ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1799/2018

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3286 din 26 iulie 2017, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, a fost admisă cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, în contradictoriu cu pârâții A., în calitate de tată, B., în calitate de mamă și Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Prahova, dispunându-se, pe cale de ordonanță președințială, plasamentul în regim de urgență la Centrul de Primire în Regim de Urgență "G. "Ploiești a minorilor: C., născut la data de 20.10.2008 și D., născut la data de 23.03.2013. S-a dispus, pe cale de ordonanță președințială, plasamentul în regim de urgență la asistent maternal profesionist E. a minorului F., născută la data de 04.09.2014. Totodată, s-a dispus ca drepturile și obligațiile părintești privitoare la persoana copiilor C. și D. să fie exercitate și, respectiv, îndeplinite de către șeful Centrului de Primire în Regim de Urgență "G. "Ploiești, iar cele privind persoana copilului F. de către asistent maternal profesionist E.; drepturile și obligațiile părintești privitoare la bunurile copiilor să fie exercitate și respectiv îndeplinite de către directorul executiv al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova. S-a dispus ca plata alocației lunare de plasament cuvenită copilului F., de către pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Prahova, să fie făcută către asistent maternal profesionist E., începând cu luna următoare pronunțării hotărârii.

S-a făcut mențiunea că hotărârea instanței este executorie, conform art. 136 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, republicată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel pârâții A. și B., solicitând și suspendarea executării sentinței civile nr. 3286 din 26 iulie 2017, pronunțate de Tribunalul Prahova, secția I civilă, până la finalizarea apelului.

Prin încheierea din data de 6 decembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/105/2017, a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 3286 din data de 26 iulie 2017 a Tribunalului Prahova.

Împotriva încheierii de ședință din data de 6 decembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin rezoluția din data de 08.01.2018, întocmirea raportului prevăzut de dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., după efectuarea formalităților de comunicare menționate de art. XV din Legea nr. 2/2010.

Raportul de admisibilitate în principiu a fost întocmit la data de 02.02.2018, iar completul de filtru, constatând că acesta întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 05.02.2018, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Conform dovezilor aflate la filele 27, 35, 43, 44 raportul a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu.

Prin rezoluția din data de 28.02.2018, s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 15.05.2018, în camera de consiliu, complet de filtru - CF 2, fără citarea părților, în temeiul art. 493 din C. proc. civ.

Înalta Curte, fiind învestită cu soluționarea recursului, constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed:

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant face o expunere a situației de fapt și își exprimă nemulțumirile în legătură cu modul de soluționare a cauzei, formulând o serie de critici, fără ca acestea să fie încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurentul solicită admiterea recursului și, prin decizia ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării sentinței instanței de fond până la judecarea apelului.

Prin urmare, sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurentul-reclamant în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

Reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a nemulțumirilor părților cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Or, obiectul recursului constituindu-l încheierea de ședință din data de 6 decembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței în respingerea cererii de suspendare a executării sentinței civile nr. 3286 din data de 26 iulie 2017 a Tribunalului Prahova, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentul-reclamant A. nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 6 decembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2018.