ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 246/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 17.06.2021 pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă sub nr. x/2021, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova a chemat în judecată pe pârâții A., B. și Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Prahova, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să dispună înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență, stabilit prin Dispoziția nr. x/12.05.2021 a Directorului Executiv al DGASPC Prahova, față de copilul C., cu măsura plasamentului la asistent maternal profesionist - D.. De asemenea, reclamanta a solicitat ca, după admiterea cererii, drepturile și obligațiile părintești față de copil să fie exercitate de către Directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, iar ca Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Prahova să plătească asistentului maternal profesionist D., pentru minor, alocația lunară de plasament.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Prahova Prin sentința civilă nr. 2025 din 24 august 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, în contradictoriu cu pârâții A., E. și Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Prahova și, în consecință, a dispus înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență stabilit prin Dispoziția nr. x/12.05.2021 a Directorului Executiv al DGASPC Prahova față de copilul C. cu măsura plasamentului la asistent maternal profesionist D.. A dispus ca drepturile și obligațiile părintești față de copil să fie exercitate și, respectiv, îndeplinite, pe perioada măsurii plasamentului, de către Directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova. A stabilit ca alocația lunară de plasament cuvenită copilului C. să fie plătită asistentului maternal profesionist D. începând cu luna următoare celei în care a fost pronunțată sentința în această cauză.

Apelul formulat împotriva sentinței civile 2025 din 24 august 2021 Împotriva sentinței civile nr. 2025 din 24 august 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova, a declarat apel pârâta A. prin care a solicitat redarea exercițiului drepturilor părintești în favoarea acesteia, încetarea măsurii de protecție socială a plasamentului la un asistent maternal profesionist și reintegrarea minorului în familia naturală. Prin încheierea de ședință din data de 16 martie 2022 a fost desemnat, prin tragere la sorți, curator special al intimatului-pârât E., doamna avocat F.. Prin aceeași încheiere a fost stabilită, în sarcina apelantei, obligația de plată a onorariului provizoriu cuvenit doamnei avocat în cuantum de 940 de RON și a acordat termen de judecată la data de 13 aprilie 2022. La termenul din data de 13 aprilie 2022, curatorul special, doamna avocat F., a depus la dosarul cauzei întâmpinare formulată în numele pârâtului E., prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat. Cauza a fost amânată pentru data de 25 mai 2022, în vederea comunicării întâmpinării formulate în cauză, fiind menținută obligația stabilită în sarcina apelantei de achitare a onorariului provizoriu în cuantum de 940 de RON. Pentru termenul din data de 24 mai 2022 apelanta a formulat cerere de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului x/2022, iar curatorul special, avocat F., a formulat cerere de amânare a cauzei din motive medicale. Prin încheierea de ședință din data de 25 mai 2022, având în vedere împrejurarea că apelanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina sa, Curtea de Apel Ploiești a dispus suspendarea judecății apelului declarat împotriva sentinței civile 2125 pronunțată la data de 24 august 2021 de Tribunalul Prahova, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul declarat în cauză Împotriva încheierii din data de 25 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a formulat recurs pârâtul E., prin curator special, avocat F., solicitând admiterea recursului și casarea încheierii din data de 25 mai 2022. În dezvoltarea motivelor de casare, recurentul arată că instanța de apel a pronunțat încheierea recurată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ. Arată că neachitarea onorariului de curator nu poate fi o cauză de împiedicare a desfășurării normale a procesului câtă vreme avocatul desemnat în cauză și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege în vederea respectării drepturilor părții pentru care a fost desemnat. În aceste condiții, procesul poate continua, neexistând nicio cauză de împiedicare a desfășurării normale a acestuia. În opinia recurentului, onorariul de curator nu poate fi niciodată o obligație sau o îndatorire care să împiedice buna desfășurare a procesului civil, întrucât acesta reprezintă o cheltuială de judecată ce intră în categoria cheltuielilor prevăzute de art. 451 - 453 C. proc. civ. Câtă vreme curatorul special numit în condițiile art. 167 alin. (3) sau art. 58 C. proc. civ. își îndeplinește toate obligațiile în vederea asigurării desfășurării normale a procesului, suspendarea cauzei motivat de neplata onorariului este o soluție greșită, instanța având posibilitatea obligării la plata onorariului prin hotărârea ce o va pronunța.

