Decizia nr. 303/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 137/2025 a Tribunalului Argeș

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă la 25 martie 2025, sub nr. x/2025, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș a chemat în judecată pe pârâții A., B., C. și Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Argeș, solicitând înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență de la C., bunica paternă, cu măsura plasamentului la aceeași persoană, pentru minora D., fiica lui B. și A.. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 59 lit. b), art. 60, art. 62, lit. b), art. 63, art. 64 coroborate cu art. 68 alin. (2), art. 73, alin. (1)-(3), art. 128 din Legea nr. 272/2004 republicată cu modificările și completările ulterioare privind protecția și promovarea drepturilor copilului. I.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Argeș, în primă instanță: Prin sentința civilă nr. 137 din 15 aprilie 2025, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis cererea privind pe petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș și pe intimații A., B., C. și Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Argeș; a dispus înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență pentru minora D., fiica lui B. și a lui A. de la bunica paternă C., cu măsura plasamentului la aceeași persoană; s-a stabilit ca, pe perioada plasamentului, drepturile și obligațiile părintești față de minoră, în ceea ce privește persoana acesteia, să fie exercitate de bunica paternă C., iar, în ceea ce privește bunurile copilului, de către directorul D.G.A.S.P.C. Argeș; a obligat pe Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială Argeș la plata alocației de plasament pentru minoră, către bunica paternă C.. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești: Prin decizia civilă nr. 2612 din 20 iunie 2025, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A. împotriva sentinței civile nr. 137 din 15 aprilie 2025, pronunțate de Tribunalul Argeș, secția civilă. II. Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 2612 din 20 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a declarat recurs pârâta A.. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 25 iulie 2025, sub nr. x/2025, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 10 noiembrie 2025, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind, în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ., că cererea de recurs cuprinde mențiunile privind numele și prenumele părții precum și hotărârea care se atacă, fără a indica domiciliul părții; în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a aceluiași articol, s-a constatat că recurenta-pârâtă nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, a constatat că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80 privind taxele judiciare de timbru, iar cererea de recurs nu poartă semnătura părții, sens în care a dispus comunicarea obligației recurentei cu privire la depunerea unui exemplar al cererii de recurs purtând semnătura acesteia, în original, sau de a semna cererea de recurs depusă la dosar. II.1. Motivele de recurs: Recurenta-pârâtă A. a solicitat ca instanța să ia măsurile pentru rejudecarea cauzei, având în vedere că nu este de acord cu cele hotărâte prin decizia din 20 iunie 2025, precizând, totodată, că poate avea grijă de minora D. care se află în prezent la bunică paternă. II.2. Apărările formulate în cauză: II.2.1. Întâmpinarea: Prin întâmpinarea depusă la 24 noiembrie 2026, prin poștă electronică, în termen legal, intimata-pârâtă C. a solicitat respingerea acțiunii în totalitate, arătând că se ocupă în mod exclsiv de creșterea și educarea minorei și dorește ca aceasta să rămână în grija sa pentru a-i asigura stabilitate și continuarea studiilor. Prin întâmpinarea depusă la 10 decembrie 2025, prin poștă electronică, în termen legal, intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș a invocat, în principal, excepția inadmisibilității recursului față de obiectul cauzei, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea cererii, ca nefondată. Cu privire la excepția inadmisibilității recursului, intimata-pârâtă a arătat că obiectul dosarului îl constituie plasament și are ca temei de drept Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 136 și art. 137 din acest act normativ, precum cele ale art. 7 alin. (1) și (2) din noul C. proc. civ. Raportându-se la conținutul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. și al art. 483 alin. (2) teza finală din același act normativ, intimata-pârâtă a susținut că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Pe fondul cauzei, a făcut trimitere la cele hotărâre prin sentința civilă nr. 137/2025 a Tribunalului Argeș, rămasă definitivă prin decizia nr. 2612/20.06.2025 a Curții de Apel Pitești, în urma respingerii apelului, ca nefondat, dar și la actele existente la dosarul cauzei din care rezultă că, urmare verificărilor efectuate de Direcția de Asistență Socială Câmpulung, județul Argeș cu privire la situația actuală a minorei D., s-a constatat că bunica paternă C. dispune de condiții adecvate satisfacerii nevoilor nepoatei sale D., bunica paternă asumându-și responsabilitatea creșterii, îngrijirii și educării nepoatei sale. Totodată, a menționat că, în urma evaluării psihosociale a situației bunicii paterne C., conform Raportului de evaluare nr. x/20.03.2025 întocmit de reprezentanții D.G.A.S.P.C. Argeș, s-a apreciat că este oportună instituirea plasamentului minorei Lăcătuș lona D. la bunica paternă, C., întrucât aceasta dorește să se ocupe de creșterea și îngrijirea nepoatei sale. II.2.2. Răspunsul la întâmpinare: Recurenta-pârâtă A. nu a depus răspuns la întâmpinări, deși acestea i-au fost comunicate la 02 decembrie 2025, respectiv la 17 decembrie 2025, conform procselor-verbale de la dosar. II.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți: Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora: "Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare‟, se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 25 martie 2025, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din 12 ianuarie 2026, s-a fixat termen de judecată la 24 februarie 2026, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului declarat în cauză, termen la care instanța a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș prin întâmpinare. II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș prin întâmpinare, potrivit dispozițiilor art. 494 C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1) și (2) din același act normativ, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente: Prezenta cale extraordinară de atac este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 2612 din 20 iunie 2025, pronunțate în dosarul nr. x/2025, prin care Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A. împotriva sentinței civile nr. 137 din 15 aprilie 2025, pronunțate de Tribunalul Argeș, secția civilă. Prin această din urmă sentință, a fost admisă cererea privind pe petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș și pe intimații A., B., C. și Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Argeș și s-a dispus înlocuirea măsura plasamentului în regim de urgență pentru minora D., fiica lui B. și a lui A. de la bunica paternă C., cu măsura plasamentului la aceeași persoană. S-a dispus, totodată, ca, pe perioada plasamentului, drepturile și obligațiile părintești față de minoră, în ceea ce privește persoana acesteia, să fie exercitate de bunica paternă C., iar, în ceea ce privește bunurile copilului, de către directorul D.G.A.S.P.C. Argeș. A fost obligată Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială Argeș la plata alocației de plasament pentru minoră, către bunica paternă C.. Potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 272/2004, republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, "Hotărârea instanței de fond este executorie și definitivă", iar în conformitate cu prevederile art. 137 din același act normativ: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii". Art. 138 din Legea nr. 272/2004 statuează că dispozițiile acestei legi referitoare la procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează corespunzător cu prevederile C. proc. civ. Având în vedere că litigiul de față este înregistrat pe rolul instanței de judecată la 25 martie 2025 și este întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 272/2004, în speță sunt incidente dispozițiile art. 136 și 137 din acest act normativ, precum și cele ale noului C. proc. civ. După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevederile Legii nr. 272/2004 trebuie coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează următoarele: "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară". Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)- j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Din coroborarea dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală, ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 136-138 din Legea nr. 272/2004, precum și cu prevederile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012, raportat la speța de față, rezultă că sentința civilă nr. 137 din 15 aprilie 2025, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, într-un litigiu având ca obiect înlocuire a unei măsuri de plasament, este supusă numai apelului, iar decizia civilă nr. 2612 din 20 iunie 2025 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de exercițiului căii extraordinare de atac a recursului. Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. consacră principiul legalității căii de atac stabilind că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afară de acestea neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În consecință, față de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 2612 din 20 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.