ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 210 din data de 17 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul Olt, printre altele, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpatul A. și în temeiul prevederilor art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (6 acte materiale) și infracțiunea de luare de mită în formă continuată, (3 acte materiale), prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele în concurs real conform art. 38 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 în vigoare la data săvârșirii faptei, raportat la art. 248 și 248

1

C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. (6 acte materiale) și infracțiunea de luare de mită în formă continuată, (3 acte materiale), prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 în vigoare la data săvârșirii faptei, raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.(1969) și art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele în concurs real conform art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 în vigoare la data săvârșirii faptei raportat la art. 248 C. pen. (1969) și 248

1

C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen.(6 acte materiale) a fost condamnat inculpatul A., pentru infracțiunea de abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, la o pedeapsă principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. (1969), pe o durată de 5 ani.

În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 în vigoare la data săvârșirii faptei, raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (1969) și art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, (3 acte materiale), la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. anterior, pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. (1969) au fost contopite aceste pedepse și s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 8 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. (1969) pe o durată de 5 ani. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul prevăzută art. 88 C. pen. (1969) s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestul preventiv și arestului la domiciliu începând cu data de 14 octombrie 2015 la zi pentru inculpatul A.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul A. prin Decizia penală nr. 274 din 25 mai 2016 a Curții de Apel Craiova.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. (1969) și art. 19 din Legea nr. 78/2000 în vigoare la data comiterii faptei s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 5.000 RON, echivalentul a 4.000 euro în monedă națională la cursul BNR și 2.000 RON, sume reprezentând obiectul infracțiunii de luare de mită în formă continuată de la B., și confiscarea sumei de 1.200 reprezentând obiectul infracțiunii de luare de mită de la B. prin intermediul martorului C.

În baza art. 25 C. proc. pen. și art. 397 C. proc. pen. raportat. la art. 1357 și 1382 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă ANAF în calitate de reprezentant al Statului Român prin DGRFP Craiova și au fost obligați inculpații A. și B. la plata sumei de 1.193.792 RON, A., D. și B. la plata în solidar a sumei de 1.600.289 RON din care pentru suma de 38.366 RON în solidar cu SC E. SRL și a obligațiilor fiscale accesorii calculate conform art. 119 - 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din ziua imediat următoare termenului de scadență și până la achitarea integrala a debitului principal.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a fost anulată adresa de ridicare a popririi cu nr. 1608 din 24 iunie 2011 a AFP Corabia, înregistrată la F. - Agenția corabia sub numărul 486 din 27 iunie 2011

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 2500 RON cheltuieli judiciare statului, (din care suma de 1.500 RON stabilite pe parcursul urmăririi penale).

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin Rechizitoriul nr. x/2014 din 3 decembrie 2015 al Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus, între altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A. pentru comiterea următoarelor infracțiuni: abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție cu consecințe deosebit de grave, săvârșită în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (6 acte materiale) și luare de mită în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. săvârșite în concurs real, prevăzute de art. 38 alin. (1) C. pen.

În fapt s-a reținut în rechizitoriu că în perioada decembrie 2010 - august 2011 inculpatul A., în calitate de șef administrație orășenească la AFP Corabia, județul Olt și inculpatul D., inspector principal în cadrul aceleiași instituții, prin încălcarea normelor legale incidente în cauză și a atribuțiilor de serviciu, au fost instigați de inculpatul B., administrator la mai multe societăți comerciale să întocmească, semneze și ștampileze mai multe adrese emise de AFP Corabia, comunicate la F. SA și G. SA, prin care au solicitat ridicarea în mod abuziv a popririlor dispuse în conformitate cu legea pe conturile bancare deținute de societățile inculpatului B., permițându-i acestuia să beneficieze în interes propriu de sumele de bani din conturi.

Ca justificare pentru ridicarea popririlor bancare, în conținutul adreselor au fost inserate mențiuni precum achitarea parțială a debitului, luarea unor măsuri de executare silită sau depunerea de cereri de eșalonare la plată a debitelor înregistrate.

Pentru completarea, semnarea și ștampilarea în mod abuziv a adreselor de ridicare a popririlor, inculpatul A. a pretins și primit de la inculpatul B., în mai multe tranșe, sumele de 5.000 RON echivalentul a 4.000 Euro în monedă națională și 2.000 RON.

Prin săvârșirea infracțiunilor de mai sus de către funcționarii publici s-a cauzat bugetului general consolidat al statului o pagubă materială în cuantum de 2.839.307 RON cu consecința obținerii implicite a aceluiași folos material necuvenit pentru inculpatul B., care a folosit în interes propriu sumele de bani rulate prin conturile bancare poprite, deși acestea ar fi trebuit să fie reținute și virate în contul A.F.P. Corabia, valoarea prejudiciului nerecuperat fiind de 2.794.081 RON.

Pe fondul tensionării relațiilor dintre inculpatul B. și cei doi funcționari publici, ca urmare a pretențiilor materiale exagerate ale acestora, inculpatul B. a determinat o persoană neidentificată să îi falsifice o ștampilă asemănătoare cu cea folosită de către AFP Corabia, a tehnoredactat conținutul adresei de ridicare a popririi înregistrată la AFP Corabia cu nr. 1608 din 24 iunie 2011, pe care a ștampilat-o cu ștampila contrafăcută, a semnat în fals cei doi funcționari publici după care a depus adresa la F. SA, Agenția Corabia.

