ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 58/F din 22 octombrie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului A.:

a) Dintr-o infracțiune de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale reprezentând 10 sponsorizări și combustibilul pretins) într-o infracțiune de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale reprezentând 9 sponsorizări și combustibilul pretins) și o infracțiune de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (corespunzătoare contractului de sponsorizare încheiat între SC B. SRL Bănești și martora C.).

b) Dintr-o infracțiune de spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale reprezentând 9 contracte și o sponsorizare directă) într-o infracțiune de spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (9 acte materiale reprezentând 8 contracte și o sponsorizare directă) și o infracțiune de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (corespunzătoare contractului de sponsorizare încheiat între SC B. SRL Bănești și martora C.).

I. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. de la 1968 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. de la 1968 și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 4 ani a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de procuror, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (10 acte materiale reprezentând 9 sponsorizări și combustibilul pretins).

II. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. de la 1968 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (actualmente reglementată de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000) - corespunzătoare contractului de sponsorizare încheiat între SC B. SRL Bănești și martora C.

III. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656 din 7 decembrie 2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. de la 1968 și art. 5 C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată (9 acte materiale reprezentând 8 contracte și o sponsorizare directă).

IV. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (actualmente reglementată de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002) - corespunzătoare contractului de sponsorizare încheiat între SC B. SRL Bănești și martora C.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. de la 1968, s-au contopit pedepsele stabilite în sarcina inculpatului și aplică acestuia pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 4 ani a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de procuror.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. de la 1968 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. de la 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de procuror.

În baza art. 861 C. pen. de la 1968, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A. și stabilește în baza art. 862 C. pen. de la 1968, un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. de la 1968 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. de la 1968, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii stabilite în sarcina inculpatului pe durata termenului de încercare stabilit.

În baza art. 863 alin. (1), (3) C. pen. de la 1968, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare fixat: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Prahova la datele fixate de acest serviciu; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. de la 1968 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 C. pen. de la 1968, s-a constatat că inculpatul a fost reținut timp de 24 de ore la data de 30 iunie 2016, arestat preventiv în perioada 1 iulie 2016 - 2 noiembrie 2016 și arestat la domiciliu în perioada 2 noiembrie 2016 - 29 noiembrie 2016.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. de la 1968, art. 25 din Legea nr. 656/07 decembrie 2002 și art. 118 lit. e) C. pen. de la 1968, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 103.610,74 RON dobândită prin săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost găsit vinovat.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen., s-a menținut sechestrul asigurător instituit în cauză prin Ordonanța nr. 156/P/2016 din 19 iulie 2016 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești asupra bunurilor inculpatului:

- cota de 1/2 din autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, culoare gri, an de fabricație 2007, serie șasiu x, seria motor x și

- cota de 1/2 din autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, culoare gri, an de fabricație 2005, seria șasiu x, seria motor x, până la concurența sumei de 103.610,74 RON.

În baza art. 249 C. proc. pen., s-a dispus înființarea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului până la concurența sumei de 103.610,74 RON.

În baza art. 37 din Legea nr. 656/2002, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, la momentul rămânerii definitive, către Oficiul Național de Spălare a Banilor.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 272 și art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a suportat din fondurile Ministerului de Justiție și s-a plătit Baroului Brașov suma de 130 RON reprezentând 1/2 din onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru apărarea intereselor inculpatului A.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Ploiești din data de 25 iulie 2016, adoptat în Dosarul nr. x/2016, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul A. pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale reprezentând 10 sponsorizări și combustibilul pretins) și a art. 5 alin. (1) C. pen. și spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale reprezentând 9 contracte și o sponsorizare directă) și a art. 5 alin. (1) C. pen.

În sarcina inculpatului A. s-a reținut în actul de sesizare a instanței că, în calitate de magistrat procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, în timp ce îndeplinea funcția de prim procuror și efectua și supravegherea urmăririi penale ca procuror de caz, a pretins și primit cu titlu gratuit, în perioada 2007 - 2012, în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, de la martorul denunțător D., administrator al SC E. SRL Comarnic și SC F. SRL Bușteni, carburant auto cuantificat la 9.819,69 litri în valoare totală de 46.863,79 RON, pentru alimentarea autoturismelor pe care le deținea, înmatriculate cu numerele x și x și a pretins în mod direct de la denunțătorul D. și - indirect - de la denunțătorul G. - reprezentant al SC B. SRL Bănești sume de bani în cuantum total de 115.815,67 RON, din care 110.815,67 RON remisă sub forma unor sponsorizări pentru care s-au încheiat 9 contracte fictive între societățile denunțătorilor și soția magistratului - C. (medic specialist obstetrică ginecologie) și 5.000 RON remisă în contul acesteia tot ca o sponsorizare fictivă - prin intermediul SC H. SRL Bușteni (firmă reprezentată de asociata denunțătorului D.), în schimbul asigurării protecției denunțătorilor și a societăților acestora, în sensul soluționării cu celeritate sau în mod favorabil (după caz) a plângerilor penale formulate de D. și instrumentate la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, precum și a cauzelor în care acesta sau societățile reprezentate de el aveau diferite calități procesuale - sens în care a adoptat - între anii 2007 - 2015, în nume propriu sau ca prim procuror, soluții în Dosarele penale nr. x/2007, nr. y/2007, nr. z/2009, nr. w/2009, nr. t/2010, nr. s/2012, nr. q/2012, nr. r/2014, nr. r/P/2014, nr. t/P/2014, nr. s/P/2014, nr. p/P/2015, dar și al acordării sprijinului în cazul implicării denunțătorului G. și a societății acestuia - SC B. SRL Bănești - în potențiale situații de natură penală instrumentate la unitatea de parchet pe care o conducea.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, s-a reținut în sarcina aceluiași inculpat că în perioada 2008 - 2012, a disimulat adevărata natură a provenienței sumei de 115.815,67 RON, pretinsă și primită cu titlu de mită de la denunțătorii D. și G., cerându-le în prealabil să o deghizeze sub forma unor contracte de sponsorizare încheiate între firmele acestora - SC E. SRL Comarnic și SC F. SRL Bușteni, respectiv SC B. SRL Bănești și soția sa - C. - medic specialist obstetrică ginecologie - care a și primit-o în cont, sumă de bani de care au beneficiat amândoi, o parte din ea fiind folosită pentru deplasările lor în străinătate la diverse manifestări în domeniul medical, iar o altă parte retrasă numerar.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă:

