ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 758/2018

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș Ia data de 07.03.2012 sub nr. Dosar nr. x/30/2012, precizată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și proprietarii celor 18 apartamente ale imobilului în litigiu, și anume B., C. și D., E., F. și G., H. și I., J. și K., L., M., N. și O., P. și Q., R., S. și T., U., V., W. și X., Y. și Z., să se constate că imobilul, situat în Timișoara, Spl. x, jud. Timiș, compus din casă cu două etaje și curte de 590 m.p. înscrisă în CF nr. x Timișoara, provenit din conversia pe hârtie a CF nr. x Timișoara Circa x, deținut în prezent de către cumpărătorii de la apt. 1 la apt. 8, este proprietatea sa în calitate de moștenitor al defunctului AA.; să se constate lipsa titlului Statului Român și nulitatea încheierii nr. X din 10.09.1962 prin care s-a dispus naționalizarea imobilului; să se dispună în principal, repunerea în situația anterioară deposedării, prin restituirea imobilului în natură, iar în subsidiar, obligarea pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 400.000 euro, echivalent a 1,739.600 RON, reprezentând despăgubiri prin echivalent cu valoarea imobilului în litigiu, precum și cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 83 din 15 ianuarie 2013, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, acțiunea în revendicare formulată de reciamantul A.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, având în vedere Decizia nr. 33/2008 pronunțată în recursul în interesul legii, precum și considerentele Hotărârii pronunțate de Curtea Europeană în Cauza Măria Atanasiu și alții contra României, că reclamantul nu este exceptat de la procedura instituită prin Legea nr. 10/2001 pentru a avea deschisă calea acțiunii pe dreptul comun pentru revendicarea unui imobil preluat de stat în perioada de referința a legii speciale de reparație.

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia nr. 63 din 18 aprilie 2013, a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței tribunalului.

Prin decizia nr. 5357 din 20 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca tardiv, recursul declarat de reciamantul A. împotriva deciziei nr. 63 din 18 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Prin cererea formulată la data de 19.12.2017 (data poștei), A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 5357 din 20 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Invocând în drept, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., revizuientul a făcut referiri la Decizia nr. 33/2008 și a susținut că este beneficiarul unui drept la restituire conform celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Măria Atanasiu.

La termenul de judecată din data de 14 martie 2018, Înalta Curte a pus în discuție excepția tardivității cererii de revizuire și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.

Prealabil, cu privire la temeiul de drept invocat de revizuient - art. 509 alini pct. 10 din C. proc. civ., intrat în vigoare la 15 februarie 2013 -, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 și art. 27 din acest cod, "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare " iar "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. " în speță, A. a formulat cerere de revizuire a unei decizii pronunțate la data când era în vigoare C. proc. civ. de la 1865, hotărârea fiind supusă căii de atac a revizuirii reglementată de dispozițiile acestui cod, respectiv art. 322-328.

Art. 509 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ. intrat în vigoare Ia 15 februarie 2013 - "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă (...) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele gi'ave ale acestei încălcări continuă să se producă " -, invocat de revizuîent, își găsește corespondentul în art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865 - "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...) dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu. pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate."

Potrivit art. 324 pct. 5 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, pentru motivele prevăzute la art. 322 pct, 9, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În cauză, revizuientul a formulat cerere de revizuire ia data de 19.12.2017, invocând hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Măria Atanasiu - care, în opinia sa, ar fi incidență în soluționarea cererii sale de revizuire, susținere care însă nu poate face obiectul examinării decât după verificarea respectării termenului prevăzut de iege pentru exercitarea căii de atac a revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. de Ia 1865.

Hotărârea Curții Europene din 12 octombrie 2010 privind cauza Măria Atanasiu și alții împotriva României a fost publicată în Monitorul Oficial Partea 1 nr. 778 din 22.11.2010.

Așa tund, ae constată că, în speță, termenul legal pentru formularea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, calculat conform art. 101 alin. (3) din cod s-a împlinit la 22 februarie 2011.

Cum cererea de revizuire a fost formulată la data de 19.12.2017, mult după împlinirea acestui termen, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca tardivă, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) din C. proc. civ. care prevede că neexercitarea oricărei de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care partea dovedește ca a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 5357 din 20 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/30/2012, formulată de revizuentul A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2018.