Urmare folosirii acestei adrese falsificate, s-a ridicat poprirea de pe conturile bancare privind debitul în sumă de 849.106 RON înregistrat de SC H. SRL cu consecința prejudicierii bugetului de stat, având posibilitatea să folosească în interes personal sumele de bani rulate prin conturile bancare deținute de această societate.

Situația de fapt mai sus menționată a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală: Ordonanța de declinarea a competenței nr. 1054/P/2013 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, adresele de înființare și ridicare a popririlor, raportul criminalistic întocmit de către Serviciul Criminalistic al I.P.J. Dolj, raportul de control intern întocmit de către Serviciul de Control din cadrul D.G.R.F.P. Craiova nr. CV 51865 din 20 decembrie 2013, raportul de constatare întocmit de către specialistul DNA- Serviciul Teritorial Craiova, proces-verbal percheziție în sistem informatic, proces-verbal percheziție domiciliară, proces-verbal redare convorbiri, proces-verbal ridicare documente, declarațiile martorilor audiați în cauză și precizați în rechizitoriu, declarații de suspecți și de inculpați, documente înaintate de către AFP Corabia, documente înaintate de către unitățile bancare, alte înscrisuri necesare și utile cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub numărul 3410/104/2015 și prin Încheierea nr. 28 din 29 februarie 2016, definitivă prin Încheierea nr. 48 din 23 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, s-au respins ca neîntemeiată cererea de excludere a probelor administrate de către organul de urmărire penală, de constatare a neregularității actului de sesizare al instanței și de restituire a cauzei la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, formulată, între alții, de inculpatul A. și în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Până la primul termen de judecată ANAF, în calitate de reprezentant al Statului Român prin Adresa nr. x din 29 ianuarie 2016, s-a constituit parte civilă cu suma de 3.643.187 RON reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat astfel suma de 1.193.792 RON pentru A. și B. în solidar, suma de 1.600.289 RON pentru A., D. și B. în solidar, din care suma de 38.366 RON în solidar cu SC E. SRL, suma de 849.106 RON pentru B. la care urmează să se calculeze accesoriile legale conform legislației fiscale în vigoare de la data producerii prejudiciului și până la data stingerii sumei datorate inclusiv în conformitate cu art. 173, 174 C. proc. fisc. De asemenea au solicitat introducerea în cauză a lui SC E. SRL prin lichidator judiciar.

La termenul din 6 mai 2016 inculpatul A. a declarat că dorește să se judece pe procedură obișnuită deoarece nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și dorește administrare de probe prin care să dovedească nevinovăția sa.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, precum și probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești și apreciindu-le în ansamblu, în urma evaluării tuturor, instanța a reținut, ca și situație de fapt, că, în perioada decembrie 2010 - august 2011, inculpatul A. a fost șef administrație orășenească în cadrul AFP Corabia, având ca scop principal să asigure îndeplinirea atribuțiilor administrației, să organizeze, să coordoneze, să îndrume și să răspundă de activitatea administrației potrivit sarcinilor de serviciu.

Inculpatul B., în perioada decembrie 2010 - august 2011, i-a solicitat în mod repetat inculpatului A., șeful administrație fiscale AFP Corabia, cu care avea o relație apropiată, să dispună ridicarea măsurilor popririlor bancare înființate pe conturile societăților menționate în rechizitoriu, contra unor sume de bani.

Astfel, inculpatul A. a întocmit 6 cereri de ridicare a popririlor (nr. 41814 din 30 decembrie 2010 cu privire la SC I. SRL, două având nr. 6644 din 11 aprilie 2011 cu privire la SC E. SRL, două având nr. 11151 din 18 mai 2011 cu privire la SC J. SRL și SC H. SRL, și una având nr. 4251 din 16 august 2011 cu privire la SC E. SRL), pe care le-a predat personal inculpatului B., atât în biroul sau cât și în afara orelor de program, cereri care nu au fost înregistrate la AFP Corabia.

Din expertizarea grafică a adreselor de ridicare a popririlor cu privire la persona care a executat semnătura s-a constat că acestea au fost semnate și ștampilate, după caz, de către inculpații A. și D., dovadă fiind raportul de expertiză criminalistică grafică și tehnică a documentelor.

Legătura infracțională dintre cei trei inculpați a fost confirmată și de procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice purtate între ei și inclusiv cu K., tatăl inculpatului B., din care rezultă că A. își exprima temerea ca echipa de control să nu afle amănunte despre demersurile ilicite derulate cu privire la societățile în cauză și insista pentru a fi efectuate plăți din debitele acumulate de aceste societăți pentru a nu se investiga în mod amănunțit activitatea de recuperare a creanțelor fiscale datorate bugetului de stat de către societățile pentru care dispusese ridicarea popririlor.

Pentru a ridica popririle de pe conturile societăților administrate de inculpatul B. direct sau prin interpuși, inculpatul A. a pretins și primit de la acesta în mai multe tranșe suma de 5.000 RON și 2.000 RON pentru completarea semnarea și ștampilarea a 4 adrese de ridicare a popririlor bancare cu nr. de înregistrare la AFP Corabia 41814 din 30 decembrie 2010 cu privire la SC I. SRL, 2 cu nr. 11151 din 18 mai 2011 și una cu nr. 4251 din 16 august 2011.

