ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1290/2011

Ședința publică de la 24 martie 2011

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia

civilă nr. 41 din 3 aprilie 2007 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat

apelul declarat de apelanții-reclamanți N.C. și I.D.D. împotriva sentinței

civile nr. 5093/2005 în contradictoriu cu intimații-pârâți SC C.T. SA Bacău, SC

V.E. SRL Bacău și SC U.G.C. SRL Bacău și intimații-reclamanți C.C.R., M.O., C.I.,

G.I.B., B.C.L. și intimatul-chemat în garanție Consiliul Local Bacău.

A admis apelul

declarat de apelanta-pârâtă A.N.L. București împotriva sentinței civile nr. 633

din 26 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5093/2005 în

contradictoriu cu intimații-pârâți SC C.T. SA Bacău, SC V.E. SRL Bacău și SC U.G.C.

SRL Bacău și intimații-reclamanți C.C.R., M.O., C.I., respectiv

intimații-intervenienți G.I.B., B.C.L. și intimatul-chemat în garanție

Consiliul Local Bacău.

A schimbat în

parte sentința în sensul că a obligat reclamanții-apelanți și

reclamanții-intimați, respectiv N.C., I.D.D., M.O., C.C.R., C.I. și

intervenienții G.I.G., B.C.L. să plătească apelantei A.N.L. București suma de

5756 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond.

A obligat

apelanții N.C. și I.D.D. să plătească către A.N.L. suma de 1970,42 lei și către

Consiliul local Bacău – 10.000 lei cheltuieli de judecată la instanța de apel.

Prin cererile

depuse pe rolul Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, Primarul Municipiului Bacău și A.N.L. București au

solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 41 din 3 aprilie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în sensul de a se preciza în dispozitiv

dacă pentru cheltuielile de judecată ce urmează a i le plăti intimații N.C. și I.D.D.,

obligația este în solidar sau nu.

Prin încheierea

din data de 12 octombrie 2010 Curtea de Apel Bacău a admis cererile de

lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 41 din 3 aprilie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Bacău și a dispus lămurirea dispozitivului deciziei în sensul

că obligă apelanții N.C. și I.D.D. să plătească intimatei A.N.L. suma de

1970,42 lei -  respectiv câte 985,21 lei fiecare și intimatei Consiliul Local

Bacău suma de 10.000 lei, respectiv câte 5000 lei fiecare.

În argumentarea

acestei soluții Curtea de Apel a reținut că obligația celor doi intimați nu

este una solidară, ci fiecare urmând a plăti ½ din sumele – cheltuieli de

judecată stabilite de instanță și în temeiul art. 281

1

alin. (1) (3)

1

și art. 277 C. proc. civ. a admis  cererile, a dispus lămurirea dispozitivului

în sensul că va obliga apelanții N.C. și I.D.D. să plătească intimatei suma de

1970,42 lei, respectiv câte 985,21 lei fiecare, iar Consiliului local Bacău

suma de 10.000 lei, respectiv câte 5000 lei fiecare.

Împotriva acestei

încheieri reclamanții N.C. și I.D.D. au declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului reclamanții au susținut că procedura de citare nu a fost îndeplinită

întrucât din anul 2007 nu mai locuiesc la adresele la care au fost citați,

încheierea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 281

1

alin. (2)

raportat la art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, susțin

recurenții, Curtea de Apel Bacău a soluționat cererea de lămurire a

dispozitivului deciziei civile nr. 41 din 3 aprilie 2007 neobservând

dispozițiile art. 6 din Decretul nr. 167/1958 raportate la art. 372, art. 376

alin. (1) și art. 377 alin. (1) C. proc. civ.  Astfel, susțin recurenții, este

îndeplinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 6 din Decretul nr.

167/1958 raportat la dispozițiile Codului de procedură civilă menționate,

considerând că față de data formulării cererii 18 mai 2010, s-a prescris

dreptul de a cere executarea silită și implicit dreptul de a solicita lămurirea

dispozitivului deciziei menționate care viza atât cheltuielile din fond cât și

din apel.

Pentru aceste

motive recurenții au solicitat, în ce privește încălcarea art. 281

1

alin. (2) C. proc. civ., admiterea recursului, constatarea nulității încheierii

și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pentru neaplicarea dispozițiilor art.

