ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1290/2011

Ședința publică de la 24 martie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 41 din 3 aprilie 2007 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții-reclamanți N.C. și I.D.D. împotriva sentinței civile nr. 5093/2005 în contradictoriu cu intimații-pârâți SC C.T. SA Bacău, SC V.E. SRL Bacău și SC U.G.C. SRL Bacău și intimații-reclamanți C.C.R., M.O., C.I., G.I.B., B.C.L. și intimatul-chemat în garanție Consiliul Local Bacău. A admis apelul declarat de apelanta-pârâtă A.N.L. București împotriva sentinței civile nr. 633 din 26 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5093/2005 în contradictoriu cu intimații-pârâți SC C.T.

SA Bacău, SC V.E. SRL Bacău și SC U.G.C. SRL Bacău și intimații-reclamanți C.C.R., M.O., C.I., respectiv intimații-intervenienți G.I.B., B.C.L. și intimatul-chemat în garanție Consiliul Local Bacău. A schimbat în parte sentința în sensul că a obligat reclamanții-apelanți și reclamanții-intimați, respectiv N.C., I.D.D., M.O., C.C.R., C.I. și intervenienții G.I.G., B.C.L. să plătească apelantei A.N.L. București suma de 5756 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond. A obligat apelanții N.C. și I.D.D. să plătească către A.N.L. suma de 1970,42 lei și către Consiliul local Bacău – 10.000 lei cheltuieli de judecată la instanța de apel. Prin cererile depuse pe rolul Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, Primarul Municipiului Bacău și A.N.L.

București au solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 41 din 3 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în sensul de a se preciza în dispozitiv dacă pentru cheltuielile de judecată ce urmează a i le plăti intimații N.C. și I.D.D., obligația este în solidar sau nu. Prin încheierea din data de 12 octombrie 2010 Curtea de Apel Bacău a admis cererile de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 41 din 3 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău și a dispus lămurirea dispozitivului deciziei în sensul că obligă apelanții N.C. și I.D.D. să plătească intimatei A.N.L. suma de 1970,42 lei - respectiv câte 985,21 lei fiecare și intimatei Consiliul Local Bacău suma de 10.000 lei, respectiv câte 5000 lei fiecare.

În argumentarea acestei soluții Curtea de Apel a reținut că obligația celor doi intimați nu este una solidară, ci fiecare urmând a plăti ½ din sumele – cheltuieli de judecată stabilite de instanță și în temeiul art. 281 1 alin. (1) (3) 1 și art. 277 C. proc. civ. a admis cererile, a dispus lămurirea dispozitivului în sensul că va obliga apelanții N.C. și I.D.D. să plătească intimatei suma de 1970,42 lei, respectiv câte 985,21 lei fiecare, iar Consiliului local Bacău suma de 10.000 lei, respectiv câte 5000 lei fiecare. Împotriva acestei încheieri reclamanții N.C. și I.D.D. au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului reclamanții au susținut că procedura de citare nu a fost îndeplinită întrucât din anul 2007 nu mai locuiesc la adresele la care au fost citați, încheierea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 281 1 alin. (2) raportat la art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Totodată, susțin recurenții, Curtea de Apel Bacău a soluționat cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 41 din 3 aprilie 2007 neobservând dispozițiile art. 6 din Decretul nr. 167/1958 raportate la art. 372, art. 376 alin. (1) și art. 377 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, susțin recurenții, este îndeplinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 raportat la dispozițiile Codului de procedură civilă menționate, considerând că față de data formulării cererii 18 mai 2010, s-a prescris dreptul de a cere executarea silită și implicit dreptul de a solicita lămurirea dispozitivului deciziei menționate care viza atât cheltuielile din fond cât și din apel.

Pentru aceste motive recurenții au solicitat, în ce privește încălcarea art. 281 1 alin. (2) C. proc. civ., admiterea recursului, constatarea nulității încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pentru neaplicarea dispozițiilor art. 6 din Decretul 167/1958 admiterea recursului, admiterea excepției prescripției dreptului de a cerere executarea silită și implicit de admitere a cererii de lămurire a hotărârii. Prin întâmpinările depuse la dosar intimații Consiliul Local Bacău și A.N.L. București au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat. Înalta Curte analizând motivele de nelegalitate întemeiate de recurenți în ipotezele dispozițiilor art. 304 pct. (5) și (9) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Observâd dispozițiile art. 105 alin. (2) la care se face trimitere prin motivul de nelegalitate mai sus enunțat se constată că pentru a opera nulitatea se cere ca (1) actele de procedură să fie îndeplinite cu neobservarea formelor legale și (2) să se fi pricinuit părții o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea lor. Aceleași dispoziții prevăd că vătămarea se presupune până la dovada contrarie în cazul nulităților prevăzute expres de lege.

Critica recurenților privind îndeplinirea procedurii de citare cu aceștia pentru data 12 octombrie 2010 când au fost soluționate cererile de lămurire dispozitiv, sunt nefondate. Astfel, din verificările efectuate se constată că atât reclamanta N.C. cât și reclamantul I.D.D.au fost citați la adresele indicate de către aceștia și unde a fost îndeplinită procedura de citare în toate fazele procesuale. Faptul că recurenții și-au schimbat domiciliul și locuiesc la o altă adresă fără a indica instanței această adresă ca domiciliu procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, nu poate constitui motiv pentru casarea încheierii recurate și nici nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Față de cele ce preced, critica argumentată pe acest motiv va fi respinsă ca nefondată. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,indicat de ambii recurenți, poate fi invocat atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Prima ipoteză a articolului menționat nu a fost criticată, cu alte cuvinte nu s-a demonstrat că lipsește fundamentul juridic și faptic pe care se bazează soluția instanței de apel. Pentru cea de-a doua ipoteză „încălcarea sau aplicarea greșită a legii” s-a pus în discuție încălcarea dispozițiilor art. 281 1 C. proc. civ. Art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ. prevede că în situația în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Din perspectiva dispozițiilor legale mai sus evocate, instanța de apel în virtutea caracterului devolutiv al apelului, a făcut propria analiză a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei și a lămurit dispozitivul deciziei nr. 41 din 3 aprilie 2007 în sensul că sumele de 1970,42 lei și 10.000 lei prin care au fost obligați, în solidar, reclamanții N.C. și I.D.D. va fi plătită de către aceștia în cota parte de ½. Prin lămurirea hotărârii nu a fost modificat dispozitivul, ci s-au clarificat măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire s-a solicitat. Astfel, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 281 1 C. proc. civ. și din această perspectivă și acest motiv va fi respins ca nefondat.

Cât privește „neobservarea” dispozițiilor art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privind excepția prescripției dreptului de a cerere executarea silită și implicit de admitere a cererii de lămurire dispozitiv, se apreciază că acestea sunt aspecte ce exced cadrului procesual al cererii de lămurire dispozitiv a deciziei instanței de apel, astfel încât, aceasta nu va fi analizată. Această excepție ar putea fi valorificată în cadrul unei eventuale contestații la executare. În consecință, față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat. Constatând că în speță sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite cererea recurenților reclamanți N.C.

și I.D.D. privind restituirea cauțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții N.C. și I.D.D. împotriva încheierii din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Dispune restituirea cauțiunii în sumă de 1169 lei consemnată cu recipisa de consemnare nr. 677199/1 emisă la data de 9 februarie 2011 de CEC BANK Mărășești către recurenții reclamanți N.C. și I.D.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2011.