Deși nu a recunoscut că a cerut și primit sume de bani mită pentru ridicarea popririlor, faptele se probează cu declarația inculpatului B. care a arătat că le-a dat celor doi inculpați sumele menționate în rechizitoriu pentru a-i ridica popririle de pe conturile societăților pe care le administra personal sau prin interpuși, iar tatăl acestuia, martorul K. a susținut că fiul său i-a cerut sume de bani pentru a le da mită inculpaților în vederea ridicării popririlor.

Cu privire la ridicarea acestor poprii inculpații au susținut că acestea sau ridicat legal la solicitarea inculpatului B. în schimbul depunerii unor garanții.

În realitate ridicarea acestor popriri bancare de pe conturile societăților administrate de către inculpatul B. s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 149 alin. (11), art. 148 alin. (2), (3), (4), Codul de procedură fiscală aprobat prin O.G. nr. 92/2003, cauzându-se bugetului de stat un prejudiciu nerecuperat până în prezent.

S-a reținut că inculpatul a acționat prin excluderea de la verificări legale privind situația firmelor de pe conturile cărora s-au ridicat ilegal popririle și cu privire la martorii L. cu atribuții privind verificarea cererilor de eșalonare a debitelor, și M., șeful Serviciului de colectare și executare silită care ar fi trebuit să avizeze și să semneze alături de inspectorul de caz astfel de măsuri. Deoarece știa că face ceva ilegal, inculpatul nu au înregistrat în evidența lui AFP Corabia adresele de ridicare a popririlor și nu a avut de fiecare dată la baza acestor adrese de ridicare cererii formulate de reprezentanții legali ai societăților comerciale în cauză, care să fie înregistrate în evidențele administrației fiscale, acționând în acest fel tocmai pentru a nu fi descoperite urme ale acestor măsuri abuzive, care nu puteau fi justificate.

Inculpatul cunoșteau situația reală a acestor societății și faptul că aceste persoane juridice înregistrau datorii la bugetul de stat și era conștient de riscul major de sustragere de la plata acestor obligații prin ridicarea popririlor, mai ales că aceste societății făceau obiectul cercetării penale sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală, AFP Corabia fiind informată în acest sens de către organele de cercetare penală competente.

Adresele de ridicare a popririlor au fost înmânate personal inculpatului B. de către inculpații tocmai pentru a nu se afla despre această activitate la nivelul instituției.

S-a constatat că această situație de fapt se întemeiază pe probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, din interpretarea în ansamblu a tuturor probelor rezultând că inculpatul A. este vinovat de comiterea următoarelor infracțiuni săvârșite cu intenție directă: abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 în vigoare la data săvârșirii faptei, raportat la art. 248 și 248

1

C. pen.(1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen.(6 acte materiale) și infracțiunea de luare de mită în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 în vigoare la data săvârșirii faptei, raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (1969) și art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele în concurs real conform art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.

În speță, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii penale, deoarece instanța a constatat că există faptele și constituie infracțiunile reținute mei sus, iar autorul acestor fapte este inculpatul A..

Gradul pericolului social creat prin săvârșirea infracțiunilor este scos în evidență atât de mijlocele folosite pentru comiterea lor și anume folosirea funcțiilor pe care le dețineau în cadrul AFP Corabia, de scopul urmărit și anume primirea unor sume de bani, dar și de prejudicierea bugetului de stat cu o importantă sumă de bani, neachitată până în prezent. Mai mult pentru a evita să se instituie sechestru pe bunurile sale, inculpatul A. și-a înstrăinat averea pe nume copiilor împiedicând astfel organele competente să procedeze la recuperarea prejudiciului produs prin activitatea sa infracțională.

Pentru dovedirea prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului instanța a luat în considerare conținutul raportului de constatare întocmit de către specialistul din cadrul DNA.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, între alții, DNA - Serviciul Teritorial Craiova, inculpatul A. și partea civilă D.G.R.F.P. Craiova.

Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul legalității și a arătat că, în mod greșit, s-a dispus confiscarea sumei de 1.200 RON de la inculpatul A. în condițiile în care suma fusese remisă cu titlu de mită inculpatului D., precum și faptul că pedepsele complementare nu sunt corect precizate, nefiind indicat ce funcții îi este interzis să ocupe, ceea ce duce la imposibilitatea punerii în aplicare a acestei pedepse. Sub aspectul temeiniciei s-a arătat că pedepsele principale sunt nejustificat de blânde și nu reflectă gravitatea infracțiunilor săvârșite, dedusă din modalitatea în care s-a acționat, valoarea prejudiciului precum și conduita procesuală a inculpatului A., care a transferat dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile deținute la data săvârșirii faptei către rudele sale, făcând imposibilă recuperarea prejudiciului.

Inculpatul A. a criticat hotărârea sub aspectul laturii penale și civile atât pe aspecte de legalitate cât și de temeinicie. Într-o primă teză a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță invocând lipsa de motivare, și faptul că nu s-a răspuns apărărilor principale.

Într-o teză subsidiară s-a solicitat achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată și continuată, arătându-se că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, respectiv: lipsa prejudiciului întrucât sumele pentru care s-a dispus înființarea popririlor sunt rezultatul unor activități infracționale distincte ce se impută doar inculpatului B. și pentru care acesta a fost condamnat definitiv într-un alt dosar, fiind obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata unor despăgubiri civile; prejudiciul, a fost recuperat integral în cazul popririi înființate pe contul SC E. SRL, suma pentru care s-a dispus poprirea asupra conturilor aparținând SC J. SRL face obiectul unui dosar înregistrat pe rolul Tribunalului Olt, în care s-a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului N., iar în cazul celorlalte două adrese sumele au fost recuperate parțial; nu există dispoziție legală cuprinsă în lege de a cărei încălcare să poată fi acuzat, fiind aplicabile considerentele Deciziei nr. 405 a Curții Constituționale.