"Avizele de însoțire a mărfii emise de SCE. SRL" către punctele de lucru ale acesteia sau către alte societăți ale lui D. - filele x; Contractele de sponsorizare identificate: Contract fără număr din 20 iulie 2009, încheiat de SCE. SRL, valoarea acestuia fiind de 15.000 RON - filele x; Contract nr. x din 16 iunie 2010, încheiat de SC E. SRL, valoarea acestuia fiind de 5.000 RON - filele x; Contract nr. x din 20 septembrie 2010, încheiat de SC E. SRL, valoarea acestuia fiind de 6.000 RON - filele x; Contract nr. x din 6 iunie 2011, încheiat de SC E. SRL, valoarea acestuia fiind de 10.000 RON - filele x; Contract nr. x din 29 septembrie 2011, încheiat de SC E. SRL, valoarea acestuia fiind de 12.000 RON - filele x; Contract nr. x din 22 octombrie 2012, încheiat de SC E. SRL, valoarea acestuia fiind de 1.600 euro - filele x; Contract fără număr din 09 aprilie 2009, încheiat de SC F. SRL, valoarea acestuia fiind de 7.000 RON - filele x; Contract nr. x din 16 iunie 2010, încheiat de SC F. SRL, valoarea acestuia fiind de 5.000 RON - filele x; Contractul de sponsorizare neînregistrat, nedatat încheiat de SC B. SRL Bănești în care apare ca beneficiar persoana fizică C. având ca obiect suma de 2.500 euro și în baza căruia a fost efectuată la data de 17 septembrie 2009 o plată în cuantum de 10.000 RON - fila x; Ordinul de plată nr. x din 17 septembrie 2009 cu care SC B. SRL Bănești a virat în contul persoanei fizice C., deschis la O. - Sector 2 București, suma de 10.000 RON (reprezentând aproximativ 2.500 euro) cu titlu de sponsorizare - fila x; "Rulajele contului personal aparținând lui C." deschis la O. din care rezultă sumele primite cu titlu de sponsorizare de la societățile comerciale administrate de martorul denunțător - filele x; filele x; Adresa nr. x din 13 iunie 2016 a SCP. SRL Iași - fila x; Anexa în fotocopie a unui raport de vânzări bilete de avion din 9 septembrie 2009 în care sunt evidențiate biletele Q. pe ruta București - Amsterdam - Kilimanjaro//Cape Town - Amsterdam - București nr. x emis pentru C. și nr. x emis pentru A. - fila x; Anexa și lista persoanelor participante la acest circuit turistic, listă ce a fost prezentată de agenția de turism la Consulatul Africii de Sud la București pentru obținerea vizelor turistice în care la poziția 9 este consemnată C., iar la poziția 14 este consemnat A. - fila x; Adresa f.n. din 15 iunie 2016 SC R. SRL Iași - fila x; Anexa în fotocopie a unui raport de vânzări bilete de avion din perioada 7 noiembrie 2011-17 noiembrie 2011 în care sunt evidențiate biletele dus-întors Q. pe ruta București - Amesterdam - Buenos Aires - Paris - București nr. x emis pentru C. și nr. x emis pentru A. - filele x; Adresa nr. x/17 iunie 2016, SC S. SRL București - fila x;

Au fost atașate în xerocopie următoarele dosare ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia: Dosarul penal nr. x/2009 - Dosarul penal nr. x/2007 - filele x; Dosarul penal nr. x/2007 - filele x; Dosarul penal nr. x/2007 - filele x; Dosarul penal nr. x/2010 - filele x; Dosarul penal nr. x/2009 - filele x; Dosarul penal nr. x/2010 - filele x; Dosarul penal nr. x/2011 - filele x; Dosarul penal nr. x/2012 filele x; Dosarele penale nr. x/2012 și nr. y/2012 conexate - filele x; Dosarul penal nr. x/2013 - filele x; Dosarul penal nr. x/2014 - filele x; Dosarul penal nr. x/2014 - filele x; Dosarul penal nr. x/2014 - filele x; Dosarul penal nr. x/2014 - filele x; Dosarul penal nr. x/2014 - filele x; Dosarul penal nr. x/2014 - filele x; Dosarul penal nr. x/2015 - filele x; Dosarul penal nr. x/2015 - filele x;

