ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 580/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 250/R din 23 martie 2016 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de A., împotriva Sentinței nr. 900 din 3 iulie 2015 a Tribunalului Mureș, pronunțată în Dosarul nr. x/2009, a modificat, în parte, hotărârea atacată, în sensul că a fost admisă, în parte, cererea având ca obiect despăgubiri, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Cluj-Napoca, Primarului Municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și, în consecință, a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 91.064 EUR, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și suma de 10.000 EUR, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, plătibile în RON, la data plății, conform cursului EUR/RON al BNR, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor sume, cu începere de la data introducerii cererii, 4 iunie 2009 și până la data plății efective menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

De asemenea, a respins recursul declarat de Municipiul Cluj-Napoca, împotriva aceleiași sentințe și a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 6.243 RON, reprezentând cheltuieli de judecată la fond și suma de 1019,5 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în despăgubiri pentru daune materiale și morale cauzate de autoritatea publică locală, prin refuzul nelegal de eliberare a unui act administrativ și refuzul ulterior de eliberare a certificatului de urbanism legal.

S-a apreciat că acțiunea reclamantului se încadrează, din punct de vedere al temeiului juridic, la dispozițiile art. 18 alin. (3) și art. 19 din Legea nr. 554/2004, fiind vorba de o formă specială a răspunderii civile delictuale, care vizează răspunderea autorității publice pentru prejudiciile cauzate ca urmare a actelor administrative nelegale sau a refuzului nejustificat de emitere a unui act administrativ.

Reclamantul a obținut anularea Certificatului de urbanism nr. 2223 din 31 mai 2006 și obligarea primarului la eliberarea unui alt certificat de urbanism, prin Sentința nr. 1929 din 19 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. x/2007 rămasă irevocabilă prin Decizia Curții de Apel Cluj din data de 5 martie 2009.

Întrucât primarul a refuzat îndeplinirea de bună-voie a obligației stabilite de către instanță, de eliberare a certificatului de urbanism, reclamantul a promovat atât o cerere de executare silită în cadrul Dosarului execuțional nr. x/2012 al BEJ B. cât și o cerere de aplicare a amenzii civile în Dosarul nr. x/2012. Această ultimă cerere a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 3 aprilie 2012, iar Primarul Municipiului Cluj-Napoca a eliberat Certificatul de urbanism nr. 1785 la data de 23 mai 2012. În consecință, prin Sentința nr. 14929 din 10 iulie 2012 cererea de anulare a fost respinsă ca rămasă fără obiect însă s-a reținut, în contextul analizării cererii privind plata cheltuielilor de judecată, culpa pârâtului care și-a îndeplinit cu întârziere obligația de eliberare a certificatului de urbanism, obligație stabilită prin Sentința civilă nr. 1929/2008.

În contextul în care cererea pentru eliberarea certificatului de urbanism a fost înregistrată sub nr. 33837 din 27 aprilie 2006, iar certificatul a fost eliberat abia la data de 23 mai 2012, după 2218 zile și după ce s-a constatat de către instanța de judecată cu efecte retroactive, caracterul nejustificat și nelegal al refuzului de eliberare, este cert îndeplinită condiția existenței unei conduite nelegale a autorității publice.

Această conduită a fost generatoare de prejudicii materiale și morale, în ceea ce-l privește pe reclamant, în calitatea sa de solicitant al eliberării certificatului de urbanism. Astfel, reclamantul a făcut dovada că intenționa să construiască, în baza certificatului de urbanism, care în mod nelegal i-a fost eliberat cu o mare întârziere (2.218 zile) un imobil cu destinația "spații comerciale și locuințe P+E", cu o suprafață de 198,24 mp. La parterul imobilului urmau să se construiască spațiile comerciale în suprafață de 198,24 mp, iar la etaj un număr de 4 apartamente, având în total aceeași suprafață de 198,24 mp.

Dovada acestei intenții stă tocmai depunerea cererii pentru eliberarea certificatului de urbanism, însoțită de documentația aferentă (memoriu tehnic, plan de încadrare în zonă și plan de situație, etc.).

