ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2406/2014

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin Decizia nr. 197/R din 14 februarie 2014 a Tribunalului Hunedoara, secția I civilă, a fost respinsă cererea formulată de pârâtul B.R., domiciliat în municipiul Deva, jud. Hunedoara, în contradictoriu cu reclamanta B.M., domiciliată în București, sector 6, de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară privind interpretarea Recomandării nr. 94 a Comitetului de Miniștri cu referire la art. 131 2 din Legea 304/2004; în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstîtuționalitate a prevederii din O.U.G. nr. 102/2013 potrivit cu care „termenul prevăzut la art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (...) se prorogă până la data de 1 ianuarie 2015"; a fost respins recursul declarat de pârâtul B.R.

împotriva încheierii din data de 09 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Deva în Dosarul nr. 3301/221/2013. Împotriva dispoziției privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei nr. 197R din 14 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 3301/221/2013 a declarat recurs pârâtul B.R., fiind înregistrat sub nr. 3321/221/2013/a1 pe rolul Curții de Apel Alba lulia, secția I civilă. Prin încheierea din 10 aprilie 2014 a Curții de Apel Alba lulia, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 3301/221/2013/a1 a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul B.R. împotriva doamnelor judecător M.F.C., C.G.N. și D.M. în Dosarul nr. 3301/221/2013/a1 al Curții de Apel Alba lulia, secția I civilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul B.R., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de 28 aprilie 2014. Cererea de recurs a fost depusă la data de 16 aprilie 2014, fiind motivată în fapt și în drept, invocânrîu-se ca temei al recursului prevederile art 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6, 8 C. proc. civ.; criticile formulate însă nu vizează încheierea atacată, ci fondul litigiului, recurentul reluând, practic, susținerile din cererea de recuzare, în sensul ca instanța de apel nu este o instanță independentă și imparțială, în raport de cele prevăzute în Recomandarea nr. 94 alin. (12) a Comitetului de miniștri și de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Ulterior, în termenul de 10 zile prevăzut de art. 17 raportat la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, recurentul-pârât a depus, la data de 19 mai 2014, motive de recurs semnate și ștampilate de avocat I.l. având atașate împuternicirea avocațială; motivele de recurs depuse au fost încadrate formal în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, și 6 C. proc. civ., criticile vizând, în realitate, o greșită aplicare a normelor de drept procesual din materia recuzării, sens în care s-a făcut trimitere la motivul de recurs pevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După comunicarea motivelor de recurs, Înalta Curte a dispus, în temeiul art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit, s-a constatat că declarația de recurs nu cuprinde numele, prenumele, domiciliul profesional și semnătura avocatului recurentului-pârât, împuternicirea avocațială a reprezentantului convențional al recurentului, astfel după cum stipulează art. 486 alin. (1). lit. a) și e) C. proc. civ., criticile formulate nevizând încheierea atacată, ci fondul litigiului; s-a constatat că, ulterior, în termenul de 10 zile prevăzut de art. 17 alin. (3) raportat la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 (forma inițială a legii), recurenții!-pârât a depus motive de recurs semnate și ștampilate de avocat Ionel lordache, ce au fost încadrate formal în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, și 6 C. proc.

civ., critici care, în realitate, vizează greșita aplicare a normelor de drept procesual din materia recuzării, sens în care s-a făcut trimitere expresă la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Raportul a fost comunicat părților, în vederea depunerii în termen de 10 zile de la comunicare a punctelor de vedere asupra acestuia, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Recurenții l-pârât a depus punct de vedere la raport prin care a arătat că își însușește recursul formulat de avocatul său. Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității pentru nesemnarea motivelor de recurs de către avocat și pentru netncadrarea acestora în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc.

civ., înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente: Conform art. 486 alin. (1) lit a), d) și e) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității prevăzuta de alin. (3) al aceluiași articol, numele, prenumele, domiciliul profesional, semnătura și împuternicirea avocatului recurentuiui-pârât, precum și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz. mențiunea că motivele vor fi depuse prmtr-un memoriu separat.

Înalta Curte reține că, lipsa mențiunilor din cererea de recurs depusă la data de 16 apriiie 2014, referitoare la numele, prenumele, domiciliul profesional, semnătura și împuternicirea avocatului recurentului-pârât, a fost acoperită, la data de 20 mai 2014, prin depunerea împuternicirii atașate unor noi motive de recurs, semnate și ștampilate de avocat I.I., sens în care instanța nu va avea în vedere aplicarea sancțiunii nulității cererii de recurs pentru neîndeplinirea condițiilor de formă reglementate de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. sub acest aspect. Pe de altă parte, prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., nu își mai găsesc incidența în cauză. Acest argument este susținut de faptul că, prin Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, pronunțată de Curtea Constituțională în Dosarul nr. 107D/2014, a fost declarată neconstituționalitatea dispozițiilor prevederilor art. 486 alin. (3) C. proc.

civ. cu referire la obligativitatea, sub sancțiunea anulării, a formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat. Așa fiind, deși decizia menționată nu a fost încă redactată și publicată în M. Of. al României, Înalta Curte va reține și aplica și în cauza de față cele statuate de instanța de contencios constituțional, întrucât, deși dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituție stabilesc, în privința legilor și ordonanțelor în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, că acestea își încetează efectul juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, totuși, pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

În raport și de aceste considerente, instanța nu va avea în vedere aplicarea sancțiunii nulității cererii de recurs pentru neîndeplinirea condițiilor de formă reglementate de dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. În schimb, Înalta Curte constată că, din memoriul de recurs înregistrat la data de 16 aprilie 2014, depus în termenul legal prevăzut de prevederile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar critlcile din memoriul de recurs depus la data de 19 mai 2014 au fost formulate peste termenul legal (5 zile de ia comunicarea încheierii de respingere a recuzării), neputând fi analizate. Astfel, conform art. 487 alin. (1) C. proc.

civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Art. 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului. Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, astfel că, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 C. proc. civ. Or, în speță, deși recurentul-pârât a indicat, formai, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. pe care și-a întemeiat recursul, criticile din memoriul de recurs înregistrat la data de 16 aprilie 2014, nu pot fi încadrate, în condițiile art. 489 alin. (2) și (3) C. proc.

civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din aceiași cod. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa încheierii recurate și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia. Prin urmare, fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de apel și să. formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare. Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de C. proc.

civ. prin dispoziții speciale, imperative și de strică interpretare. Astfel cum deja s-a arătat, recurentul însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunțat doar susțineri referitoare la aspecte care privesc suspiciunile sale cu privire la pretinsa lipsă de imparțialitate a instanței, reluând susținerile din cererea de recuzare, critici care nu sunt susceptibile de încadrare în vreunui dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs impiică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de neîegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc.

civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică. În ceea ce privește criticile formulate de recurentul-pârât prin motivele de recurs depuse la data de 19 mai 2014, acestea nu pot fi avute în vedere, întrucât, pe de o parte, au fost formulate mult după termenul legal de motivare a recursului, iar, pe de altă parte, nici între aceste critici nu se regăsesc motive de ordine publică. Față de cele anterior expuse, în baza art. 493 alin. (5) rap. la art, 489 alin. (2) C. proc. civ., se va constata nulitatea recursul declarat de pârâtul B.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul B.R. împotriva încheierii de ședință din 10 aprilie 2014 a Curții de Apel Alba lulia, secția I civilă. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2014.