"Raport de constatare întocmit la data de 31 mai 2016 de specialistul antifraudă detașat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești" cu privire la cantitatea de carburant primită cu titlu de mită, de la martorul denunțător D., de către procurorul magistrat A., în perioada 2007 - 2012 - filele x, "Raport de constatare întocmit la data de 17 iunie 2016, de specialistul antifraudă detașat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești" cu privire la sumele de bani cu care au fost alimentate conturile deținute de C. - soția magistratului A. de către mai multe societăți comerciale, printre care și cele aparținând martorului denunțător D. și corespondența dintre aceste încasări și sumele cheltuite în interesul propriu al acesteia și al soțului ei - filele x.

A fost de asemenea audiat inculpatul A., care a negat săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa - filele x.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2016 la Curtea de Apel Ploiești, iar prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 16 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile formulate de inculpatul A. cu privire la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. Prin aceeași încheiere, s-a constatat, în baza art. 346 alin. (2) raportat la art. 345 alin. (1) și (2) C. proc. pen., competența materială și teritorială a Curții de Apel Ploiești în soluționarea cauzei penale ce formează obiectul dosarului de urmărire penală în care a fost emis Rechizitoriul nr. x din 25 iulie 2016, întocmit de D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, prin care a fost trimis în judecată inculpatul, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privind pe inculpatul A. și s-a dispus începerea judecății . Această încheiere a fost menținută prin Încheierea nr. 1316/11 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2016.

Prin Sentința penală nr. 1071 din 6 decembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admisă cererea formulată de inculpatul A. și a fost strămutată soluționarea cauzei ce făcea obiectul Dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel Ploiești la Curtea de Apel Brașov.

Cauza a fost înregistrată la data de 19 decembrie 2016 la Curtea de Apel Brașov sub nr. x/2016, iar la termenul de judecată din data de 22 februarie 2017 instanța a adus la cunoștința inculpatului, conform art. 374 alin. (4) C. proc. pen., posibilitatea de a solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmării penale, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, însă inculpatul a declarat că nu recunoaște comiterea faptelor, nu înțelege să uzeze de procedura de judecată simplificată a cauzei și contestă absolut toate probele administrate în cursul urmăririi penale.

Raportat la această situație, în cauză au fost readministrate probele testimoniale administrate în cursul urmăririi penale. Au fost audiați în consecință de către instanță martorii denunțători D. și G., martorii: M., J., I., T., L., K., N.

S-a încuviințat pentru inculpat în apărare, proba testimonială, fiind audiați martorii: U., V., W. și X. și proba cu înscrisuri, înscrisuri atașate dosarului cauzei.

Proba cu înscrisuri încuviințată pentru inculpat a vizat pe de o parte înscrisuri pentru conturarea circumstanțelor sale personale, a conduitei morale, a studiilor absolvite și a pregătirii profesionale, iar pe de altă parte, înscrisurile admise în circumstanțiere au vizat dovedirea relațiilor familiale, profesia și pregătirea profesională a soției sale C. Au mai fost încuviințate pentru inculpat probe pentru dovedirea relației sale cu martorul denunțător D. - relație pe care, conform apărării inculpatului, s-a întemeiat primirea foloaselor - și relația cu unul dintre procurorii care au instrumentat cauza, respectiv modalitatea în care s-a intersectat traseul profesional al celor doi procurori - tot raportat la apărările pe care inculpatul le-a invocat respectiv la lipsa de loialitate a urmăririi penale și la împrejurarea că procurorul de caz ar fi încălcat în dosar, în cursul urmăririi penale, normele procesual penale, ca și în alte dosare pe care le-a instrumentat, ceea ce a condus în final la îndepărtarea sa din magistratură. De asemenea, inculpatul a depus în probațiune înscrisuri privind practica judiciară internă și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, apreciate ca fiind relevante raportat la acuzațiile care i s-au adus prin actul de sesizare a instanței și la obiectul probațiunii, precum și decizii ale Curții Constituționale și articole apărute în publicații de specialitate în legătură cu infracțiunile de care inculpatul este acuzat.

Au fost astfel depuse la dosar: diplomele de studii și de recunoaștere a meritelor profesionale ale inculpatului A. pentru circumstanțierea profilului moral și profesional; invitația ce i-a fost adresată de ERA la congresul jubiliar intitulat "The Authority of EU Law - Do we still believe in it?" desfășurat în perioada 19 - 20 octombrie 2017 la Trier, legitimația cu numele său purtând sigla ERA precum și ecusonul care face dovada faptului că în perioada 19 - 21 noiembrie 2012 acesta a reprezentat Asociația Procurorilor din România la o conferință regională de la Budapesta; diplome și certificatele de participare ale soției inculpatului la manifestările medicale sponsorizate.

Au fost depuse de către inculpat copia dosarului de daună al autoturismului x precum și cartea service a autoturismului x; Manualul de instruire privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului editat de O.N.P.C.S.B. la C.N. Imprimeria Națională S.A.; ordonanța din data de 14 septembrie 2017 dată de Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției - Structura Centrală, în Dosarul nr. x/2016.