Cu privire la infracțiunea de luare de mită în formă continuată s-a solicitat achitarea fie în temeiul art. 395 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., fie în temeiul art. 395 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen. întrucât actul de sesizare nu descrie într-o manieră corespunzătoare acțiunile ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii continuate, respectiv nu precizează împrejurările de loc, timp, mijloace și scop, făcând imposibilă apărarea; nu sunt indicate mijloacele de probă din administrarea cărora rezultă săvârșirea fiecărei infracțiuni; nu există probe din care să rezulte primirea sumelor de bani, această variantă fiind susținută doar de inculpatul B., prin declarații succesive care se contrazic, și de tatăl său, ambii fiind cointeresați în modul de soluționare al cauzei.

Pentru aceeași infracțiune s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data săvârșirii faptelor) întrucât nu avea atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor.

Sub aspectul laturii civile s-a solicitat fie respingerea acțiunii civile ca nefondată dacă se apreciază că faptele nu au produs nici un prejudiciu, fie lăsarea nesoluționată a laturii civile dacă se apreciază că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Prin motivele de apel s-a solicitat efectuarea unei expertize financiar contabile și efectuarea unei expertize grafoscopice asupra adreselor de ridicare a popririlor.

Partea civilă D.G.R.F.P. Craiova în numele statului român reprezentat de Agenția Națională De Administrare Fiscală a criticat hotărârea atacată sub aspectul laturii civile solicitând acordarea accesoriilor conform legislației fiscale de la data producerii prejudiciului și până la plata efectivă a sumei datorate pentru fiecare obligație în parte.

Prin Decizia penală nr. 385 din 20 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, au fost admise apelurile declarate, printre alții, de DNA - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul A., a fost desființată, în parte, sub aspectul laturii penale și civile Sentința penală nr. 210 din 17 octombrie 2016 a Tribunalului Olt și în rejudecare:

În cazul inculpatului A. a fost înlăturată dispoziția de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (6 acte materiale) a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, fiind aplicată pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a exercita funcții de decizie sau de execuție în cadrul AFP și k C. pen. pe o durata de 5 ani de la executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - dreptul de a exercita funcții de decizie sau de execuție în cadrul AFP și k C. pen.

A fost dedusă în continuare din pedeapsa principala durata arestului la domiciliu de la 17 octombrie 2016 la 17 martie 2017.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, (3 acte materiale), prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 5 C. pen. - fapta nu exista.

S-a constatat ca rămasă fără obiect cererea de schimbare a încadrării juridice formulate în legătură cu aceasta infracțiune.

Au fost înlăturate dispozițiile privind confiscarea sumelor de 5000 RON, echivalentul a 4000 euro în monedă națională la cursul BNR și 2.000 RON de la inculpatul A.

A fost înlăturată dispoziția privind obligarea în solidar a inculpaților la plata sumelor reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și judecata în fond, și în baza art. 275 alin. (4) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata a 2.500 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare (1.500 RON în faza de urmărire penala conform mențiunilor din rechizitoriu și 1.000 RON pentru judecata în fond).

Au fost menținute restul dispozițiilor din sentință.

A fost respins, ca nefondat, apelul părții civile D.G.R.F.P. Craiova în numele Statului Român reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Pentru a decide astfel, Curtea a constatat că situația de fapt a fost contestată exclusiv de inculpatul A., analizând criticile acestuia separat în raport de infracțiunea de abuz în serviciu și de infracțiunea de luare de mită.

În ceea privește infracțiunile de abuz în serviciu asimilate infracțiunilor de corupție săvârșite în formă continuată și în formă calificată în cazul inculpatului A., principalele apărări vizează pe de o parte inexistența prejudiciului, iar pe de altă parte neîncălcarea atribuțiilor legale.

Inculpatul apelant a arătat că în cauză nu s-a produs nici un prejudiciu ca urmare a ridicării popririlor înființate asupra conturilor societăților administrate în drept sau în fapt de coinculpatul B., fie ca urmare a faptului că aceste societăți au fost radiate ulterior săvârșirii faptelor și prin urmare nu mai există nici un debit fiscal, fie ca urmare a faptului că sumele au fost recuperate parțial sau integral ulterior - atât ca urmare a unor plăți voluntare cât și ca urmare a executării silite continuate, fie ca urmare a faptului că prin acțiunile ce li se impută nu s-a dispus desființarea titlurilor executorii ci doar s-a suspendat temporar executarea silită asupra conturilor societății.

Analizând aceste aspecte, Curtea a reținut că infracțiunea de abuz în serviciu reglementată de dispozițiile art. 297 alin. (1) C. pen., chiar și în parametrii impuși ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016 (și în mod similar dispozițiile art. 248 C. pen.(1969) presupune sub aspectul condițiilor de tipicitate o faptă săvârșită de un funcționar public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau a le intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

Sub aspectul urmării imediate producerea pagubei este o condiție ce se cere a fi îndeplinită pentru ca infracțiunea să fie considerată consumată, acesta fiind momentul la care poate fi antrenată răspunderea penală a autorului faptei, fiind irelevant dacă ulterior, ca urmare a demersurilor autorului, sau a unei terțe persoane ori autorități prejudiciul produs ca urmare a acțiunilor sau omisiunilor nelegale ale funcționarului public prejudiciul este acoperit.

