investite din acțiunile de revendicare, iar instanța de fond a justificat

soluția de respingere prin extrase din diverse articole din Legea nr. 554/2004 fără

a verifica faptul că Parchetul nu a răspuns cererilor acestora.

S-a mai arătat faptul

că dosarele penale care au avut ca obiect cererile recurentelor adresate la Parchet

și-au urmat cursul nu are nici o legătură cu prezenta cauză prin care se cere luarea

măsurilor față de cei vinovați de nerespectarea atribuțiilor de organe de supraveghere

penală, făcându-se vinovați și de nerespectarea Legii nr. 554/2004.

Cererea de recurs se întemeiază

pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8, pct. 9 din C. proc. civ.

La dosar s-au depus înscrisuri

în dovedirea cererii de recurs în conformitate cu prevederile art. 305 din C. proc.

civ.

Considerentele și soluția

instanței de recurs

Recursul este nefondat.

Instanța de fond în mod

corect a stabilit că actele emise de procurori în activitatea pe care o îndeplinesc

nu sunt acte administrative în înțelesul legii contenciosului administrativ.

Recurentele însăși arată

că plângerile penale și-au urmat cursul lor spre soluționare conform normelor și

regulilor de procedură penală, criticând faptul că așa cum s-a arătat prin sentințele

penale pronunțate, nu s-au efectuat nici un fel de cercetări de către parchet, aceste

cauze fiind restituite organelor de cercetare.

Potrivit art. 5 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004 „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ

actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin

lege organică, o altă procedură judiciară”.

În conformitate cu prevederile

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale

și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un

interes legitim ori faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Din perspectiva contenciosului

administrativ analizarea și restabilirea drepturilor considerate de reclamante a

fi vătămate nu este posibilă fără cenzurarea activității organelor de urmărire penală

și Parchetelor în cauză, conform regulilor de procedură penală, ori așa cum s-a

arătat acestea sunt prevăzute de o lege organică, de unde rezultă lipsa competenței

instanței de contencios administrativ de a identifica remedii în alte ramuri de

drept, în speță dreptul penal.

Față de cele arătate mai

sus, constatând că în cauză nu se pot reține motive de modificare sau casare a instanței

de fond, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din C.

proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.M. în nume propriu

și în calitate de mandatar a recurentei B.A. împotriva sentinței nr. 42 din 9 februarie

2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie

2011.