Raportat la momentul de la care instanța apreciază că prejudiciul s-a produs, acesta nu poate coincide cu data depunerii cererii pentru eliberarea certificatului de urbanism (31 mai 2006).

Întrucât realizarea unui construcții de anvergura celei în cauză și darea acesteia efectivă în folosință presupune un interval de timp apreciabil, abia începând cu anul 2009 recurentul-reclamant ar fi putut realiza venituri din închirierea spațiilor construite.

Totodată, prejudiciul rezultând în neeliberarea certificatului de urbanism a încetat odată cu eliberarea acestuia, în cursul anului 2012.

În ceea ce privește cuantificarea exactă a prejudiciului, aceasta a fost făcută de către expert pentru perioada anilor 2009 - 2012, atât pentru spațiile de locuit, cât și pentru spațiile comerciale, și este în cuantum de 91.064 euro la care se adaugă dobânda legală începând cu data introducerii cererii și până la achitarea integrală a debitului.

Legătura de cauzalitate dintre faptă (refuzul nejustificat de eliberare a certificatului de urbanism) și prejudiciu este evidentă în contextul în care împiedicarea realizării construcției, cu consecința pierderii beneficiului ce s-ar fi putut realiza este consecința directă a neeliberării certificatului de urbanism, în lipsa căruia nu au putut fi continuate demersurile pentru obținerea autorizației de construire și în final pentru ridicarea imobilului.

În privința cererii privind acordarea daunelor morale, Curtea de Apel a reținut că repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptului ilicit și culpabil, inclusiv a celor nepatrimoniale.

Prin comportamentul său abuziv și ilegal, autoritatea publică pârâtă i-a provocat reclamantului un prejudiciu moral, subminându-i încrederea în organele administrației publice locale și creându-i o frustrare determinată de inutilitatea demersurilor sale. Frustrarea reclamantului a fost accentuată și de refuzul nejustificat al autorității publice de a pune în executare o hotărâre judecătorească irevocabilă și de punerea reclamantului în situația de a cere executarea silită a dreptului obținut pe cale judecătorească, cu toate că CEDO a statuat în mod constant că "nu este oportun să ceri unei persoane care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului să recurgă la procedura executării silite" (cauza Ruianu c. României, cauza Sandor c. României, cauza C. c. României, cauza Pini c. României).

S-a adus atingere inclusiv onoarei și demnității reclamantului-recurent invocându-se caracterul speculativ al demersurilor acestuia, demersuri care s-au dovedit legale și temeinice.

În legătură cu cuantumul daunelor morale, Curtea de Apel a apreciat, în raport de consecințele suferite de reclamant că suma de 10.000 euro reprezintă o compensare justă față de prejudiciul moral cauzat.

Împotriva acestei decizii Municipiul Cluj-Napoca, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca au formulat cerere de revizuire.

Revizuirea este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii se arată că prima hotărâre - Sentința civilă nr. 723/CA/2009 a fost pronunțată de către Tribunalul Satu Mare și menținută parțial (în ce privește chestiunea daunelor materiale) de către Curtea de Apel Oradea, astfel că în lumina dispozițiilor art. 323 C. proc. civ. 1865, competența de soluționare a prezentei cereri de revizuire revine Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ambele hotărâri judecătorești sunt definitive și, mai mult, irevocabile, astfel că este îndeplinită această condiție prevăzută de prevederile legale. De asemenea, hotărârile apreciate a fi potrivnice sunt cele care au născut efecte juridice contrare, Decizia nr. 250/2016 de admitere a recursului fiind pronunțată în contradicție cu dispozițiile irevocabile ale Sentinței civile nr. 723/CA/2009.

În considerarea efectelor puterii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre definitivă și irevocabilă, aspectele pe care aceasta le dezleagă nu mai pot fi contrazise sub nicio formă printr-o altă hotărâre, iar principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială care se opun readucerii în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvată.

În ceea ce privește identitatea de părți, se constată că ambele pricini ce au făcut obiectul Dosarelor nr. x/2009 și y/117/2007 s-au judecat, în privința efectelor contrare produse, între reclamantul A. și pârâții Municipiul Cluj-Napoca, Primarul și Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca.