Prin urmare, în cauză, ceea ce interesează pentru stabilirea existenței prejudiciului este momentul la care au fost emise adresele de ridicare a popririlor, și nu momentul soluționării definitive a cauzei, moment la care, fie ca urmare a executării silite, fie ca urmare a aplicării dispozițiilor legale în cazul societăților radiate, fie ca urmare a unor plăți voluntare debitul a fost stins prin plată sau în alte modalități prevăzute de lege.

Urmând același raționament Curtea a reținut că în cazul tuturor celor 6 adrese prin care s-a solicitat unităților bancare să procedeze la ridicarea popririlor legal înființate asupra conturilor societăților indicate în cauză în cadrul altor executări silite pornite de organele fiscale, măsurile luate de inculpați fie împreună, fie separat au permis societăților administrate în fapt de B. să beneficieze de sumele de bani din conturi prin efectuarea de plăți sau prin retrageri a unor sume în RON sau în valută. Rulajul conturilor precum și operațiunile bancare efectuate după data ridicării popririlor, în perioada imediat următoare, au demonstrat faptul că dacă acestea ar fi fost menținute, așa cum impunea legea, ar fi fost recuperate integral debitele care făceau obiectul executării silite.

Relevante în acest sens au fost apreciate nu doar concluziile raportului de constatare efectuat în faza de urmărire de penală, dar și cele ale raportului de expertiză dispusă în faza judecării apelului (răspunsurile la obiectivul nr. 3) din care a rezultat că, în cazul societății SC H. SRL, asupra conturilor căreia s-au înființat popriri prin Adresele nr. x din 12 mai 2011 până la concurența sumei de 686.628 RON - poprire ridicată prin Adresa nr. x din 18 mai 2011 întocmită și semnată de coinculpații A. și D., respectiv prin Adresa nr. x din 20 iunie 2011 până la concurența sumei de 849.106 RON - poprire ridicată în baza Adresei nr. x din 24 iunie 2011 falsificată integral de inculpatul B., ulterior ridicării celor două popriri s-au efectuat plăți totale într-un interval de nici două săptămâni până la concurența sumei de 1.165.335,13 euro respectiv 149.726,07 RON; în cazul societății SC J. SRL asupra conturilor căreia a fost înființată poprirea cu nr. 3058 din 11 mai 2011 până la concurența sumei de 879.667 RON - ridicată ca urmare a Adresei nr. x din 11 mai 2011 întocmită și semnată de coinculpații A. și D., ulterior ridicării popririi într-un interval de 6 luni s-au efectuat plăți până la concurența sumelor de 208.942,52 RON respectiv 799.987,37 euro; în cazul SC I. SRL asupra conturilor căreia a fost înființată Poprirea nr. 2517 din 22 decembrie 2010 până la concurența sumei de 564.530 RON - poprire ridicată conform Adresei nr. x din 30 decembrie 2010 semnată și ștampilată de inculpatul A., s-au efectuat plăți într-un interval de mai puțin de o lună de 2.853.839,61 RON respectiv 763.113,5 euro; în cazul SC E. SRL asupra conturilor căreia a fost înființată Poprirea nr. 2842 din 21 martie 2011 până la concurența sumei de 10.932 RON - poprire ridicată conform Adresei nr. x din 11 aprilie 2011 întocmită și semnată de coinculpații A. și D., s-au efectuat plăți într-un interval de aproximativ 5 luni până la concurența sumei de 33.229.035,81 RON respectiv 8.056.861,92 euro .

Examinarea comparativă a sumelor care constituiau creanțele ce făceau obiectul executărilor silite precum și a sumelor rulate prin conturile deținute de cele patru societăți în perioada imediat ulterioară ridicării popririlor a justificat pe deplin concluzia că, în măsura în care inculpatul, funcționar public, nu ar fi ridicat fără temei legal popririle instituite, probabilitatea recuperării integrale a sumelor datorate bugetului consolidat al statului era una foarte mare, disponibilul bănesc aflat în conturile societăților acoperind și chiar depășind valoarea creanțelor.

Inculpatul apelant a precizat, prin obiecțiunile la raportul de expertiză,că nu există la acest moment nici un fel de prejudiciu întrucât art. 176 din O.G. nr. 92/2003 prevede că orice creanțe fiscale datorate de debitori - persoane juridice radiate din registrele în care au fost înregistrați potrivit legii, se scad din evidența analitică pe plătitor după radiere, indiferent dacă s-a atras sau nu răspunderea altor persoane pentru plata obligațiilor fiscale în condițiile legii, astfel că, exceptând prejudiciul reținut în cazul SC E. SRL, toate celelalte creanțe sunt în prezent egale cu zero.

Examinând textul de lege invocat, Curtea a constatat că acesta nu reglementează o modalitate de stingere a debitului prin una din căile prevăzute de lege (plată, compensare, etc.), ci o modalitate administrativă de scădere din evidența analitică a datoriei și de încetare a executării silite - firească în condițiile în care persoana juridică ca efect al radierii nu mai are capacitate de folosință sau de exercițiu. Prin urmare, aplicarea acestui text legal nu înlătură prejudiciul produs prin infracțiune, și în orice caz reprezintă o împrejurare ulterioară consumării activității infracționale, după momentul la care infracțiunea s-a consumat și putea atrage răspunderea penală, fără relevanță pentru stabilirea încadrării juridice.

