ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5380/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș, la data de 26 iulie 2007, reclamanții P.C. și P.E. au

chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, SC O.J.C.V.L.

Timișoara, Consiliul Local Timișoara, P.P. și P.E., solicitând instanței să

dispună obligarea pârâților la plata sumei reprezentând contravaloarea

imobilului din str. O., înscris în CF nr. top. x - y Timișoara la prețul

pieței, cu titlu de restituire a prețului actualizat ca urmare a constatării

nulității contractului de vânzare-cumpărare din 13 noiembrie 1996, având ca

obiect imobilul în litigiu, precum și a îmbunătățirilor aduse de reclamanți

imobilului.

Motivându-și cererea,

reclamanții au arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare din 13 noiembrie

1996 au cumpărat de la O.J.V.L.T. SA, imobilul situat în Timișoara, compus din

5 camere, baie, garaj, antreu, coridor, hol , WC, cameră alimente, garaj,

magazie.

Au mai arătat că,

prin Decizia civilă nr. 102 din 27 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, în Dosarul nr. 3400/C/2003, rămasă definitivă și irevocabilă prin

Decizia civilă nr. 2787 din 14 decembrie 2006 pronunțată de aceeași instanță

s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare mai sus

arătat și s-a dispus restabilirea situației de carte funciară, anterioară

încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Cât privește valoarea

imobilului, stabilită în anul 2006 prin expertiza extrajudiciară dispusă în

cererea reclamanților P.P. și P.E. în Dosarul nr. 8072/1/2006 aceasta a fost de

5,7 miliarde ROL, fără teren și circa 10 miliarde ROL cu teren.

S-a mai susținut că,

imobilul a fost preluat la 11 noiembrie 1987 cu titlu de chiriași, iar după

semnarea contractului l-au stăpânit în calitate de proprietari, motiv pentru

care au efectuat numeroase îmbunătățiri necesare și utile.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 48 și art. 50 din Legea nr. 10/2001.

Prin Sentința civilă

nr. 475/P.I. din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă

a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți, fiind obligat pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamanților suma de 89.447 RON,

preț actualizat cu indicele de inflație și suma de 132.154 RON, reprezentând

contravaloarea îmbunătățirilor.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut în considerente următoarele:

Prin raportul de

expertiză întocmit, în cauză de expert B.V. s-a stabilit că prețul achitat de

reclamanți conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 134 din 13 noiembrie

1996, actualizat la data plății și până la momentul introducerii cererii în

raport de indicele de inflație este de 89.447 RON, sumă reținută potrivit art.

50 pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, adoptate

prin H.G. nr. 250/2007.

A mai reținut prima

instanță că, potrivit dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 10/2001, "chiriașii

au dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor cu

destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile.

Obligația

despăgubirii revine persoanei îndreptățite; valoarea despăgubirii se stabilește

pe bază de expertiză".

Din analiza

raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că sporul de valoare adus

locuinței prin îmbunătățirile necesare și utile efectuate se ridică la suma de

132.154 RON.

Deși pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice a contestat suma de 24.976 RON, prin obiecțiunile

formulate, prima instanță a apreciat că și această sumă se impune a fi

reținută, precum și îmbunătățirile, întrucât construirea unei centrale termice,

o construcție metalică, betonarea curții, reparații tencuieli soclu și stâlpi

gard din bolțari la stradă, gard beton, gard clasa I, șarpantă din lemn și

învelitoare din plăci de azbociment la garaj, sunt îmbunătățiri utile în sensul

dispozițiilor legale.

Referitor la

obligația de despăgubire către chiriaș, prima instanță a apreciat că aceasta

revine Ministerului Finanțelor Publice întrucât îmbunătățirile au fost

efectuate de către reclamanți fără acordul expres al unității deținătoare,

respectiv SC O.J.C.V.L. SA Timișoara.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții P.C. și P.E. și pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor

Publice Timiș.

Prin motivele de

apel, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice la plata sumei reprezentând contravaloarea imobilului în

litigiu, actualizată cu dobânda legală, capitalizată și majorată cu indicii de

inflație în cuantum de 340.521 RON, așa cum rezultă din expertiza contabilă

judiciară administrată în cauză.

Apelanta pârâtă

Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în numele Ministerului Finanțelor

Publice a criticat sentința ca nelegală și netemeinică pentru următoarele

aspecte:

În mod greșit a fost

respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor

Publice în capătul de cerere privind acordarea îmbunătățirilor necesare și

utile aduse imobilului.

În sprijinul

admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Finanțelor Publice s-au invocat dispozițiile Deciziei civile nr. 102 din 27

iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara prin care s-a stabilit că

imobilul din litigiu a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil,

instanța constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.

x/1996 și dispozițiile art. 48 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 1/2009, din care rezultă că obligația

despăgubirii chiriașilor pentru cheltuielile necesare și utile revin persoanei

îndreptățite.

Prin Decizia civilă

nr. 25 din 16 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă au fost respinse apelurile formulate de reclamanții P.C. și P.E. și

pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței

civile nr. 475/P.I. din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș.