S-a depus de asemenea în copie conform cu originalul, declarația dată de D. în cadrul procesului aflat în fază de urmărire penală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică, Dosar nr. x/2018, format urmare a plângerii formulată de A. împotriva procurorilor care au instrumentat cauza sa, precum și declarațiile date de procurorii Y. și Z. în același dosar al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică; copia declarației dată în calitate de martor de D. în dosarul disciplinar nr. x/2018 al Inspecției Judiciare precum și Adresa nr. x/2018 din 5 septembrie 2018 emisă de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, în posesia căreia se află inculpatul, privind dotările necesare aflate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.- Serviciul Teritorial Ploiești pentru înregistrarea declarațiilor luate în cursul urmăririi penale de către organele judiciare.

Au fost atașate dosarului cauzei, adresele înaintate la data de 3 octombrie 2017 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de resurse umane și documentare și Consiliului Superior al Magistraturii - Direcția Resurse Umane și Organizare - Serviciul Resurse Umane pentru Parchete și răspunsurile primite din partea acestor două instituții; adresa emisă la data de 19 mai 2017 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică în Dosarul nr. x/2017 precum și adresa Consiliului Superior al Magistraturii nr. x/2017 din 29 mai 2017 transmisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, adresă ce conține date privind traseul profesional al procurorului Y., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, în prezent suspendat din funcție. A fost depus și Referatul întocmit la data de 26 aprilie 2017 de AA., procuror șef adjunct la Direcția Națională Anticorupție, în Dosarul nr. x/2017, urmare solicitării cu nr. 1838/IJ/347/DIP/2017 a Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, precum și hotărârile C.S.M. nr. 237 a Plenului C.S.M. din data de 28 februarie 2017 și nr. 1 din data de 28 februarie 2017 a C.S.M., secția pentru procurori în materie disciplinară, de suspendare din funcție a procurorului Y., până la rezolvarea acțiunii disciplinare declanșate împotriva acestuia; comunicate de presă ale Inspecției Judiciare, privind exercitarea acțiunii disciplinare împotriva procurorului Y.; Hotărârea nr. 2P pronunțată la data de 30 ianuarie 2018 de secția pentru Procurori în Materie Disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în Dosarul nr. x/2017, prin care a fost îndepărtat din magistratură unul dintre procurorii care au instrumentat această cauză, respectiv Y.; Rezoluția nr. 4790/IJ/1252/DIP/2018 din 3 august 2018 a Inspecției Judiciare.

Cu titlu de practică judiciară relevantă, s-au depus de către inculpat: Decizia nr. 3164 din 8 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și Decizia nr. 16/2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 de Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală; Decizia nr. 6883 din 24 noiembrie 2006 pronunțată de Î.C.C.J., secția penală în Dosarul nr. x/2003; Decizia nr. 3465 din 27 iunie 2007, pronunțată de Î.C.C.J., secția penală în Dosarul nr. x/2006; Decizia nr. 448 din 19 decembrie 2011 pronunțată de Î.C.C.J. - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2011, nepublicată, cu comentarii de BB.; Sentința nr. 50 din 31 ianuarie 2017, nedefinitivă, pronunțată de Î.C.C.J., secția penală în cauza penală privindu-l pe liderul CC. DD.; Sentința nr. 119 din 1 noiembrie 2013, definitivă, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală; Decizia nr. 446 din 19 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția Penală în Dosarul nr. x/2014; Decizia nr. 10/A din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția Penală; Decizia nr. 35 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția Penală; Decizia Curții Supreme de Justiție nr. 102 din 19 iunie 2003 pronunțată de Completul de 9 judecători în Dosarul nr. x/2003, iar în ceea ce privește jurisprudența C.E.D.O. au fost depuse la dosar: Hotărârea Camerei din 26.03.1996 în Dosarul nr. x cauza Doorson v. The Netherlands, traducerea în limba română realizată personal de inculpatul A., invocată de Î.C.C.J., secția penală cu ocazia pronunțării Sentinței penale nr. 50 din 31 ianuarie 2017; Hotărârea C.E.D.O. din 29 septembrie 2009, definitivă la 29 decembrie 2009, pronunțată în cauza Constantin și Stoian contra României; în extras, Hotărârea C.E.D.O. din 20 septembrie 1993 pronunțată în cauza Saidi contra Franței, Dosar nr. x; în extras, Hotărârea C.E.D.O. din 13 octombrie 2005 pronunțată în cauza Bracci contra Italiei, Dosar nr. x; Hotărârea din 7 octombrie 1988 pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței și Hotărârea din 05 iulie 2001 pronunțată în cauza Phillips contra Regatului Unit de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Au fost atașate dosarului cauzei Decizia Curții Constituționale nr. 315 din 9 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 381 alin. (7) din C. proc. pen., Decizia nr. 778 din 17 noiembrie 2015 și Decizia nr. 47 din 16 februarie 2016 ale Curții Constituționale ale României.

S-a depus de către inculpat articolul publicat de procurorul-inspector EE., din cadrul Direcției de inspecție pentru procurori, în nr. 1/2014 al Revistei Inspecției Judiciare, cu titlul "Despre abaterea disciplinară privind nerespectarea de către procuror a dispozițiilor procurorului ierarhic superior, date în scris și în conformitate cu legea", în care sunt precizate atribuțiile prim-procurorului în relația profesională cu procurorii din subordine, prin raportare la prevederile C. proc. pen.

