ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3651/2018

Ședința publică din data de 25 septembrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 14 iunie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI CLUJ a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., B., CENTRUL DE PRIMIRE A COPILULUI ÎN REGIM DE URGENȚĂ GAVROCHE CLUJ și COMUNA CĂMĂRAȘU, PRIN PRIMAR, să se dispună:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 59, art. 62 alin. (1) lit. b), art. 66 alin. (3), art. 67 alin. (2), art. 68, art. 69, art. 70 și art. 128 din Legea nr. 272/2004.

Prin sentința civilă nr. 289/2017 din 4 iulie 2017, Tribunalul Cluj, secția Civilă a admis cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI CLUJ, în contradictoriu cu pârâții A., B., CENTRUL DE PRIMIRE A COPILULUI ÎN REGIM DE URGENȚĂ GAVROCHE CLUJ și COMUNA CĂMĂRAȘU, PRIN PRIMAR; a dispus înlocuirea plasamentului în regim de urgență de la CENTRUL DE PRIMIRE A COPILULUI ÎN REGIM DE URGENȚĂ GAVROCHE CLUJ, cu măsura plasamentului la C., cu privire la minorul D.; a dispus obligarea la plata alocației de plasament către C., începând cu luna august 2017; a dispus delegarea exercitării drepturilor și obligațiilor părintești cu privire la minorul D. către Directorul General al D.G.A.S.P.C. Cluj, pe durata măsurii de protecție; a dispus obligarea pârâților A. și B. la prestarea, timp de 40 de ore pe lună, de acțiuni sau lucrări de interes local, pe toată durata aplicării măsurii de protecție specială, pe raza administrativ teritorială în care acești pârâți au domiciliul sau reședința.

Împotriva acestei sentințe, pârâții A. și B. au declarat apel principal, iar pârâtul A. a declarat și apel incident.

Prin decizia civilă nr. 368/A/2017 din 18 octombrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins ca tardiv apelul principal declarat de pârâții B. și A. și ca rămas fără efect apelul incident declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 289/2017 din 4 iulie 2017, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția Civilă.

Împotriva acestei decizii, pârâții B. și A. au declarat recurs, fără să indice motivele de casare pe care își întemeiază recursul.

Intimata-pârâtă COMUNA CĂMĂRAȘU PRIN PRIMAR a depus întâmpinare la 28 noiembrie 2017, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat prin raportare la decizia civilă nr. 368/A/2017 din 18 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, care poartă mențiunea "definitivă" și a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Intimata-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI CLUJ a depus întâmpinare la 8 decembrie 2017, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Recurenții-pârâți nu au depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 17 aprilie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea introductivă de instanță are ca obiect instituirea unor măsuri de protecție a copilului și este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 272/2004.

Potrivit art. 136 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, "hotărârea instanței de fond este executorie și definitivă", iar potrivit art. 137 din același act normativ, "termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii".

Textele de lege anterior evocate reglementează reguli de procedură în materia cererilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 272/2004.

Având în vedere că Legea nr. 272/2004 a fost adoptată la momentul la care era în vigoare C. proc. civ. din 1865, iar cererea din prezenta cauză a fost formulată după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., urmează a fi evocate dispozițiile relevante din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, "dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară", iar conform art. 7 alin. (2) din același act normativ, "dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".

Din coroborarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 cu cele ale art. 136 alin. (1) și art. 137 din Legea nr. 272/2004 rezultă că hotărârile pronunțate în acțiunile privind protecția și promovarea drepturilor copilului sunt supuse numai apelului.

În aceste condiții, devine incident art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 95/2016, care statuează că în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Având în vedere că acțiunea introductivă de instanță este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 272/2004 rezultă că decizia pronunțată de instanța de apel este o hotărâre definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora, "sunt hotărâri definitive: orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Prin urmare, decizia civilă nr. 368/A/2017 din 18 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării.

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013 și art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-pârâți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 368/A/2017 din 18 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-pârâți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 368/A/2017 din 18 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2018.