Pentru a decide

astfel, Curtea a reținut în considerente următoarele argumente:

Critica formulată de

apelanții-reclamanți referitoare la despăgubirile cuvenite ca efect al

constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 13

noiembrie 1996, constând în valoarea de circulație a imobilului nu mai pot face

obiectul examinării judecătorești, întrucât petitul cu acest obiect a fost

soluționat irevocabil printr-o altă hotărâre judecătorească irevocabilă,

intrată sub puterea lucrului judecat.

Prin Sentința civilă

nr. 2249 din 18 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș a fost respinsă

acțiunea formulată de reclamanții P.C. și P.E. în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor Publice având ca obiect plata contravalorii imobilului în litigiu la

prețul pieței și a îmbunătățirilor aduse acestuia.

Hotărârea

sus-menționată a rămas irevocabilă prin respingerea apelului, conform Deciziei

civile nr. 47/A din 29 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara și a

recursului, prin Decizia civilă nr. 7390 din 4 decembrie 2012 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

În considerentele

hotărârilor s-a reținut inaplicabilitatea dispozițiilor art. 50

1

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care a constituit temeiul juridic al acțiunii

reclamanților și care prevăd dreptul proprietarilor, foști chiriași, ale căror

contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.

112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile, de a obține restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit

conform standardelor internaționale de evaluare.

S-a avut în vedere

faptul că dispozițiile legale mai sus menționate sunt incidente exclusiv în

situația în care contractul de vânzare-cumpărare declarat nul a fost încheiat

cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1975, or în speță, cauza nulității

absolute o constituie reaua credință a ambelor părți contractante, cumpărătorul

și vânzătorul.

Aceste statuări

irevocabile, prin care au fost tranșate raporturile juridice deduse judecății,

au intrat în autoritatea de lucru judecat și se impun cu valoare absolută

părților conform art. 1200 pct. 4 coroborat cu art. 1202 alin. (2) C. civ.,

astfel încât reclamanții nu mai pot pretinde în cadrul unei noi judecăți să se

realizeze o nouă analiză asupra aspectelor deja tranșate jurisdicțional.

Referitor la

calitatea procesual pasivă a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice și capătul de cerere privind plata contravalorii îmbunătățirilor

necesare și utile aduse imobilului în cuantum de 132.154 RON, Curtea a apreciat

că aceasta rezultă din dispozițiile art. 48 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în

forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 1 din 30 ianuarie 2009.

Critica pârâtului nu

poate fi primită întrucât litigiul este supus reglementărilor existente la

momentul introducerii acțiunii, principiu consacrat în mod constant și în

jurisprudența Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș în

numele Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Statul Român invocând cazul

de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând același

motiv din apel, respectiv lipsa calității procesuale pasive pentru capătul de

cerere privind acordarea îmbunătățirilor necesare și utile aduse imobilului în

litigiu, întrucât nu sunt incidente dispozițiile art. 48 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, acestea fiind abrogate prin Legea nr. 1/2009.

A mai arătat că

obligația de a-i despăgubi pe reclamanți revine foștilor proprietari P.C. și

P.E.A. de la care imobilul a fost preluat fără titlu, nefiind legal și nici

moral ca Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat la plata sumei de 132.154

RON, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu.

Totodată, recurentul

a invocat că înțelege să se prevaleze și de principiul îmbogățirii fără justă

cauză în dauna Statului Român deoarece de valoarea îmbunătățirilor aduse

imobilului beneficiază numiții P.P. și P.E., fără ca aceste persoane să

investească în amenajarea imobilului.

În consecință,

recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii

atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul formulat este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

În speță, foștii

chiriași ai imobilului au solicitat despăgubiri ce reprezintă echivalentul

lucrărilor de reparație necesare și utile, stabilite prin raportul de expertiză

tehnică la suma de 132.154 RON.

Acțiunea formulată de

reclamanți a fost promovată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 26 iulie

2007.

O atare acțiune își

găsește termenul juridic în dispozițiile art. 48 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 1 din 30 ianuarie

2009, respectiv art. 49 alin. (3), text potrivit căruia chiriașii au dreptul la

despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință.

Prin urmare, legea

aplicabilă raportului juridic dedus judecății este cea în vigoare la data

introducerii acțiunii adică, 26 iulie 2007 și nu cea de la momentul pronunțării

hotărârii, cum greșit susține recurentul.

Nu poate fi primită

nici susținerea potrivit căreia obligația de a-i despăgubi pe intimații -

reclamanți ar reveni foștilor proprietari ai imobilului, P.C. și P.E.A.,

neexistând niciun temei legal în acest sens.

Debitorul obligației

de despăgubiri este indicat de lege, art. 49 din Legea nr. 10/2001, anterior

modificării prin Legea nr. 1/2009 și art. 49 alin. (3) (Normele metodologice de

aplicare a acesteia), ca fiind statul sau unitatea deținătoare.

Ca atare cercetarea

aspectelor legate de modul în care profită aceste îmbunătățiri, proprietarilor

sau moștenitorilor acestora, cărora le-a fost restituit imobilul și îmbogățirea

acestora cu sau fără justă cauză nu pot fi cercetate în acest cadru procesual.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș împotriva Deciziei civile nr. 25

din 16 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - CL