ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3198/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3198/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2351 din 17
septembrie 2003, Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios
administrativ, a respins excepția autorității de lucru judecat. De asemenea, a
respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta
SC S. SA cu sediul în Bacău în
contradictoriu cu pârâții
SC M.C. SA în prezent SC L. SA
Bacău,
SC C. SA
cu
sediul în
Bacău,
A.E.D., A.S.A., L.C., L.D.,
B.C.,
B.D., toți
domiciliați în Bacău, A.I.G. și A.D. ambii domiciliați în Canada și prin
procurator A.E.D. domiciliat în Bacău și
SC H. SRL
cu sediul în
Bacău. A mai fost obligată
reclamanta să plătească pârâtelor
B.C. și
L.D. suma de 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bacău, secția
comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 41 din 26
februarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta
reclamantă
SC S. SA Bacău
împotriva sentinței civile nr. 2351
din 17 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr.
6122/2002, în
contradictoriu
cu intimații pârâți
SC
M.C. SA în prezent SC L. SA
cu sediul în Bacău,
SC C. SA
cu
sediul în
Bacău,
SC H. SRL
cu sediul social în Bacău,
A.E.D., A.I.G. și A.D. prin
procurator A.E.D., A.S.A., L.M.D., L.C.,
B.C. și
B.D. toți domiciliați în Bacău.
Împotriva deciziei nr. 41 din 26
februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de
contencios administrativ, au promovat recurs pârâții L.M.D., L.C.,
B.C. și
B.D. toți domiciliați în Bacău, care
au criticat această hotărâre judecătorească sub aspectul că în mod greșit instanța
de apel nu le-a acordat cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de
avocat, fără a motiva în drept cererea de recurs.
Intimata pârâtă SC L. SA Bacău,
fostă SC M.C. SA Bacău, a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin
care a solicitat să se constate nul recursul promovat de pârâți.
Înalta Curte, analizând materialul
probator administrat în cauză, în raport de motivele de recurs și aspectele
invocate în întâmpinare, constată nul recursul declarat de pârâții L.M.D.,
L.C.,
B.C. și
B.D., pentru următoarele
considerente.
Este de necontestat că decizia nr.
41 din 26 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială
și de contencios administrativ, a fost comunicată pârâților L.M.D. și L.C., la
data de 5 martie 2004, iar pârâților
B.C. și
B.D., la data de 25 mai 2004, conform dovezilor de primire și a
proceselor verbale de predare din dosarul de apel, iar motivele de recurs au
fost înregistrate la registratura Curții de Apel la data de 14 iunie 2004.
Astfel, conform art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de
la comunicarea hotărârii, iar art. 303 C. proc. civ., prevede că recursul se va
motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. În
acest context va fi dată o eficiență juridică maximă dispozițiilor imperative
cuprinse în art. 306 C. proc. civ., în sensul că recursul este nul dacă nu a
fost motivat în termenul legal, urmând a constata nul recursul declarat de
pârâții L.M.D., L.C.,
B.C.
și
B.D., împotriva
deciziei nr. 41 din 26 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău,
secția comercială și de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de
pârâții L.M.D., L.C.,
B.C.
și
B.D., împotriva
deciziei nr. 41 din 26 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău,
secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 27 mai 2005.