ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2406/2014

Asupra cauzei de față constată

următoarele:

Prin

Decizia nr. 197/R din 14 februarie 2014 a Tribunalului Hunedoara, secția I

civilă, a fost respinsă cererea formulată de pârâtul B.R., domiciliat în

municipiul Deva, jud. Hunedoara, în contradictoriu cu reclamanta B.M.,

domiciliată în București, sector 6, de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii

Europene cu o întrebare preliminară privind interpretarea Recomandării nr. 94 a

Comitetului de Miniștri cu referire la art. 131

2

din Legea 304/2004;

în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstîtuționalitate a

prevederii din O.U.G. nr. 102/2013 potrivit cu care „termenul prevăzut la art.

136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (...) se prorogă până

la data de 1 ianuarie 2015"; a fost respins recursul declarat de pârâtul B.R.

împotriva încheierii din data de 09 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria

Deva în Dosarul nr. 3301/221/2013.

Împotriva dispoziției privind

respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei

nr. 197R din 14 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr.

3301/221/2013 a declarat recurs pârâtul B.R., fiind înregistrat sub nr. 3321/221/2013/a1

pe rolul Curții de Apel Alba lulia, secția I civilă.

Prin încheierea din 10 aprilie 2014 a

Curții de Apel Alba lulia, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr.

3301/221/2013/a1 a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul B.R.

împotriva doamnelor judecător M.F.C., C.G.N. și D.M. în Dosarul nr. 3301/221/2013/a1

al Curții de Apel Alba lulia, secția I civilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs petentul B.R., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de

28 aprilie 2014.

Cererea de recurs a fost depusă la

data de 16 aprilie 2014, fiind motivată în fapt și în drept, invocânrîu-se ca

temei al recursului prevederile art 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6, 8 C. proc.

civ.; criticile formulate însă nu vizează încheierea atacată, ci fondul

litigiului, recurentul reluând, practic, susținerile din cererea de recuzare,

în sensul ca instanța de apel nu este o instanță independentă și imparțială, în

raport de cele prevăzute în Recomandarea nr. 94 alin. (12) a Comitetului de

miniștri și de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Ulterior, în termenul de 10 zile

prevăzut de art. 17 raportat la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 2/2013,

recurentul-pârât a depus, la data de 19 mai 2014, motive de recurs semnate și

ștampilate de avocat I.l. având atașate împuternicirea avocațială; motivele de

recurs depuse au fost încadrate formal în prevederile art. 488 alin. (1) pct.

1, 4, și 6 C. proc. civ., criticile vizând, în realitate, o greșită aplicare a

normelor de drept procesual din materia recuzării, sens în care s-a făcut

trimitere la motivul de recurs pevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ.

După comunicarea motivelor de recurs, Înalta

Curte a dispus, în temeiul art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit, s-a constatat

că declarația de recurs nu cuprinde numele, prenumele, domiciliul profesional

și semnătura avocatului recurentului-pârât, împuternicirea avocațială a

reprezentantului convențional al recurentului, astfel după cum stipulează art.

486 alin. (1). lit. a) și e) C. proc. civ., criticile formulate nevizând

încheierea atacată, ci fondul litigiului; s-a constatat că, ulterior, în

termenul de 10 zile prevăzut de art. 17 alin. (3) raportat la art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 2/2013 (forma inițială a legii), recurenții!-pârât a depus motive

de recurs semnate și ștampilate de avocat Ionel lordache, ce au fost încadrate

formal în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, și 6 C. proc. civ., critici

care, în realitate, vizează greșita aplicare a normelor de drept procesual din

materia recuzării, sens în care s-a făcut trimitere expresă la motivul de

recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părților, în

vederea depunerii în termen de 10 zile de la comunicare a punctelor de vedere asupra

acestuia, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenții l-pârât a depus punct de

vedere la raport prin care a arătat că își însușește recursul formulat de

avocatul său.

Examinând recursul, în condițiile art.

493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității pentru nesemnarea

motivelor de recurs de către avocat și pentru netncadrarea acestora în cazurile

prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte urmează să constate

nul recursul, pentru următoarele considerente:

Conform art. 486 alin. (1) lit a), d)

și e) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității

prevăzuta de alin. (3) al aceluiași articol, numele, prenumele, domiciliul

profesional, semnătura și împuternicirea avocatului recurentuiui-pârât, precum

și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor

sau, după caz. mențiunea că motivele vor fi depuse prmtr-un memoriu separat.

