ÎCCJ, Decizia nr. 101/2018

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 3 august 2017, revizuentul A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1076 din 20 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în Dosarul nr. x/2016.

În motivarea cererii, revizuentul susține că instanța nu a soluționat corect fondul litigiului său, în sensul că nu a ținut seama de împrejurarea că dezbaterea succesorală nu a fost solicitată în termenul legal și nici nu s-a probat acceptarea tacită a succesiunii.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ.

1.2. Soluția instanței de revizuire

Prin Decizia nr. 1495 din 5 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1076 din 20 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. și s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva aceleiași decizii, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 și art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. și cu faptul că, în speță, termenul de la care se exercită revizuirea curge de la data pronunțării hotărârii supuse revizuirii, respectiv de la data de 20 iunie 2017, iar revizuirea a fost formulată la data de 3 august 2017, peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin petiția intitulată "contestație împotriva deciziei 1495/5. X.2017", înregistrată la Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 octombrie 2017, ce a format obiectul Dosarului nr. x/2017 al Secției I civile, revizuentul A. a solicitat să se constate că, raportat la "spiritul legii", a depus cererea în termen, prin e-mail, fiind vacanță judecătorească și a arătat, în esență, că soluția de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., încalcă, în opinia sa, dreptul la un proces echitabil.

Criticile nu au fost încadrate în drept.

Urmare a lămuririlor prezentate de parte în ședință publică și în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, prin Încheierea nr. 1898 din 23 noiembrie 2017, a calificat calea de atac ca fiind recurs declarat împotriva Deciziei nr. 1495 din data de 5 octombrie 2017 și, având în vedere prevederile art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Completului de 5 judecători spre competenta soluționare a recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din codul menționat.

Având în vedere că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 din C. proc. civ., precum și condițiile de admisibilitate, în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., prin încheierea din data de 2 aprilie 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce succed.

Cu toate că recursul nu este întemeiat pe dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., nefiind indicat în mod explicit vreunul dintre cazurile de casare reglementate de textul legal specificat, deoarece critica de nelegalitate formulată, ce vizează, în fapt, încălcarea dispozițiilor procedurale privind modul de calcul al termenului de revizuire, aceasta va fi examinată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. (5) din codul menționat.

Potrivit textului procedural menționat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularități de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum și a celor stabilite în interesul exclusiv al părților, pretinsa neregularitate invocată de recurent nu se circumscrie aspectului de nelegalitate invocat.

Contrar celor susținute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, este conformă dispozițiilor procedurale incidente.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 și următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincțiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

În speță, cererea de revizuire vizează dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din codul menționat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în cazul de față, de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., respectiv de la 20 iunie 2017.

Întrucât textul de lege incident prevede expres că termenul de o lună are în vedere data pronunțării ultimei hotărâri, recurentul nu poate solicita să-i fie calculat acest termen de la o altă dată, respectiv de la data comunicării hotărârii, caz în care s-ar ajunge ca o lex tertiae să reglementeze situația litigioasă.

Cererea de revizuire a fost formulată la data de 3 august 2017 și, având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanța de revizuire a sancționat nerespectarea acestuia cu decăderea.

Împrejurarea că, într-adevăr, cererea de revizuire a fost transmisă prin e-mail, ca și faptul că respectiva expediere a avut loc. în timpul vacanței judecătorești nu au semnificația acordată de recurent și nu sunt de natură a înlătura concluzia instanței de revizuire, având în vedere că depunerea s-a realizat, cum s-a expus în cele precedente, peste termenul legal.

Nu poate fi reținută susținerea recurentului în sensul că soluția criticată ar încălca dreptul la un proces echitabil, întrucât Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319/10.04.2006, a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a se asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21.

Mai mult, examinând constituționalitatea chiar a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța de contencios constituțional, în Decizia nr. 524 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922/16.11.2006, a reținut că, având în vedere faptul că prevederile menționate sunt norme de procedură, legiuitorul, în virtutea prerogativelor constituționale prevăzute la art. 61 din Constituție, de unică autoritate legiuitoare a țării, coroborat cu art. 126 alin. (2) din Constituție, a adoptat norme legale care dau expresie prevederilor art. 129 din Constituție și respectă cerințele art. 21 referitor la accesul liber la justiție și la dreptul părților la un proces echitabil.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1495 din 5 octombrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2018.

Procesat de GGC - GV