6 din Decretul 167/1958 admiterea recursului, admiterea excepției prescripției

dreptului de a cerere executarea silită și implicit de admitere a cererii de

lămurire a hotărârii.

Prin

întâmpinările depuse la dosar intimații Consiliul Local Bacău și A.N.L.

București au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este

nefondat.

Înalta Curte

analizând motivele de nelegalitate întemeiate de recurenți în ipotezele

dispozițiilor art. 304 pct.  (5) și (9) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut

de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când prin hotărârea

dată, instanța a încălcat formele de  procedură prevăzute de art. 105 alin. (2)

C. proc. civ.

Observâd

dispozițiile art. 105 alin. (2) la care se face trimitere prin motivul de

nelegalitate mai sus enunțat se constată că pentru a opera nulitatea se cere ca

(1) actele de procedură să fie îndeplinite cu neobservarea formelor legale și

(2) să se fi pricinuit părții o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât

prin anularea lor. Aceleași dispoziții prevăd că vătămarea se presupune până la

dovada contrarie în cazul nulităților  prevăzute expres de lege.

Critica

recurenților privind îndeplinirea procedurii de citare cu aceștia pentru data

12 octombrie 2010 când au fost soluționate cererile de lămurire dispozitiv,

sunt nefondate.

Astfel, din

verificările efectuate se constată că atât reclamanta N.C. cât și reclamantul I.D.D.au

fost citați la adresele indicate de către aceștia și unde a fost îndeplinită

procedura de citare în toate fazele procesuale.

Faptul că

recurenții și-au schimbat domiciliul și locuiesc la o altă adresă fără a indica

instanței această adresă ca domiciliu procesual ales pentru comunicarea actelor

de procedură, nu poate constitui motiv pentru casarea încheierii recurate și

nici nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.

Față de cele ce

preced, critica argumentată pe acest motiv va fi respinsă ca nefondată.

Motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,indicat de ambii recurenți, poate fi invocat atunci

„când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Prima ipoteză a articolului

menționat nu a fost criticată, cu alte cuvinte nu s-a demonstrat că lipsește

fundamentul juridic și faptic pe care se bazează soluția instanței de apel.

Pentru cea de-a

doua ipoteză „încălcarea sau aplicarea greșită a legii” s-a pus în discuție

încălcarea

dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ.

Art.

281

1

alin. (1) C.

proc. civ. prevede că în situația în care sunt necesare lămuriri  cu

privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori

acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a

pronunțat hotărârea să lămurească  dispozitivul sau să înlăture dispozițiile

potrivnice.

Din

perspectiva dispozițiilor legale mai sus evocate, instanța de apel în virtutea

caracterului devolutiv al apelului, a făcut propria analiză a înscrisurilor

aflate la dosarul cauzei și a lămurit dispozitivul deciziei nr. 41 din 3

aprilie 2007 în sensul că sumele de 1970,42 lei și 10.000 lei prin care au fost

obligați, în solidar, reclamanții N.C. și I.D.D. va fi plătită de către aceștia

în cota parte de ½.

Prin lămurirea

hotărârii nu a fost modificat dispozitivul, ci s-au clarificat măsurile dispuse

de instanță prin hotărârea a cărei lămurire s-a solicitat. Astfel, se constată

că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ. și din această perspectivă și acest motiv va fi respins ca

nefondat.

Cât

privește „neobservarea” dispozițiilor art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privind

excepția prescripției dreptului de a cerere executarea silită și implicit de

admitere a cererii de lămurire dispozitiv, se apreciază că acestea sunt aspecte

ce exced cadrului procesual al cererii de lămurire dispozitiv a deciziei

instanței de apel, astfel încât, aceasta nu va fi analizată. Această excepție

ar putea fi valorificată în cadrul unei eventuale contestații la executare.

În consecință,

față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

Constatând

că în speță sunt

îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 723

1

alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează a admite cererea recurenților reclamanți

N.C. și I.D.D.

privind

restituirea cauțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții

N.C.

și I.D.D. împotriva încheierii din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Dispune restituirea

cauțiunii în sumă de 1169 lei consemnată cu recipisa de consemnare nr. 677199/1

emisă la data de 9 februarie 2011 de CEC BANK Mărășești către recurenții

reclamanți N.C. și I.D.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24  martie 2011.