Înalta Curte reține că, lipsa

mențiunilor din cererea de recurs depusă la data de 16 apriiie 2014,

referitoare la numele, prenumele, domiciliul profesional, semnătura și

împuternicirea avocatului recurentului-pârât, a fost acoperită, la data de 20

mai 2014, prin depunerea împuternicirii atașate unor noi motive de recurs,

semnate și ștampilate de avocat I.I., sens în care instanța nu va avea în

vedere aplicarea sancțiunii nulității cererii de recurs pentru neîndeplinirea

condițiilor de formă reglementate de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. sub acest

aspect.

Pe de altă parte, prevederile art. 486

alin. (3) C. proc. civ., nu își mai găsesc incidența în cauză.

Acest argument este susținut de faptul

că, prin Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, pronunțată de Curtea

Constituțională în Dosarul nr. 107D/2014, a fost declarată neconstituționalitatea

dispozițiilor prevederilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. cu referire la

obligativitatea, sub sancțiunea anulării, a formulării și susținerii cererii de

recurs prin avocat.

Așa fiind, deși decizia menționată nu

a fost încă redactată și publicată în M. Of. al României, Înalta Curte va

reține și aplica și în cauza de față cele statuate de instanța de contencios

constituțional, întrucât, deși dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituție

stabilesc, în privința legilor și ordonanțelor în vigoare, constatate ca fiind

neconstituționale, că acestea își încetează efectul juridice la 45 de zile de

la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval,

Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile

neconstituționale cu dispozițiile Constituției, totuși, pe durata acestui

termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de

drept.

În raport și de aceste considerente,

instanța nu va avea în vedere aplicarea sancțiunii nulității cererii de recurs

pentru neîndeplinirea condițiilor de formă reglementate de dispozițiilor art.

486 alin. (3) C. proc. civ.

În schimb, Înalta Curte constată că,

din memoriul de recurs înregistrat la data de 16 aprilie 2014, depus în

termenul legal prevăzut de prevederile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., nu

reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de

art. 488 C. proc. civ., iar critlcile din memoriul de recurs depus la data de

19 mai 2014 au fost formulate peste termenul legal (5 zile de ia comunicarea

încheierii de respingere a recuzării), neputând fi analizate.

Astfel, conform art. 487 alin. (1) C.

proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, iar motivele

de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1-8

C. proc. civ.

Art. 489 alin. (1) din același cod

prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine

publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune se

aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de

încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o

parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele

prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte,

dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind

judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din

perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate constitui motiv de

recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, astfel că,

instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia

atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Or, în speță, deși recurentul-pârât a

indicat, formai, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct.

1, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. pe care și-a întemeiat recursul, criticile din

memoriul de recurs înregistrat la data de 16 aprilie 2014, nu pot fi încadrate,

în condițiile art. 489 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în vreunul dintre

cazurile de casare prevăzute de art. 488 din aceiași cod.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs

deduse judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa încheierii

recurate și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea încheierii atacate,

prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele

arătate de instanță în fundamentarea acesteia.

Prin urmare, fără să combată în vreun

fel raționamentul instanței de apel și să. formuleze astfel critici

susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății

anterioare.

Or, în calea extraordinară de atac a

recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de

atac putând fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de C.

proc. civ. prin dispoziții speciale, imperative și de strică interpretare.

Astfel cum deja s-a arătat, recurentul

însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunțat doar susțineri referitoare

la aspecte care privesc suspiciunile sale cu privire la pretinsa lipsă de

imparțialitate a instanței, reluând susținerile din cererea de recuzare,

critici care nu sunt susceptibile de încadrare în vreunui dintre motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea

controlului judiciar în recurs.

Condiția legală a dezvoltării

motivelor de recurs impiică determinarea greșelilor anume imputate instanței și

încadrarea lor în motivele de neîegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C.

proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică.

În ceea ce privește criticile

formulate de recurentul-pârât prin motivele de recurs depuse la data de 19 mai

2014, acestea nu pot fi avute în vedere, întrucât, pe de o parte, au fost

formulate mult după termenul legal de motivare a recursului, iar, pe de altă

parte, nici între aceste critici nu se regăsesc motive de ordine publică.

Față de cele anterior expuse, în baza

art. 493 alin. (5) rap. la art, 489 alin. (2) C. proc. civ., se va constata

nulitatea recursul declarat de pârâtul B.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

pârâtul B.R. împotriva încheierii de ședință din 10 aprilie 2014 a Curții de

Apel Alba lulia, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin.

(5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică

părților.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

26 septembrie 2014.