Inculpatul a mai depus la dosar un suport optic care conține două fotografii în care martorul denunțător D. apare alături de inculpat, probă admisă pentru dovedirea relației de prietenie pe care inculpatul susține că a avut-o cu martorul denunțător.

De asemenea în cursul cercetării judecătorești a fost încuviințată pentru inculpat și administrată proba cu expertiza contabilă, efectuată de expert contabil FF., al cărui Raport se găsește la dosar instanță volumul III; după încuviințarea obiecțiunilor la acest raport, Raportul de expertiză contabilă a fost refăcut parțial, el fiind atașat la dosar: dosar instanță vol. IV.

În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului față de acuzațiile aduse, instanța reține că în cursul urmăririi penale inculpatul A. după ce a dobândit calitatea de suspect, a arătat în prezența avocatului ales că este de acord să dea declarații, însă numai după ce va studia actele de urmărire penală, lucru care nu s-a mai întâmplat întrucât avocatul suspectului nu a fost în măsură să-l asiste pe acesta pentru studierea actelor dosarului în acea zi (30 iunie 2016), iar organul de urmărire penală a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului în aceeași zi, acesta dobândind deci calitatea de inculpat; în calitate de inculpat, acesta a precizat că nu refuză să dea declarații, însă dorește să le dea după ce va studia dosarul de urmărire penală. În aceste condiții, inculpatul a dat o primă declarație în fața judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Ploiești la data de 1 iulie 2016, ocazie cu care a arătat că nu recunoaște comiterea faptelor de care este acuzat; inculpatul a recunoscut la acel moment că el a fost cel care a solicitat martorului denunțător D. efectuarea sponsorizărilor și că a semnat în locul soției sale acele contracte. De asemenea, a recunoscut că a primit combustibil de la societatea denunțătorului, însă a arătat că toate beneficiile pe care le-a avut de la societățile martorului denunțător s-au grefat pe fondul relației de prietenie pe care pe care o avea cu acesta, cunoscându-se de 15 ani. A mai arătat inculpatul în acea declarație, că sumele de bani menționate în așa zisele contracte de sponsorizare fictivă, nu au fost încasate și folosite de el în îndeplinirea vreunei atribuții de serviciu, ci ele au fost încasate prin virament bancar în contul soției sale, titular de contract și folosite conform destinației din contract.

A mai precizat inculpatul că niciuna dintre sumele primite de el de la societățile administrate de martorul denunțător și nici combustibilul de care a beneficiat de la aceleași societăți, nu au avut vreo legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale inculpatului, atribuții pe care și le-a îndeplinit în mod legal, chiar dacă în unele dintre dosarele aflate pe rolul Parchetului pe care îl conducea era implicat martorul denunțător D. sau societățile administrate de acesta.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a mai dat o declarație în fața procurorului, negând în principiu că s-ar face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat; în această declarație, care se regăsește la dosar urmărire penală vol. VIII, inculpatul s-a mărginit la a nega comiterea vreunei infracțiuni, furnizând unele informații succinte în legătură cu contractele de sponsorizare despre care a fost întrebat de procuror, recunoscând că le-a semnat personal și cu un alt specimen de semnătură decât semna de obicei, însă a arătat că nu a comis nicio ilegalitate prin aceasta, având în vedere că la vremea respectivă era în vigoare Codul familiei care instituia prezumția de mandat tacit între soți, iar pe de altă parte nu trebuie să existe o identitate între semnătura pe care o aplica pe actele oficiale și cea aplicată pe contractele de sponsorizare, acestea din urmă ținând de viața sa privată, care nu are legătură cu atribuțiile de serviciu.

În linii mari aceeași poziție procesuală a fost adoptată de inculpat și în fața instanței referitor la acuzațiile care i s-au adus prin actul de sesizare a instanței.

Inculpatul a fost de acord să dea o declarație în fața instanței, însă doar la finalul cercetării judecătorești, după ce au fost readministrate de către instanță toate probele propuse în acuzare și au fost administrate toate probele încuviințate pentru inculpat în apărare.

În declarația dată de inculpat în fața instanței, acesta a menținut în linii mari cele declarate în fața judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Ploiești în momentul arestării sale, detaliind însă condițiile în care a fost primit carburantul, în care au fost încheiate contractele de sponsorizare și exprimându-și amănunțit opiniile cu privire la fiecare dintre capetele de acuzare și la cuprinsul actului de sesizare a instanței. Acesta a declarat că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și deși a recunoscut primirea foloaselor, a arătat că această primire nu are nicio conotație penală.

