ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3008/2018

Prin decizia nr. 79 A din 30 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 602 din 28 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.

La data de 15 iunie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la 18 iunie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod și a acordat termen la 19 septembrie 2018, în camera de consiliu, fără citare părți, în vederea soluționării căii de atac.

Nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 12 iunie 2014, reclamantul A., în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se ia în calcul la stabilirea despăgubirilor valoarea din expertiză de 548.000 RON, emiterea titlului de despăgubire la 548.000 puncte și emiterea titlului de plată pentru suma de 548.000 RON.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3876 din 21 octombrie 2014, a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 40 din 19 februarie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 646 din 8 mai 2015, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Timiș. A constatat ivit conflictul de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin decizia nr. 2225 din 15 octombrie 2015, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de norma incidentă raportului juridic litigios, respectiv art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 și sediul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin sentința nr. 150 din 5 februarie 2016, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția tardivității și a respins contestația, ca tardiv formulată.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 781 A din 14 noiembrie 2016, a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de tribunal, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 602 din 28 aprilie 2017, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în privința capătului de cerere privind emiterea titlului de despăgubire și a respins respectivul capăt de cerere ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins cererea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei peroane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepția prematurității, ca neîntemeiată. A respins, în rest, cererea, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiată.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 79 A din 30 ianuarie 2018, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, act normativ incident raportului litigios, potrivit regulatorului de competență pronunțat de instanța supremă, la art. 35 alin. (1) stipulează în sensul că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității", iar la alin. (4) al articolului se prevede că hotărârile judecătorești pronunțate sunt supuse numai apelului.

Totodată, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În raport de dispozițiile legale menționate, decizia nr. 79 A din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 79 A din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.09.2018.