Curtea a reținut că, într-adevăr, prin acțiunile sale, inculpatul nu a desființat titlurile executorii, privând astfel creditorul de principalul instrument pentru recuperarea creanței, însă prin suspendarea executării silite, chiar și temporară, a permis debitorului să își retragă toate sumele de bani din conturi, făcând astfel imposibilă în fapt recuperarea datoriei. Împrejurarea că titlurile executorii au rămas valabile, permițând reluarea executării silite la un moment ulterior, este lipsită de relevanță întrucât în intervalul de timp în care s-a permis debitorului să efectueze operațiuni bancare, acesta a efectuat plăți și retrageri de numerar care au făcut ca orice executare silită ulterioară să fie în mod vădit ineficientă (de altfel și la acest moment conform raportului de expertiză efectuat în cauză debitele nu au fost recuperate, rezultând un prejudiciu semnificativ).

Mai mult, scopul acestor măsuri era cunoscut de funcționarii publici, în condițiile în care coinculpatul B. le-a adus la cunoștință că interesul său este de a beneficia de sumele de bani rulate prin conturile societăților mai sus menționate.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, sub aspectul elementului material Curtea a reținut că acesta constă în îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, respectiv emiterea adreselor prin care s-a dispus ca unitățile bancare să procedeze la ridicarea popririlor legal înființate asupra conturilor societăților cu încălcarea vădită a dispozițiilor Codului de procedură fiscală (art. 149, art. 148 din O.U.G. nr. 92/2003). Examinând fiecare act material în parte, Curtea a constatat că explicațiile apărării cu privire la temeiul legal al dispozițiilor de ridicare a popririlor sunt contrazise atât de actul de control intern - Raportul de control nr. x din 20 decembrie 2013 - cât și de dispozițiile legale aplicabile în materie.

Conform art. 149 raportat la art. 148 din O.U.G. nr. 92/2003, cazurile de suspendare a executării silite sunt expres și limitativ reglementate de lege, o astfel de măsură putându-se dispune dacă suspendarea este dispusă de o instanță sau de creditor în condițiile legii, la data comunicării aprobării unor înlesniri la plată prin hotărârea guvernului, pe o perioadă de cel mult 6 luni, sau în situația prevăzută la art. 156 din aceeași ordonanță.

În cuprinsul adreselor de ridicare a popririlor motivările oferite au constat fie în faptul că împotriva debitorului fuseseră luate alte măsuri de executare silită (Adresele x/2010, y/2011 și 4251/2011), fie că s-au depus cereri de eșalonare la plata debitelor înregistrate (Adresele nr. x/2011 pentru SC J. respectiv SC H.). Cu toate acestea simpla depunere a unei cereri de eșalonare la plată a debitelor înregistrate nu oferea posibilitatea ridicării popririi, câtă vreme o astfel de cerere nu a fost aprobată în condițiile legii, fapt ce reiese din simpla lecturare a art. 148 alin. (2) lit. b) în care se prevede că suspendarea intervine la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, și nu la data formulării unei astfel de cereri, iar celelalte măsuri de executare silită la care s-a făcut trimitere nu au fost puse în practică niciodată.

Procedura de obținere a unei eșalonări la plata debitelor era cunoscută și de inculpatul A., fiind relatată în declarațiile date în cursul urmăririi penale, fiind astfel inexplicabilă conduita sa constând în întocmirea și emiterea unor adrese de ridicare a popririlor doar în baza unei cereri formulate în numele societăților executate silit, cereri care nu fuseseră aprobate anterior de organul ierarhic superior AFP Corabia.

Cât privește existența unor alte măsuri de executare silită asupra altor bunuri ale societăților (cealaltă motivație oferită de apărare pentru dispozițiile emise către bănci), acestea au fost pur formale, neputând duce la realizarea scopurilor executării silite respectiv recuperarea debitelor - cu titlu de exemplu în cazul SC E., inculpatul D. în declarația din 06 noiembrie 2015 - fila x d.u.p. - relatând că în urma unei veritabile "negocieri" cu B. pentru deblocarea conturilor bancare aparținând societății cel din urmă a fost de acord să se instituie sechestru pe un autotractor și semiremorcă redactându-se un proces-verbal de sechestru care a fost înregistrat doar la AFP Corabia în registrul de corespondență fără a se face nici un alt demers pentru asigurarea opozabilității față de terți.

De altfel, conform raportului de control intern din data de 3 octombrie 2013 adresele de ridicare a popririlor nu au fost înregistrate în bazele de date, nu au fost editate în sistem informatic prin aplicațiile informatice specifice ANAF și nu s-a putut stabili cu exactitate dacă au fost sau nu menționate în Registrul de înregistrare popriri și ridicări de popriri întrucât acesta a dispărut în timpul controlului - faptă sesizată organelor de poliție de AFP Corabia la data de 08 martie 2013, aceste împrejurări confirmând concluzia la care a ajuns și prima instanță în sensul că măsurile dispuse de cei doi inculpați angajați ai AFP Corabia au avut ca scop explicit crearea unei situații favorabile societăților executate silit.

Cât privește infracțiunea de luare de mită în formă continuată reținută în sarcina inculpatului A. (trei acte materiale), în urma reexaminării întregului material probator administrat în cauză, Curtea a constatat că nu există probe apte să demonstreze dincolo de orice îndoială rezonabilă că, în perioada indicată, apelantul ar fi primit de la B. suma de 7.000 de RON (primul și ultimul act material) respectiv echivalentul în monedă națională a sumei de 4.000 euro (al doilea act material) în scopul îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu.