În ceea ce privește calitatea părților, se observă că în ambele litigii A. a avut calitatea de reclamant la fond, iar autoritățile publice locale au avut calitatea de pârâți.

În ceea ce privește condiția aceleiași pricini, judecata s-a purtat în ambele cauze având același obiect și același tip de pretenții, bazată pe aceeași stare de fapt și de drept.

Există identitate de obiect între cele două pricini, identitate care se relevă prin aceleași pretenții exprimate și anume folos nerealizat, dobânzi legale, daune morale.

De asemenea, există o identitate de cauză între cele două pricini, acțiunile introductive fiind fundamentate pe aceleași dispoziții legale. Deoarece că nu a fost invocată în fața Curții de Apel Mureș autoritatea de lucru judecat, sau puterea lucrului judecat, și din acest punct de vedere prezenta cerere de revizuire este admisibilă.

Examinând cauza și cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În cauză, Decizia civilă nr. 250 din 23 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în recurs, în Dosarul nr. x/2009 și Sentința civilă nr. 723/CA din 29 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. x/2007 modificată parțial în recurs de Curtea de Apel Oradea, nu sunt hotărâri pronunțate în aceeași pricină, neexistând tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză.

Prin Sentința civilă nr. 723/CA din 29 decembrie 2009 Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul A. împotriva pârâților Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca, D., E., F., G., H., I. și J., având ca obiect pretenții; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive în privința pârâților G. și I. și a respins restul excepțiilor invocate în cauză. Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei H. suma de 500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat în cursul anului 2006 Primăriei Municipiului Cluj-Napoca eliberarea unui certificat de urbanism pentru obiectivul "Locuințe și spațiu comercial S+P+2E situat în Cluj-Napoca str . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .nr. 14".

În urma acestui demers a fost emis Certificatul de urbanism nr. 4040 din 5 septembrie 2006. S-a stabilit prin acest act administrativ că terenul are destinația conform PUG de păduri și plantații forestiere de protecție a versanților și regimul tehnic UTR=V.7. Certificatul de urbanism putea fi valorificat de către petentul A. pentru elaborare PUZ în vederea lucrărilor de construire imobil de locuințe și spațiu comercial.

Anterior reclamantul solicitase pentru același imobil, eliberarea unui certificat de urbanism pentru obiectivul "Parcări auto și spații comerciale S+P+2E"; actul administrativ emis (Certificat de urbanism nr. 3420/2006) care prevedea, de asemenea, că petentul poate solicita întocmirea unui P.U.Z. pentru imobil întrucât destinația pe care proprietarul înțelege să o dea construcției nu se încadrează în prevederile planului urbanistic general, regimul tehnic fiind cel corespunzător UTR=L.3a.

Prin Decizia nr. 106 din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Oradea a admis, ca fondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Sentinței nr. 723 din 29 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte în sensul că: a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., împotriva pârâților Primarul Municipiului Cluj-Napoca, D., E., F., G., H., Municipiul Cluj-Napoca - Cluj-Napoca, Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca, I. și J. și, în consecință, a obligat pârâții la plata în solidar a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale în favoarea reclamantului, a respins ca nefondate restul pretențiilor reclamantului și a obligat pârâții la plata sumei de 40 RON cheltuieli de judecată parțiale în ambele instanțe.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că problema de drept dedusă judecății constă în a stabili dacă recurentul în favoarea căruia s-au emis două Certificate de urbanism (nr. 3420/2006 și nr. 4040/2006) cu conținut diferit pentru același imobil, ambele anulate în instanță prin hotărâri irevocabile este îndreptățit la plata de despăgubiri din partea autorității emitente și a funcționarilor ce au participat la emiterea, elaborarea sau întocmirea lor.

Instanța de fond a reținut corect starea de fapt, contrar celor afirmate de recurent, însă a apreciat că funcționarii pârâți au acționat cu diligența necesară funcției lor prevalându-se de concluziile expertizei tehnice efectuate în dosarul de anularea a Certificatului nr. 4040/2006, trăgând concluzia că este exclusă orice formă de vinovăție a autorității sau a funcționarilor implicați.