Apărarea inculpatului s-a axat în primul rând pe aspecte procedurale; a fost invocată nulitatea actelor de urmărire penală efectuate de procuror - în opinia sa, cu încălcarea dreptului său la apărare - încălcarea principiului loialității urmăririi penale, prin exercitarea de presiuni asupra martorilor audiați de către procurorii care au instrumentat cauza, lipsa de profesionalism a procurorului care a instrumentat cauza, Y. și încercarea acestuia de a se răzbuna pe inculpat urmare a unor disensiuni avute cu acesta cu mai mult timp în urmă. În al doilea rând, s-a invocat de către inculpat netemeinicia probelor administrate în cursul urmăririi penale, lipsa de credibilitate și dorința de răzbunare a martorului denunțător D., beneficiile pe care acesta cât și denunțătorul G. le-au avut - în dosarele în care au fost cercetați - urmare a efectuării denunțului împotriva inculpatului, iar în al treilea rând inculpatul a invocat insuficiența probelor administrate în prezenta procedură și care nu sunt în măsură să contureze starea de fapt descrisă în actul de sesizare precum și neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în condițiile în care s-a arătat că nu există la dosar probe care să releve o legătură de cauzalitate între foloasele de care inculpatul a beneficiat de la martorul denunțător D. și de la SC B. SRL Bănești și exercitarea de către inculpat a atribuțiilor de serviciu.

Analizând în primul rând apărările inculpatului care vizează aspecte de procedură, instanța constată că și în etapa camerei preliminare au fost invocate de către inculpat și apărătorii acestuia excepții cu privire la nerespectarea echității procedurii relativ la administrarea probelor și la dreptul la apărare, a fost invocată nulitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale ca o consecință a încălcării dreptului inculpatului la apărare precum și nulitatea relativă a probelor administrate ca urmare a obținerii lor în mod nelegal.

Prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 16 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul penal nr. x/2016, au fost respinse însă excepțiile invocate de inculpat, apreciindu-se că organul de urmărire penală a respectat exigențele echității procedurii atât în ceea ce privește administrarea probelor cât și referitor la dreptul la apărare al inculpatului; s-a arătat în această încheiere că inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare pe durata procedurii, i s-au adus la cunoștință acuzațiile și probele administrate, astfel că a avut posibilitatea analizării concrete a fiecărui element de probă esențial, având oportunitatea de a participa efectiv la întreaga procedură; s-a arătat de asemenea că administrarea probatoriilor s-a realizat de către procuror cu respectarea garanțiilor ce guvernează procesul penal și ascultarea martorului pe de o parte, iar pe de altă parte inculpatul nu a fost în măsură să dovedească cu probe vătămarea suferită.

Această încheiere a rămas definitivă prin Încheierea nr. 1316/11 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2016, astfel că instanța de judecată nu mai este chemată să reanalizeze legalitatea actelor de urmărire penală validate de judecătorul de cameră preliminară a cărei încheiere a fost menținută de instanța supremă.

Cu toate acestea, în etapa cercetării judecătorești, inculpatul a reiterat de mai multe ori încălcarea de către organele de urmărire penală a principiului loialității administrării probelor, iar după apariția Deciziei nr. 802/2017 a Curții Constituționale, inculpatul, pornind de la prevederile paragrafului nr. 29, a solicitat instanței să reevalueze cu ocazia soluționării cauzei, prin prisma loialității, legalitatea probelor administrate în cursul procesului penal, susținând în continuare că în etapa urmăririi penale a fost lipsit de dreptul la apărare, situație în raport de care toate probele administrate în etapa urmăririi penale sunt lovite de nulitate, iar urmărirea penală și administrarea probelor în această etapă procesuală s-a realizat de procuror cu încălcarea principiului loialității, fiind exercitate presiuni asupra martorilor audiați în cauză pentru a da declarații care să conducă la incriminarea inculpatului.

Prima instanță, pornind de la prevederile paragrafului nr. 29 al Deciziei nr. 802/2017 a Curții constituționale, a constatat că într-adevăr, în cursul procesului penal poate fi invocată, chiar și după depășirea Camerei Preliminare, nulitatea absolută a unor acte procesuale și procedurale ca urmare a administrării probelor în această etapă procesuală prin practici sau procedee neloiale ori nelegale. Interdicția categorică prevăzută în legislația procesual penală de a fi obținute probe prin practici și procedee neloiale sau nelegale, justifică competența judecătorului de fond de a examina în cursul judecății aceste aspecte. Cu toate acestea, văzând actele și lucrările dosarului precum și încălcările normelor procesual penale reclamate de inculpat, instanța constată că nu sunt incidente în speță dispozițiile procesual penale referitoare la nulitatea absolută a actelor efectuate de procuror în cursul urmăririi penale și nu a fost încălcat în speță nici principiul loialității administrării probelor, prevăzut de art. 101 C. proc. pen.

Prima instanță a constată că la data de 16 mai 2016 a fost înregistrat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești sub nr. x/2016 denunțul formulat de D. prin care sesizase fapte de corupție comise de inculpatul A., denunț în urma căruia, la data de 19 mai 2016 a fost începută urmărirea penală "in rem" în cauză cu privire la săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b), c) din Legea nr. 78/2000, trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000.

La data de 24 iunie 2016 s-a dispus prin Ordonanță extinderea urmăririi penale și cu privire la infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

După începerea urmăririi penale "in rem", procurorul a procedat conform art. 306 alin. (1) C. proc. pen. la administrarea de probe în cauză, probe pe care le-a apreciat necesare și concludente verificării susținerilor din denunț, iar apoi prin Ordonanța din 29 iunie 2016 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A., cu privire la săvârșirea în concurs a infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale) și spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (9 acte materiale) și art. 5 C. pen.

La data de 30 iunie 2016, organele de urmărire penală i-au adus la cunoștință inculpatului învinuirea, calitatea de suspect pe care a dobândit-o și comunicându-i drepturile și obligațiile pe care le avea în această calitate, conform art. 307 C. proc. pen., inculpatul semnând pentru luarea la cunoștință a drepturilor pe care le avea în calitate de suspect. În această calitate, inculpatul a refuzat să dea declarații, precizând că va da declarații abia după studierea dosarului de urmărire penală împreună cu avocatul ales, acțiune pe care avocatul nu putea să o realizeze decât după data de 05 iulie 2016.

În aceste condiții, la data de 30 iunie 2016 în cauză a fost audiată de către procuror soția inculpatului, martora C., în prezența avocatului ales al inculpatului, după care prin Ordonanță s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului, i s-a adus acestuia la cunoștință calitatea de inculpat pe care o dobândise și i-au fost comunicate drepturile și obligațiile pe care le avea în această calitate . Nici în această calitate inculpatul nu a dorit să dea declarații, precizând că va da declarații abia după studierea dosarului de urmărire penală împreună cu avocatul ales, . Inculpatul a fost reținut de către procuror la data de 30 iunie 2016, pentru 24 de ore, iar apoi prezentat judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Ploiești care a luat față de el prin Încheierea nr. 2 din 1 iulie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 măsura arestării preventive pentru o durată de 30 de zile.

La data de 11 iulie 2016 a fost înregistrat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești sub nr. x/2016, denunțul formulat de martorul G., prin care a sesizat fapte de corupție comise de inculpatul A. în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia . La data de 12 iulie 2016, prin Ordonanță, s-a dispus începerea urmăririi penale "in rem" cu privire la săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Prin Ordonanța procurorului din 18 iulie 2016, s-a dispus reunirea cauzei ce forma obiectul Dosarului nr. x/2016 la Dosarul nr. x/2016 al aceleiași unități de parchet, iar prin Ordonanța nr. 156/P/2016 din 19 iulie 2016 s-a dispus extinderea acțiunii penale cu privire la acte materiale față de inculpatul A.

Din succesiunea și cronologia actelor procedurale întocmite în cauză, instanța a constatat, similar judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploiești, că inculpatului nu i s-a încălcat în vreun fel dreptul la asistență juridică prevăzut de art. 89 C. proc. pen., astfel că neexistând o încălcare a acestui drept apare lipsită de fundament solicitarea de a constata nulitatea absolută a tuturor actelor de urmărire penală, prin aplicarea dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că asistența juridică a inculpatului A. a fost asigurată în timpul urmăririi penale de către apărătorii aleși, avocat GG., HH. și II., toți din cadrul Baroului Prahova, precum și de către avocat JJ. și KK., ambii din cadrul Baroului Dolj. Acesta a beneficiat de asistență juridică atât după dobândirea calității de suspect cât și ulterior după dobândirea calității de inculpat.

Inculpatului i-au fost aduse la cunoștință acuzațiile, drepturile și obligațiile procesuale, atât în calitate de suspect cât și în calitate de inculpat, întocmindu-se Procesele-verbale din 30 iunie 2016 și din 20 iulie 2016.

S-a reținut că niciun text de lege nu interzice ca după ce o persoană dobândește calitatea de suspect, aducându-i-se la cunoștință toate drepturile și obligațiile pe care le are în această calitate și punându-i-se la dispoziție dosarul de urmărire penală pentru studiu, procurorul să pună în mișcare în aceeași zi acțiunea penală și să schimbe prin aceasta calitatea persoanei în cea de inculpat, cu toate consecințele care decurg din această calitate. Împrejurarea că inculpatul în calitate de suspect nu a studiat actele dosarului - deși procurorul a pus la dispoziția apărării dosarul - întrucât avocatul său ales dorea acordarea unui termen mai lung pentru studierea acestuia, iar inculpatul a susținut că nu dorește să studieze dosarul decât în prezența avocatului, nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor procesuale privind dreptul la apărare.

Apoi, în calitate de inculpat, acesta a avut oportunitatea și posibilitatea ca împreună cu avocații săi aleși să studieze actele dosarului și materialul probator administrat în cauză. După dobândirea calității de inculpat, acestuia i s-au pus la dispoziție actele dosarului atât în format letric cât și în formă scanată, pe suport optic, astfel cum rezultă din procesul-verbal întocmit la data de 11 iulie 2016, semnat de inculpat și apărători.

După aducerea la cunoștință a calității de suspect, rezultă din succesiunea cronologică a actelor de urmărire penală, că niciun martor nu a fost audiat decât în prezența avocatului care a asigurat asistența judiciară a suspectului, iar mai apoi a inculpatului. În mod similar, după ce avocații aleși ai inculpatului au solicitat să participe la toate actele de urmărire penală care se vor desfășura în dosar, procurorul a luat măsuri pentru încunoștințarea acestora despre efectuarea actelor de urmărire penală.

Raportat la această situație, instanța constată că nu sunt incidente în speță dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Este adevărat că audierea celei mai mari părți a martorilor în cauză s-a realizat în cursul urmăririi penale după începerea urmăririi penale "in rem" și până la momentul continuării ei față de suspectul A., situație în raport de care nici inculpatul și nici avocatul inculpatului nu au luat parte la audierea acestor martori.

