ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 745/2019

Ședința publică din data de 03 aprilie 2019

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin decizia nr. 147/17.12.2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de reluare a judecății cauzei și a constatat perimate cererile de recurs formulate împotriva sentinței civile nr. 8767/25.09.2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că, prin decesul intervenit pe parcursul soluționării cauzei a unora dintre persoanele fizice în numele cărora a acționat Federația Națională "Drum de Fier", este îndeplinită situația premisă a suspendării de drept a judecății și a constatat că nu este îndeplinită cerința legii pentru redeschiderea judecății, nefiind arătați moștenitorii tuturor persoanelor decedate.

Pe de altă parte, instanța de apel a constatat că de la momentul suspendării judecății, prin încheierea din 29.09.2016, a trecut mai mult de un an și a subliniat că, în condițiile în care niciuna din părțile interesate nu a arătat, în termen de 2 ani, moștenitorii celor 9 persoane decedate pe parcursul soluționării cauzei, se poate prezuma desistarea părților de la judecata recursurilor, justificându-se, astfel, perimarea cererilor.

Împotriva acestei decizii, Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. a declarat recurs, solicitând anularea sa și repunerea pe rol a cauzei, în vederea judecării.

În motivare, a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile perimării, atât timp cât, în speță, lăsarea în nelucrare a pricinii nu a fost cauzată de culpa părților.

În acest sens, a arătat că, în îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță, au fost depuse la dosar date cu privire la numele și adresa moștenitorilor prezumtivi.

În opinia recurentei, împrejurarea că nu au fost depuse certificatele de moștenitor ale succesorilor reclamanților care au decedat nu îi poate fi imputată, atât timp cât nu le putea obține fără concursul instanței de judecată.

În continuare, a prezentat pe larg argumentele pentru care apreciază că nu subzistă motivele care au determinat suspendarea judecății.

Intimata Federația Națională "Drum de Fier" a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, asupra căreia instanța supremă, în baza art. 137 alin. (1) rap. la art. 316 C. proc. civ., reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Conform dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Este adevărat că potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, însă, se impune subliniat că textul este situat în Titlul III al Cărții a II-a C. proc. civ. de la 1865, privind procedura înaintea primei instanțe, iar potrivit art. 316, rap. la art. 298 C. proc. civ., dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în faza recursului, dar numai în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul care reglementează această cale de atac.

Or, așa cum s-a reținut și în precedent, conform art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum și cele date în apel.

Așadar, hotărârile pronunțate în recurs, indiferent de soluția adoptată, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, întrucât, în acest mod, s-ar deschide calea recursului la recurs.

De altfel, potrivit art. 253 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care se constată că perimarea nu a operat poate fi atacată odată cu fondul procesului.

Prin urmare, o asemenea încheiere, pronunțată în recurs, nu poate fi atacată la rândul său cu recurs.

Tot astfel, deși potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, în situația particulară în care aceasta a fost pronunțată de o instanță de recurs, devine, potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., o hotărâre irevocabilă, care nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.

Or, în speța dedusă judecății, recurenta a atacat o decizie pronunțată de o instanță de recurs, nesusceptibilă deci de a fi atacată, la rândul său, cu recurs.

În consecință, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. ., rap. la art. 137 alin. (1) și art. 299 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. împotriva deciziei nr. 147/17.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 aprilie 2019.