Probele care au stat la baza reținerii acestei infracțiuni în formă continuată au constat în mod esențial în declarațiile date de coinculpatul B., parțial declarațiile date de K. și prezumții simple ale procurorului din celelalte date cunoscute ale cauzei, respectiv îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către A. și relațiile apropiate dintre acesta și tatăl coinculpatului K..

Prealabil examinării acestor probe, Curtea a subliniat faptul că stabilirea existenței unor fapte susceptibile să atragă răspunderea penală este condiționată de existența unor probe suficiente pentru a dovedi acuzațiile dincolo de orice îndoială rezonabilă (art. 102 alin. (3) C. proc. pen.).

Revenind la cauza concretă analizată, Curtea a reținut că cel care a reclamat săvârșirea faptelor de luare de mită este B. printr-un denunț formulat la 14 octombrie 2015. La acel moment denunțătorul avea la rândul său calitatea de inculpat în acest dosar, fiind audiat în calitate de suspect, respectiv în calitate de inculpat în aceeași dată de 14 octombrie 2015, în prezența avocatului său ales. În cele două declarații, B. nu face nici o referire la presupusa oferire a unor sume de bani către A., sau la faptul că acesta din urmă i-ar fi solicitat bani sau alte foloase în scopul îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor sale de serviciu. Pentru prima oară, în cuprinsul denunțului din 14 octombrie 2015, B. face referi generale cu privire la A. precizând că i-ar fi plătit periodic sume în RON, fără a indica, însă, cuantumul acestora, data efectuării plăților sau motivul oferirii acestor sume de bani.

Ca urmare a denunțului B. a fost audiat în calitate de martor de această dată (tot la 14 octombrie 2015, la 5 minute după terminarea declarației dată în calitate de inculpat, conform mențiunilor din cele două declarații) descriind pentru prima dată presupusele acte materiale ale infracțiunii în formă continuată respectiv: remiterea unei sume de 5.000 RON ca răsplată pentru adresa de ridicare a popririi din 30 decembrie 2011 (precizează că suma i-a fost solicitată în mod expres de A. iar el i-ar fi remis 5.000 RON pe care îi avea asupra sa, fără a preciza unde s-ar fi petrecut această faptă); în august 2011 pentru a se emite Adresa nr. x din 16 august 2011, concomitent cu depunerea cererii la AFP Corabia ar fi remis inculpatului A. suma de 1.500 RON; în vederea ridicării popririi asupra conturilor SC J. SRL precizează că i s-ar fi solicitat suma de 10.000 euro, sumă cu care nu a fost de acord, ajungându-se în urma negocierilor la o sumă cuprinsă între 16.000 - 20.000 RON dată în tranșe, însă nu inculpatului A. ci inculpatului D., persoană pe care a indicat-o în mod expres ca fiind cel care a solicitat suma de 10.000 euro . Referitor la acest ultim act material singura mențiune cu privire la A. este în contextul descrierii plății ultimei tranșe de aproximativ 5.000 RON - precizează că la eveniment ar fi "asistat" și A., fără a indica dacă acesta a pretins sau a primit sume de bani.

La data de 30 octombrie 2015 B. este reaudiat în calitate de martor denunțător (declarație consemnată la filele x d.u.p.), ocazie cu care acesta a oferit detalii suplimentare cu privire la fapta din 30 decembrie 2011, în sensul că suma de 5.000 RON i-ar fi fost înmânată lui A. în biroul acestuia de la AFP Corabia (primul act material), în august 2011 tot în biroul inculpatului A. i-ar fi remis acestuia suma de 2.000 RON - și nu 1.500 așa cum precizase inițial la 14 octombrie 2015 (al doilea act material) iar cu referire la al treilea act material arată că i-ar fi predat lui A. aproximativ 4.000 euro în tranșe în perioada mai - iulie 2011 fie la biroul său din AFP Corabia fie la domiciliul său, fie la un imobil de lângă restaurantul "O." - în legătură cu acest act material declarase anterior că tranșele de bani ar fi fost plătite inculpatului D., că ar fi fost solicitate de acesta și nu de A. iar suma ar fi fost negociată în RON, între 16.000 și 20.000 RON conform exprimării denunțătorului.

În cea de-a treia declarație dată de B. după formularea denunțului de data aceasta în calitate de inculpat în Dosarul nr. x/2014 la data de 05 noiembrie 2015 se descrie primul act material aproape identic cu modul în care a fost descris anterior, în ceea ce privește al doilea act material (remiterea în tranșe a unei sume de aproximativ 4.000 euro în echivalent RON) arată că negocierile le-ar fi purtat cu D. prin intermediul martorului C. însă banii i-a predat personal lui A. fără a explica de ce nu a discutat direct cu A. cuantumul sumei, de ce A. l-a trimis "să rezolve" cu D. (subordonatul său) însă a primit personal banii, iar cu privire la al treilea act material se menționează suma de 2.000 RON (similar cu declarația din 30 octombrie 2015 însă în mod vădit diferit față de cea din 14 octombrie 2015 când se indicase o sumă de 1.500 RON), fără a se da alte detalii.

Această ultimă declarație marchează și momentul în care B. menționează explicit că despre aceste fapte ar avea cunoștință tatăl său, K., persoană care la momentul formulării denunțului avea la rândul său calitatea de suspect în acest dosar, fiind audiat în această calitate la 14 octombrie 2015 și interceptat în timp ce discuta amical cu A. în iulie și septembrie 2012 referitor la efectuarea unor plăți parțiale pentru debitele societăților.

