ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1711/2024

Ședința publică din data de 8 octombrie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

S-a solicitat și obligarea pârâtei la plata sumei de 182.860 RON, sumă plătită în plus de reclamantă cu titlu de chirie în ultimi 3 ani anteriori formulării prezentei cereri față de valoarea corectă ce era datorată către pârâtă, pentru mijloacele fixe ce aparțin domeniului public al statului și pentru care s-a perceput chirie; obligarea la plata dobânzii legale în raport de sumele la care va fi obligată să le restituie precum și la plata cheltuielilor de judecată.

S-a solicitat și obligarea pârâtei la plata sumei de 368.454 RON, sumă plătită în plus de reclamantă cu titlu de chirie în ultimii 3 ani anteriori formulării prezentei cereri față de valoarea corectă ce era datorată către pârâtă pentru toate mijloacele fixe evaluate în mod incorect conform prevederilor aplicabile IFRS; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în raport de sumele la care va fi obligată să le restituie precum șila plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat prevederile art. 1270, art. 1777, art. 1780, art. 1781 și urm. din C. civ., art. 1345 C. civ., art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, H.G. Nr. 581/1998, H.G. nr. 589/2006, O.U.G. nr. 102/2013, O.M.F.P. nr. 2861/2009, O.M.F.P. nr. 1802/2014, H.G. nr. 643/2011, I.F.R.S. 13, IAS 16.

Pârâta Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. - S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile de necompetență materială, netimbrare și inadmisibilitate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 56 din 17.01.2023 Curtea de Apel București, secția a VIII-a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a, reținând că litigiul decurge din executarea unui contract, fiind incidente dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, lege specială care se aplică cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor.

Prin precizările depuse de reclamantă în fața Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în data de 21.04.2023, aceasta a arătat că, alături de prevederile legale deja menționate în cererea de chemare în judecată, temeiul juridic al acțiunii este și îmbogățirea fără justă cauză, respectiv art. 1357 și urm. din C. civ., respectiv răspunderea pentru fapta proprie.

Prin sentința civilă nr. 1376/2023 din 29.05.2023 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâta Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A., ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 1388/A din 06.10.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost admis apelul declarat de reclamantă, fiind anulată sentința apelată și acordat termen de judecată pentru rejudecarea cauzei.

În evocarea fondului, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată prin decizia civilă nr. 1890A pronunțată la 8 decembrie 2023.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 14 martie 2024.

La 13 mai 2024, intimata-pârâtă Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. - S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, anularea recursului în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat.

Prin rezoluția din 1 iulie 2024 a fost stabilit, pentru soluționarea recursului, termen de judecată la 8 octombrie 2024 cu citarea părților în ședință publică.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte, stabilind ordinea de soluționare a excepțiilor, va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și art. 248 alin. (1) și (2) din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, pot exercita doar căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei, la plata sumei de 589.861 RON, reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a derulării defectuoase a contractului de închiriere nr. x din 30.11.2010, încheiat prin licitație publică.

Înalta Curte constată că prima instanță, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost învestită prin hotărârea de declinare a competenței, pronunțată de secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, care a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, cu motivarea că legea specială se aplică cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor, iar procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante.

Totodată, învestită cu soluționarea căii de atac a apelului, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în considerentele deciziei de admitere a apelului și de anulare a sentinței primei instanțe a reținut că obiectul litigiului vizează pretenții ce decurg din executarea unui contract administrativ, confirmând incidența prevederilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016.

Prin urmare, această calificare juridică a obiectului și cauzei litigiului dintre părți prin hotărâri definitive pronunțate în interiorul procesului, care se bucură de autoritate de lucru judecat și nu mai pot fi contrazise în raport cu dispozițiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., atrage incidența dispozițiilor Legii nr. 101/2016, care reglementează căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică.

Având în vedere data declanșării procesului, 03.08.2022, calea de atac se va determina, potrivit art. 24 și art. 27 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile Legii nr. 101/2016, așa cum aceasta a fost modificată prin O.U.G. nr. 26/2022, în vigoare de la 21.03.2022.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, "Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul", iar în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (3

1

) din aceeași lege, "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. (...)".

Din textele legale anterior evocate, rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile privind executarea contractelor administrative pot fi atacate numai cu apel, obiectul acțiunii încadrându-se, astfel, într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv teza finală, în conformitate cu care "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, fiind suprimată calea de atac a recursului, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Menționarea în dispozitivul deciziei recurate a căii de atac a recursului nu este de natură să confere recurentei dreptul de a ataca hotărârea, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității reglementat de art. 457 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1890 A din 8 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1890 A din 8 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2024.