ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2289/2020

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2020

Analizând recursurile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 103/A din 5 martie 2020, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Sîngeorgiu de Mureș și A. împotriva sentinței civile nr. 1238 din 5 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Mureș.

A respins ca neîntemeiată cererea intimatei privind obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, pârâții Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Sîngeorgiu de Mureș și A. au declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți la 2 iunie 2020 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 16 iunie 2020, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză.

În cuprinsul raportului s-a reținut că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș este definitivă, motiv pentru care nu poate fi atacată cu recurs, completul de filtru urmând a se pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității căii de atac.

Raportul a fost comunicat părților la 29-30 iunie 2020.

La 14 iulie 2020 recurenta-pârâtă Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Sîngeorgiu de Mureș a depus punct de vedere la raport, arătând că acțiunea în anularea titlului de proprietate nu este o cauză de fond funciar, recursul fiind admisibil în principiu.

La 14 iulie 2020 intimata-reclamantă a depus punct de vedere la raport, precizând că este de acord cu concluziile prezentate în raport, recursul fiind inadmisibil.

La 23 iulie 2020 recurentul-pârât A. a transmis prin fax punct de vedere la raport, arătând că niciuna dintre acțiunile ce fac parte din categoria proceselor funciare nu sunt date în competența materială a instanțelor de contencios administrativ. În cazul unor astfel de litigii competența materială se determină în funcție de valoarea obiectului cererii, astfel încât recursul este admisibil în principiu.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 5 noiembrie 2020, în complet de filtru, fără citarea părților.

Analizând excepția inadmisibilității recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. statuează că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În materia legii fondului funciar, hotărârile judecătorești în primă instanță sunt supuse numai recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 5 alin. .(1) din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005.

Conform art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dacă printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară, hotărârea din primă instanță este supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

Coroborând prevederile legale anterior menționate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în cauze întemeiate în drept pe prevederile legii fondului funciar sunt definitive în apel, nefiind supuse căii de atac a recursului.

Reiese, astfel, că decizia civilă nr. 103/A din 5 martie 2020, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă este definitivă, considerent pentru care nu este supusă, prin lege, căii de atac a recursului.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Pentru considerentele prezentate, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge recursurile, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Sîngeorgiu de Mureș și de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 103/A din 5 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2020.