K. a fost audiat în faza de urmărire penală în calitate de suspect pentru infracțiunea de abuz în serviciu și instigare la fals intelectual constând în determinarea lui A. să întocmească și să semneze o adresă prin care s-a ridicat abuziv poprirea asupra conturilor unei alte societăți (la 14 octombrie 2015) ocazie cu care precizează că ar fi în relații bune cu A. dar nu indică nimic referitor la pretinse fapte de luare de mită - filele x d.u.p., în calitate de inculpat la 16 octombrie 2015 (la două zile după formularea denunțului de către fiul său) ocazie cu care își menține declarația anterioară fără a mai face alte precizări și la 5 noiembrie 2015 tot în calitate de inculpat ocazie în care, într-o manieră generală precizează că ar fi auzit de la fiul său că cei doi angajați de la AFP Corabia i-ar fi solicitat 10.000 euro cu titlu de mită pentru deblocarea conturilor SC E. plătindu-le efectiv suma de 5.000 euro în tranșe (probabil al doilea act material descris în rechizitoriu), și făcând referiri la cheltuieli de protocol și remiterea unor bunuri până la concurența unei sume de 12.000 euro (și denunțătorul B. face referiri generale cu privire la predarea unor bunuri către funcționarii publici - pește, zahăr, sau suportarea costurilor unor evenimente festive însă aceste fapte nu au fost reținute în actul de sesizare, prin urmare nu au fost examinate nici de Curte).

Cu ocazia judecății în primă instanță, B. a dat o declarație succintă prin care a solicitat aplicarea procedurii simplificate, fără a oferi detalii cu privire la faptele de care i-a acuzat pe ceilalți inculpați iar K. a refuzat să dea alte declarații în fața instanței prevalându-se de relația de rudenie dintre el și inculpatul B. (declarație din 10 iunie 2016).

Procedându-se la audierea lui B. de către instanța de apel la 27 aprilie 2017 cu referire la faptele de luare de mită, acesta a dat declarații diferite față de cele consemnate în faza de urmărire penală precizând în legătură cu primul act material că suma de 5.000 RON nu i-a fost solicitată de inculpatul A., ci a fost oferită de el din proprie inițiativă, într-un plic fără a-i preciza măcar ce sumă oferă, iar banii nu au fost remiși imediat ce s-a întocmit și semnat adresa care îl interesa ci la un interval de o săptămână - două.

În ceea ce privește al treilea act material, suma indicată este, în continuare, de 2.000 RON, însă, se precizează că ea nu a fost remisă în biroul inculpatului A., ci la un imobil de pe strada x, și că nu a fost predată în ziua în care i s-a emis adresa ci la un interval de o săptămână - două. Mai mult, B. nu precizează că acești bani i-ar fi fost solicitați de A. arătând că a remis suma în contextul unei întâlniri pur întâmplătoare.

În ceea ce privește al doilea act material (remiterea în echivalent RON a aproximativ 5.000 euro în tranșe), B. precizează că în rechizitoriu s-a făcut o confuzie cu privire la această faptă, suma de 4.000 euro cuprinzând toate sumele pe care i le-a dat în timp lui A., că a fost de acord cu plata sumei de 10.000 euro și nu a mai negociat pentru a reduce suma de bani așa cum declarase anterior, și că în mod cert A. nu știa de suma de 10.000 euro și nici de discuțiile dintre el și D.. Mai mult inculpatul precizează că tatăl său nu cunoștea că ar fi remis bani lui A., pentru ca ulterior să revină și să spună că ar fi discuta cu acesta, că doar a semnat declarațiile date la procuror însă nu le-a acordat importanță deosebită întrucât devenise previzibilă o condamnare a sa într-un alt dosar și că în mod cert tatăl său nu știa despre sumele pretinse de D.

Ca urmare a cererii parchetului, B. a fost reaudiat în 12 ianuarie 2018, ocazie cu care a revenit asupra declarației din 27 aprilie 2017, precizând că menține declarațiile de la urmărire penală cu privire la infracțiunea de luare de mită săvârșită de A., însă refuză să dea orice fel de detalii, menționând însă că știe că este cercetat într-un alt dosar "datorită denunțului formulat de D. și acesta este motivul pentru care a fost reaudiat".

Curtea a arătat că aceste sunt toate probele pe care parchetul și-a întemeiat dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, probe lipsite de certitudine, claritate și în mod vădit influențate de interesul inculpatului B. de a se reține, în ceea ce îl privește, incidența dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Curtea a apreciat că, în condițiile în care singura probă care vizează comiterea acestor fapte, constă în declarația denunțătorului (inculpat la rândul său în aceeași cauză), declarație care a suferit modificări repetate la intervale scurte de timp cu privire la elementele esențiale care privesc încadrarea juridică a eventualei fapte (cine a solicitat suma de bani, ce sumă s-a solicitat, cu ce titlu, ce sumă s-a remis efectiv, cui, în ce condiții, etc.) fiind în mod vădit influențată de interesul conjunctural al celui din urmă (obținerea unei reduceri de pedeapsă în faza de urmărire penală, neplăcerile cauzate de formularea unui denunț în ceea ce îl privește conform declarației lui B. în fața instanței de apel la 12 ianuarie 2018), nu se poate dispune condamnarea apelantului A. pentru infracțiunea de luare de mită, nefiind înlăturat dubiul care operează întot