Cu toate acestea, prima instanță a constatat că aceste declarații nu sunt lovite nici de nulitate absolută și nici de nulitate relativă, întrucât, până la dobândirea calității de suspect, persoanei vizate de denunț sau plângere nu îi este recunoscut dreptul de a fi asistată de avocat și de a fi încunoștințată de administrarea unor probe; procurorul nu are în consecință obligația de a încunoștința persoana despre care sunt indicii că a comis o infracțiune că s-a formulat un denunț cu privire la ea și că se efectuează acte procesuale în vederea stabilirii veridicității celor menționate în denunț.

Așadar, drepturile recunoscute de art. 89 C. proc. pen. au în vedere doar persoana care a dobândit calitatea de suspect sau inculpat, până la acest moment apreciindu-se că nu a fost lansată de procuror o acuzație cu privire la persoana vizată de denunț sau plângere.

În aceste condiții, declarațiile de martori luate de procuror în cauză în perioada 19 mai 2016 - 29 iunie 2016 nu sunt lovite de nicio formă de nulitate. Ele au fost luate în condiții de legalitate, după începerea în cauză a urmăririi penale in rem. Mai mult, instanța constată că inculpatul ar fi putut să solicite organului de urmărire penală, în cursul urmăririi penale, după ce a dobândit calitatea de inculpat și a studiat actele dosarului, readministrarea probelor testimoniale, pentru a avea posibilitatea să pună întrebări martorilor pentru lămurirea cauzei. Acesta nu numai că nu a procedat în acest fel, însă din procesul-verbal existent la dosar urmărire penală vol. VIII rezultă că, după studierea actelor dosarului, nu a dorit să dea nicio declarație și a precizat că nici nu solicită administrarea vreunei probe în acea etapă procesuală.

În ceea ce privește încălcarea principiului loialității administrării probelor în cursul urmăririi penale, instanța constată că susținerile inculpatului nu sunt confirmate de actele dosarului. Instanța a procedat la readministrarea tuturor probelor administrate de procuror în cursul urmăririi penale și niciunul dintre martorii audiați nu a confirmat că în cursul urmăririi penale declarațiile ar fi fost luate prin practici sau procedee neloiale.

Singurul care a arătat în cursul cercetării judecătorești că ar fi fost influențat de procurorul de caz să dea declarația de la urmărire penală a fost martorul M. Acesta a precizat însă în ce constă influențarea, respectiv martorul a fost nemulțumit că a fost chemat la Parchet să dea declarația telefonic, de pe telefonul personal al procurorului Y., iar apoi când a ajuns la Parchet, i s-ar fi spus de către acest procuror că este cunoscut faptul că martorul are mai multe dosare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia și să spună ce știe despre procurorul A. și cum i-a dus acestuia banii - cu referire la contractul de sponsorizare de SC B. SRL; martorul a mai arătat că i-a spus procurorului de caz ceea ce a știut și ceea ce s-a întâmplat. I-a spus că nu poate să mintă, iar acesta a consemnat declarația. Tot martorul a arătat că a citit declarația "doar pe bucăți" așa cum i-a fost pusă la dispoziție de procuror și "nici nu avea ochelarii".

Prima instanța a constatat că susținerile acestui martor din etapa cercetării judecătorești nu pot fi primite și nu pot fundamenta concluzia neloialității administrării acestei probe în cursul urmăririi penale. În primul rând, instanța a constatat, pe baza actelor dosarului, că acest martor a fost audiat de către alt procuror de la D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești decât cei care au instrumentat Dosarul nr. x/2016, respectiv procurorii Z. și Y. Acest lucru se datorează împrejurării că denunțul formulat de G. a fost înregistrat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești la data de 11 iulie 2017 sub nr. x/2016 (moment în care inculpatul A. era deja arestat preventiv în Dosarul penal nr. x/2016 al aceleiași unități de parchet) și a fost repartizat altui procuror, LL., care a și început în cauză urmărirea penală "in rem" a doua zi după depunerea denunțului, efectuând acte de urmărire penală în el - inclusiv audierea martorului M. - până la data de 18 iulie 2016, când tot el a dispus reunirea cauzei la Dosarul nr. x/2016 instrumentat de procurorii Z. și Y. Așadar, atât timp cât dosarul era instrumentat de procurorul LL., este greu de crezut că inculpatul a fost sunat de pe telefonul personal de procurorul Y. și chemat la D.N.A. pentru a da declarații. Oricum, această împrejurare a citării telefonice a martorului M. de pe telefonul personal al procurorului Y. nu este susținută de nicio probă de la dosar; nici nu există vreun motiv pentru a crede că acest procuror cunoștea numărul de telefon al martorului și nici nu rezultă de unde știa martorul că citația telefonică s-a realizat de pe telefonul personal al procurorului Y.

Apoi, din declarația semnată de martor la urmărire penală, rezultă că acesta a citit declarația dată, nu pe bucăți, ci integral, ea corespunzând celor declarate verbal. Martorul susține de altfel conținutul declarației de la urmărirea penală și în fața instanței, nuanțând doar în fața instanței anumite aspecte importante pentru încadrarea faptei în drep