Apărările efectuate în cauză Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente: Prioritar, Înalta Curte reține că deși recurentul a menționat în cererea de recurs motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., susținerile formulate pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia acestea vor fi analizate. În speță, prin încheierea recurată Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a dispus suspendarea judecării cererii de apel formulată de către pârâta A. împotriva sentinței civile 2025 din 24 august 2021 pronunțată de Tribunalul Prahova, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., reținând că apelanta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația privind achitarea onorariului provizoriu cuvenit curatorului special desemnat pentru intimatul E., recurent în prezenta cauză. Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ. "când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Dispozițiile art. 189 sunt aplicabile". Cazul particular de suspendare facultativă a judecății, reglementat prin dispoziția legală sus menționată, constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligații stabilite în sarcina sa, în cursul judecății. Pentru dispunerea acestei măsuri trebuie îndeplinite următoarele condiții: instanța să stabilească, în sarcina reclamantului, potrivit legii, obligații referitoare la cauza dedusă judecății și să-l înștiințeze; reclamantul să nu îndeplinească obligațiile stabilite de instanță; neîndeplinirea obligațiilor să aibă ca efect împiedicarea desfășurării normale a procesului; reclamantul să fie în culpă pentru neîndeplinirea acestor obligații. Cercetând condițiile mai sus amintite, Înalta Curte constată că prin încheierea din data de 16 martie 2022, Curtea de Apel Ploiești a desemnat, prin tragere la sorți, curator special al intimatului pârât E. pe doamna avocat F. și a stabilit în sarcina apelantei obligația de a achita onorariul provizoriu în cuantum de 940 de RON. Apelanta nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, solicitând, prin cererea depusă la data de 13 aprilie 2022, suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului x/2022 În acel dosar, instanța dispusese, la data de 12 mai 2022, încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului la asistent maternal profesionist D. și reintegrarea minorului identificat mai sus în familia mamei A., urmând ca mama să-și redobândească drepturile și obligațiile părintești față de minor. Deși apelanta nu și-a îndeplinit obligația de achitare a onorariului de curator, Înalta Curte apreciază că, în raport de formularea de către curatorul special a apărărilor în cauză, sens în care a depus la dosar întâmpinare ce se regăsește la dosar, precum și față de poziția sa din care rezultă că nu a condiționat prezența efectivă în instanță de plata onorariului de curator, soluționarea cauzei nu era împiedicată de neplata onorariului curatorului, instanța putând păși la analiza apelului. De altfel, suspendarea a fost dispusă de instanță într-o cauză care trebuia soluționată cu celeritate, având prioritate interesul superior al minorului C. în acord cu prevederile art. 134 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului potrivit cărora "Cauzele prevăzute la art. 133 se soluționează în regim de urgență, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a direcției generale de asistență socială și protecția copilului și cu participarea obligatorie a procurorului". Față de această situație, deveneau incidente și dispozițiile art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru potrivit cărora "în mod exceptional, în cazuri urgente, care nu suferă amânare și dacă nici nu sunt îndeplinite condițiile pentru a proceda potrivit alin. (2), instanța va încuviința avansarea remunerației cuvenite curatorului special din bugetul statului. Sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remunerație pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul". În aceste condiții, însăși legea prevedea remedii pentru ipoteza neîndeplinirii obligației de achitare a onorariului de curator special tocmai pentru a preîntâmpina suspendarea nejustificată a cauzei. Față de argumentele mai sus arătate, Înalta Curte constată că la termenul din data de 25 mai 2022, Curtea de Apel Ploiești nu era împiedicată să soluționeze cauza de neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina apelantei, astfel încât apreciază că măsura suspendării a fost dispusă în mod greșit, încheierea recurată nefiind legală, motiv pentru care în temeiul art. 497 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza aceleiași curți de apel pentru continuarea judecății, în acord cu cele de mai sus. PENTRU ACESTE MOTIVE,