În acest sens s-a reținut că, nici intimații nu contestă faptul că pentru imobilul proprietatea recurentului din Cluj-Napoca, str. xx, nr. yy, înscris în CF 109501, 113902,106837 cu nr. topo 22164/14/2, 22164/14/1/2, 22164/15/1, 22164/16/1, s-au emis două certificate care încadrau același imobil în regimuri tehnice diferite, respectiv prin Certificatul de urbanism nr. 3420 din 31 iulie 2006 în regimul UTR=L3a, iar prin Certificatul de urbanism 4040 din 5 septembrie 2006 în regimul UTR=V7, destinația conform PUG fiind indicată în primul caz ca subzonă a locuințelor individuale și colective mici cu maxim P plus 2E, iar în cel de al doilea ca zonă de păduri și plantații forestiere de protecție a versanților.

Prin Decizia civilă nr. 250/R din 23 martie 2016 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de A., împotriva Sentinței nr. 900 din 3 iulie 2015 a Tribunalului Mureș, pronunțată în Dosarul nr. x/2009, a modificat, în parte, hotărârea atacată, în sensul că a fost admisă, în parte, cererea având ca obiect despăgubiri, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Cluj-Napoca, Primarului Municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și, în consecință, a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 91.064 EUR, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și suma de 10.000 EUR, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, plătibile în RON, la data plății, conform cursului EUR/RON al BNR, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor sume, cu începere de la data introducerii cererii, 4 iunie 2009 și până la data plății efective menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

De asemenea, a respins recursul declarat de Municipiul Cluj-Napoca, împotriva aceleiași sentințe și a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 6.243 RON, reprezentând cheltuieli de judecată la fond și suma de 1.019,5 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în despăgubiri pentru daune materiale și morale cauzate de autoritatea publică locală, prin refuzul nelegal de eliberare a unui act administrativ și refuzul ulterior de eliberare a certificatului de urbanism legal.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- să existe hotărâri definitive contradictorii;

- hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină;

- hotărârile să fie date în dosare diferite;

- în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei;

- să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca ambele hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale, ori pe fond, pentru că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, iar cealaltă este pronunțată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

În cauza de față, chiar dacă sunt îndeplinite unele dintre acestea, nu este îndeplinită condiția ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină.

Așa cum am arătat, această condiție presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.

În speță, cea dintâi condiție este dovedită întrucât prin sentințe irevocabile s-a stabilit că certificatele de urbanism ca acte preparatorii ale autorizației de construire sunt ilegale fiind declarate nule.

Cât privește condiția existenței prejudiciului s-a reținut că reclamantul a solicitat obligarea, în solidar, a autorității și a funcționarilor semnatari ai actului la plata de despăgubiri materiale și morale, sens în care s-a efectuat și o expertiză tehnică pentru evaluarea celor dintâi.

Însă în ceea ce privește prejudiciul moral, s-a constatat că prin emiterea unor certificate cu conținut diferit autoritatea a creat o stare de neîncredere, frustrare și a tulburat condițiile de existență ale recurentului prin stoparea și întârzierea unor proiecte ale acestuia.

Decizia civilă nr. 250 din 23 martie 2016 poate fi pusă în executare în mod distinct, de sine stătător, fără nici o legătură cu Sentința civilă nr. 723/CA/2009 care nu are nicio înrâurire asupra celei dintâi, obiectul pricinilor fiind diferit.

Pentru aprecierea caracterului potrivnic a două hotărâri judecătorești nu se poate face abstracție de obiectul acțiunilor deduse judecații în cele două dosare și nici pe conținutul dispozitivelor celor două hotărâri.

Simpla împrejurare că o acțiune în pretenții a fost admisă doar în parte de Tribunalul Satu Mare și altă acțiune în pretenții a fost admisă nu conduce la concluzia contradictorialității/potrivniciei celor două hotărâri, atâta timp cât punerea în executare a deciziei Curții de Apel Târgu Mureș, nu este împiedicată de soluția Tribunalului Satu Mare (modificată parțial în recurs), pronunțată, într-un dosar diferit, cu obiect diferit.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de revizuenți sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții Municipiul Cluj-Napoca, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 250/R din 23 martie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM